Start > Ritul latin > Epifania Domnului (pt. copii)

Epifania Domnului (pt. copii)

27 December 2008
1,121 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Epifania Domnului (Anul B)

1. Introducere

Isus se manifestă ca rege al iubirii pentru toate neamurile.

Probabil toți am cunoscut grădinari cu adevărat pasionați de propria grădină. Dar cel despre care vă vorbesc îi depășea pe toți. Cunoștea fiecare floare și chiar preferințele fiecărui fluture.

Seara, când briza mișca dulce frunzele mesteacănului, bunul grădinar participa la fericirea fiecăreia, în acel colț de paradis.

Dar într-o zi, seninătatea a dispărut. În spatele grădinii, omul nostru a văzut niște melci nefericiți și nemulțumiți, probabil pentru că nu aveau de mâncare. Pentru a-i mulțumi, a plantat imediat salată. Nici o șansă. Trei dintre ei trăgeau de aceeași frunză, lăsându-le pe celelalte să se ofilească. Și când un melc întâlnea un altul, își răsucea coarnele și își arăta disprețul lăsând o dâră lungă, enormă.

Pacea abandonase inima bunului grădinar: “E posibil? Chiar în grădina mea?” – se întreba el.

Atunci a început să vorbească cu fiecare melc. Dar, cu toate acestea, ei nu înțeleg limba grădinarilor.

Și bunul om a suspinat: “Dacă aș putea să devin și eu melc! Le-aș vorbi în limba lor, cu blândețe, cu calm și cu multă convingere că și-ar găsi fericirea în grădina mea… Trebuie să continui?”

Este suficient să spunem că este o distanță mult mai mare între Dumnezeu și om decât între grădinar și melci. Și că ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu. Dar este nevoie de o iubire răvășitoare, pe măsura lui Dumnezeu (J. Loew).

2. Tema

Veniți să îl adorăm pe Isus, Mântuitorul tuturor oamenilor!

3. Mesajul zilei

Isus este Mântuitorul tuturor.

- Astăzi este o zi de mare bucurie pentru toți, pentru că fiecare dintre noi este sigur că nu este exclus pentru nici un motiv de la mântuirea lui Isus. Dacă este umil și sărac cu duhul, asemenea păstorilor, este primul chemat la peștera din Betleem; dacă este departe, dar cu credință privește cerul, asemenea magilor, nu îi va lipsi bucuria foarte mare de a-l vedea pe Isus.

- În vechime, fericirea de a-l avea pe Dumnezeu Mântuitorul bucura doar Ierusalimul, adică poporul ales, care avea, pe de altă parte, datoria de a vesti mântuirea tuturor popoarelor de pe pământ (cf. prima lectură).

- Acum, Biserica primește iubirea lui Dumnezeu, cunoscut în Isus, și care are misiunea de a vesti vestea cea bună a mântuirii tuturor oamenilor, fără excepții, pentru că Dumnezeu îi iubește pe toți ca fii (lectura a doua).

Cel care îl caută pe Isus îl găsește cu siguranță.

- Despre magi știm puține. Erau regi? Erau trei? De unde veneau? Cum se numeau? Cum au văzut steaua? Totuși, știm despre ei cu siguranță un lucru: îl căutau cu toată înflăcărarea pe Isus, plini de curaj (să ne gândim la dificultățile călătoriei), în mod constant (l-au căutat pe Isus și când steaua nu a mai strălucit deasupra lor), cu iubire (aducând daruri)… De aceea, până la urmă, au avut marea bucurie de a-l întâlni pe Isus! (cf. Evanghelia).

- Dumnezeu îi iubește pe toți, împlinește dorința de mântuire a tuturor, chiar și a păgânilor, cu condiția să îl caute.

- Să îi imităm pe magi: să îl căutăm pe Isus cu curaj, statornicie și iubire; să îl căutăm cu mintea (ascultând cuvântul lui și asimilând catehismul), cu buzele (rugându-l și vestindu-l), cu inima (iubindu-l) și cu toată viața (dând mărturie despre el).

Ca și magii, trebuie să mergem spre Isus, să înaintăm spre Isus euharisticul.

- Primul drum: de acasă spre biserică. Fiecare dintre noi să fie punctual, ordonat, bucuros, în comuniune de iubire cu toți, nemâncat o oră înainte de Împărtășanie.

- A doua etapă: intrând în casa lui Dumnezeu, facem semnul Crucii cu apă sfințită, pentru a ne aminti de botezul primit, îl adorăm pe Domnul printr-o îngenunchere, ne alăturăm celorlalți pentru a construi adunarea în care Isus se unește cu rugăciunea noastră, să fim toți unanimi în rugăciune și în cântare.

- A treia etapă: la ofertoriu prezentăm darurile noastre Domnului: pâinea, vinul (pentru celebrarea euharistiei), dar și angajamentul nostru de a fi prieteni și mărturisitori ai lui Isus prin comportamentul nostru, oriunde ne-am afla.

- A patra etapă: pregătiți cum se cuvine, mergem să ne împărtășim. Darurilor noastre Tatăl le răspunde dându-ni-l pe Isus. Să îl primim cu credință, cu inima plină de puritate și de iubire. De aceea, preotului care ne ridică ostia consacrată îi răspundem: AMIN (= Cred că această pâine consacrată este Isus; de aceea, vreau să trăiesc în “comună uniune” de iubire cu el și cu toți).

Viața noastră este o călătorie: noi suntem pelerini ai cerului. Ferice de noi dacă, după ce am îndeplinit bine aceste “procesiuni” spre Isus aici, pe pământ, îl vom întâlni în cer, pentru că, asemenea magilor, ne vom bucura cu o bucurie mare și pentru veșnicie.

Nefericit va fi, în schimb, cel care fie nu îl caută pe Isus, cu toate că știe unde este – asemenea marilor preoți și scribilor din Ierusalim – fie îl caută pentru a-l ucide, asemenea lui Irod.

4. Exemple

Priveau spre cer. Așteptau o stea. În sfârșit, au văzut-o: se născuse Mesia Mântuitorul! Cei patru regi magi au pregătit totul pentru călătorie.

Oamenii spuneau:

- Sunteți niște visători! Nu veți găsi nimic!

Alții îi sfătuiau:

- Fiți înțelepți! Înainte de plecare, adunați mai multe informații serioase.

Alții:

- Chiar este nevoie să mergeți personal? Este suficient să trimiteți un mesaj!

Dar ei au plecat. Au traversat marele deșert, o călătorie lungă, dificilă, disperată; dar și în momentele cele mai triste au continuat să privească spre buna stea.

În sfârșit au ajuns: au îngenuncheat în fața micuțului fiu al Mariei, Mesia. I-au oferit aur, pentru că era rege; tămâie, pentru că era Dumnezeu, și smirnă, pentru că știa să iubească până la moarte. Cum au fost răsplătiți? Inima lor, văzându-l pe Domnul, a fost cuprinsă de bucurie mare.

- Și al patrulea rege mag unde a ajuns? – mă va întreba curios cititorul.

Probabil în deșertul întins a pierdut drumul și prietenii. A fost constrâns să rătăcească îndelung printre dune, într-atât încât, la apus, nemaisperând să ajungă la Domnul, și-a dat toate bunurile sale unui copil sărac dintr-o familie de nomazi. Apoi, pierzând steaua, a rătăcit ani întregi de la o oază la alta.

Era bătrân când a ajuns la Ierusalim. L-a recunoscut pe Mesia, în timp ce își ducea crucea spre Calvar. S-a plecat în fața lui și l-a rugat:

- Iartă-mă, Doamne, pentru că am pierdut drumul și pentru că am mâinile goale și am ajuns târziu să te ador.

Isus, suferind, i-a răspuns:

- Se întâmplă deseori pe pământ să pierzi drumul: te iert. Dar să nu îmi spui că ai ajuns târziu, pentru că tu ai fost primul care mi-ai oferit daruri, când m-ai întâlnit și mi-ai făcut bine în copilul din deșert.

Ritul latin