Predici

1. Introducere

Cine îl iubeşte pe Dumnezeu într-adevăr din inimă trăieşte senin şi moare fericit.

“Dumnezeu are aşa de mare grijă de tine ca şi cum nu ar exista şi alţii la care să se gândească”. E surprinzător şi extraordinar: Dumnezeu este iubire care zilnic ne mângâie şi are grijă de noi. Spunea deseori don Guanella: “Nu ştiţi că Dumnezeu se bucură nespus de mult auzindu-se chemat Tată! Tată!… Orice suspin al inimii e numărat de Dumnezeu pentru a vă răsplăti”.

Orice zi e un nou dar pe care trebuie să-l primim cu răspundere şi să-l împărţim cu alţii. Dimineaţa, creştinii fac semnul crucii şi se roagă aşa: “Iată-mă, Doamne, ce doreşti ca eu să fac astăzi? Care sunt planurile tale pentru mine?”

2. Tema

O zi a lui Isus – O zi de-a noastră. “Fă, Doamne, ca eu să fiu gata să împlinesc astăzi voinţa ta!”

3. Mesajul zilei

Evanghelia de astăzi ne prezintă o zi de-a lui Isus. Să vedem cum îşi organiza el ziua, ca să-l putem imita.

- Ce făcea Isus dimineaţa, când era încă întuneric? “Se retrăgea într-un loc pustiu şi acolo se ruga”.

- În cursul dimineţii, unde merge Isus? “În sinagogă, împreună cu apostolii” – era sâmbătă.

- La amiază este la casa lui Petru, unde îi vindecă soacra.

- La apusul soarelui şi seara ce face Isus? “Îi întăreşte şi vindecă pe bolnavi”.

- A doua zi ce decide Isus? “Decide să meargă în altă parte ca să împlinească ocupaţia sa principală: predicarea împărăţiei lui Dumnezeu”.

Planurile lui Dumnezeu pentru el erau acestea: să-i întărească pe bolnavi şi să vestească iubirea şi mântuirea lui Dumnezeu tuturora.

În rugăciune îl preamăreşte pe Tatăl şi aderă la planul său de mântuire.

În zilele noastre, mai ales cele de sărbătoare, avem şi noi ocupaţiile lui Isus: rugăciunea şi biserica, familia şi vizitarea bolnavilor, vestirea şi bucuria evangheliei?

4. Exemple

a) În afară de schema indicată, omilia ar putea astăzi să pornească de la “istoria lui Iob” (cf. prima lectură). Iob, sub un anumit aspect îl prefigurează pe Isus suferind între suferinzi.

b) Pentru mângâierea celor mâhniţi este importantă sublinierea adevărurilor credinţei.

Când omul îndură o suferinţă, mai mult decât analizarea aspectului negativ – dat fiind faptul că Dumnezeu se poate folosi de orice pentru bine – mai curând să se evidenţieze cel al amărăciunii inevitabile. Într-adevăr, există şi venin amar printre medicamente (M. Buber).

c) Să nu uităm să începem ziua cu rugăciunea.

Iolanda, o fetiţă de vârsta voastră, încearcă în fiecare dimineaţă să recite cel puţin o rugăciune scurtă. O face fără să i-o amintească mama. Crede că rugăciunea “supravegheată” nu îi place prea mult lui Dumnezeu.

Într-o dimineaţă, Iolanda a adormit. Mama s-a apropiat de patul ei, a scuturat-o şi i-a spus: “Scoală-te, că întârzii la şcoală”. Iolanda s-a îmbrăcat într-o clipă, a băut în grabă nişte lapte cu cacao, a luat ghiozdanul şi a plecat. Dar simţea că îi lipsea ceva, că a uitat ceva. După o clipă, şi-a amintit că nu îşi recitase rugăciunea de dimineaţă. De aceea, nu se simţea senină ca în celelalte zile. Cum drumul până la şcoală dura zece minute, mergând a recitat în gând “Tatăl nostru”, “Bucură-te, Marie” şi “Crezul”. Rugăciunea de dimineaţă era pentru ea un salut adresat lui Dumnezeu Tatăl, lui Isus şi sfintei Fecioare, era un “Bună dimineaţa” şi, în acelaşi timp, voia să le spună că îi iubeşte.

Dacă, asemenea Iolandei, nici voi nu vă simţiţi bine fără să fi recitat rugăciunea de dimineaţă şi pe cea de seară şi dacă faceţi acest lucru fără să aşteptaţi să vă ceară părinţii, înseamnă că îl iubiţi pe Dumnezeu (S.J. Klimek).

d) Iată o adevărată ucenică a lui Isus.

Ziarele din Roma au prezentat cazul unei fete sărace, care renunţase la căsătorie şi la orice distracţie pentru a-l putea asista pe fratele ei, Matei, care a căzut victimă unui accident de muncă şi nu putea să îşi mai mişte nici membrele superioare, nici pe cele inferioare: ea îl ducea cu căruciorul încoace şi încolo, îl îmbrăca, îl hrănea în fiecare zi cu seninătate şi bucurie. Paul al VI-lea chemat-o într-o zi, împreună cu fratele ei, să ia prânzul împreună (R. Francisco).

e) Evanghelia ne deschide orizonturi noi şi strălucitoare

O musculiţă născută în mirosul vinului dintr-un butoi nou a început să zboare în acel spaţiu, exclamând:

- Ce spaţiu mare pentru mine!

Dar iată o crăpătură mică cu o spirală de lumină. Musculiţa, curajoasă, a trecut prin ea şi s-a trezit zburând în spaţiul mult mai mare al beciului. A exclamat uimită:

- Ce lume infinită este aceasta în comparaţie cu butoiul în care m-am născut!

Dar iată o fereastră mică în zid. Prin ea pătrunde o rază de soare. Musculiţa o urmăreşte, iese din beci şi se trezeşte zburând sub cerul liber.

Este încântată de atâta frumuseţe şi suspină:

- Nu mi-aş fi putut imagina niciodată o lume cu un cer atât de mare, imens. Şi, mulţumită, a zburat spre înălţimile albastre.

f) Învăţaţi “Te ador, Dumnezeul meu!”

pr. Pietro Righetto Ritul latin