Predici

1. Introducere

La sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, nişte soldaţi americani, stabiliţi într-un sat german bombardat, i-au ajutat pe locuitori să îndepărteze molozul şi să repare clădirile lovite.

Cele mai multe eforturi s-au concentrat asupra bisericii.

Încet-încet au refăcut zidurile crăpate şi acoperişul căzut. Într-o zi, au aşezat bucăţile unei statui a lui Cristos căzută de pe altar. Repusă pe soclu, statuia era ca nouă, cu excepţia mâinilor, care s-au sfărâmat.

La picioarele Mântuitorului mutilat au pus atunci acest text: “Nu am alte mâini decât pe ale voastre!”

2. Tema

Fascinaţia lui Isus, Fiul lui Dumnezeu: cel care o experimentează nu poate să nu devină prietenul şi apostolul său.

Pentru a vesti evanghelia, Isus nu are acum altă gură decât pe a noastră; pentru a-i ajuta pe oameni, nu are alte mâini decât pe ale noastre!

3. Mesajul zilei

De ce a venit Isus în această lume?

- Pentru a le aduce oamenilor iubirea lui Dumnezeu şi să-i adune pe oameni, pentru a-i face pe toţi prieteni şi fraţi.

Ce să facem pentru a ne întâlni cu el? Asemenea celor doi ucenici despre care vorbeşte Evanghelia:

- Să dorim să îl cunoaştem şi să îl vedem pe Isus. Andrei şi Ioan se pregătesc pentru venirea lui Mesia, devin ucenici ai lui Ioan Botezătorul, vor o lume mai bună, şi, imediat după ce le este arătat Isus, îl urmează.

- Să dorim să trăim cu Isus. Cei doi ucenici îl urmează pe Isus, rămân cu el în casa lui, gustă prietenia cu el.

- Să le ducem tuturor prietenia lui Isus. Asemenea celor doi ucenici care propovăduiesc mesajul lui Isus şi asemenea lui Andrei care l-a condus la Isus pe Petru, şi noi, odată gustată prietenia cu el, trebuie să îi conducem pe prieteni la Mântuitorul.

Şi nouă ne spune Isus astăzi: “Veniţi şi vedeţi… Urmaţi-mă!”

- Cum? Ferice de cel care îl ascultă pe Isus!

O altă pistă posibilă: chemarea lui Samuel.

- Asemenea lui Samuel, fiecare dintre noi este chemat de Dumnezeu pentru a împlini voinţa sa.

- Uneori şi pentru a asculta şi a transmite mesajele sale.

- Concluzie: Asemenea lui Samuel şi Mariei, trebuie să fim disponibili faţă de Dumnezeu şi să ne rugăm: “Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă… Fie mie după cuvântul tău!”

4. Exemple

Este foarte folositoare astăzi povestirea istoriei unei chemări sacerdotale, călugăreşti sau “creştine” recente.

a) Citim în viaţa monseniorului Josemaria Escriva de Balaguer, fondatorul Opus Dei, că, pe când avea cincisprezece ani şi trăia cu familia lui la Logrono, pe strada Sagasta, aproape de podul de fier de peste Ebro, pentru a merge la şcoală era constrâns să traverseze în fiecare zi Calle Larga. Într-o zi în care totul era acoperit cu zăpadă, pe la jumătatea drumului unde se afla colegiul Fraţilor Marişti, a văzut urme de picior gol pe zăpada proaspătă: erau ale unui frate carmelit care îl preceda.

Era un fapt aparent banal. Dar tânărul s-a oprit îndelung pentru a observa acele urme de pocăinţă, de jertfă şi de sărăcie: “Ce nu face omul din iubire faţă de Dumnezeu!” s-a gândit el. Şi s-a gândit din nou la aceasta în zilele următoare. Două urme de picioare goale pe zăpadă: micul conte a intrat imediat în seminarul din Saragoza.

b) Am în faţa ochilor o informaţie despre un tânăr sicilian, G. G., trecut recent de la droguri la alegerea preoţiei. Cum a fost posibil? Mama lui, după multe încercări de a-l scoate din acel joc al morţii, i-a propus într-o dimineaţă, cu zece ani în urmă, să se spovedească, iar el, chiar dacă nu prea dădea pe la biserică, nu a putut spune nu ideii de a vorbi despre această problemă cu un preot.

S-a dus, l-a întâlnit pe bătrânul preot plin de duh, care a ascultat istoria lui până la capăt şi, la sfârşit, i-a propus să primească dezlegarea, propunându-i să ardă toate drogurile pe care le avea. Ceva mare s-a întâmplat în el. După ce a primit sfânta Împărtăşanie, a avut un sentiment profund de libertate, “o senzaţie minunată, o bucurie de nedescris”. Vedea totul într-o lumină nouă. A ars imediat drogurile pe care le avea.

De atunci, un drum în sens invers celui de mai înainte: studiu, licenţă în geologie, un curs de teologie. Şi acum scopul este preoţia.

“Nu vi se pare uimitor?” (Oraş nou).

c) Iată istoria unică în felul ei a chemării misionare a sfântului Francisc Xaveriu. Sfântul Ignaţiu îi alesese pentru misiunile din Indiile Orientale pe părinţii Simon Rodriguez şi Nicola Bobadilla. Acesta din urmă s-a îmbolnăvit pe drumul dintre Calabria şi Roma. Sfântul Ignaţiu a spus atunci:

– Îmi pare foarte rău că nu pot să îl trimit pe părintele Nicola în misiuni: era tocmai omul potrivit. Totuşi, sunt constrâns să îl înlocuiesc imediat, pentru că nava din Portugalia este gata să plece cu părintele Simone. Din lipsă de alţii, îl trimitem pe pr. Francisc Xaveriu! Cum vedeţi, din pură întâmplare (a Providenţei!) sfântul Francisc Xaveriu a devenit cel mai mare misionar din Orientul Îndepărtat: patronul misiunilor din lumea întreagă.

d) Sfaturi practice

Scoateţi în evidenţă trecerea liturgică bruscă de la Naşterea lui Isus la viaţa sa publică. Cei peste treizeci de ani i-au folosit pentru a deveni, în ascultare şi în viaţa obişnuită de la Nazaret, adevărat model pentru viaţa noastră cotidiană. Vorbindu-le copiilor despre chemare, mai mult decât obligaţia de a-l urma pe Dumnezeu care cheamă, este mai bine să se evidenţieze bucuria pentru darul iubirii lui Isus care ne vrea prieteni ai săi, apostoli ai săi.

pr. Pietro Righetto Ritul latin