Predici

1. Introducere

Sfântul paroh de Ars spunea: “Trebuie să facem asemenea copilului în leagăn. Când se trezeşte dimineaţă, priveşte în jur ca să vadă dacă este mama. Dacă este, râde, dacă nu o vede, strigă şi începe să plângă…”

În Franţa, la Ars, în bisericuţa sfântului paroh, la dreapta, este capela Sfintei Fecioare, o statuie frumoasă şi o inimă mare susţinută de un lanţ. Este mare şi disproporţionată comparativ cu statuia.

Dar acea inimă se deschide; este ca o cutie aurită. Înăuntru, pe diferite bucăţele de hârtie sunt scrise toate numele credincioşilor din parohia sfântului paroh de Ars. El le-a scris. A vrut ca toţi să fie în inima Mariei. Spunea sfântul: “Am primit atât de multe haruri din acea inimă încât numai eu aş fi putut să o golesc, dacă nu ar fi nesecată”…

Şi mai spunea: “Cât de mult ne iubeşte! Inimile tuturor mamelor puse împreună nu sunt decât o bucăţică de gheaţă în comparaţie cu inima arzătoare a Mariei!”

2. Tema

Domnul să vă binecuvânteze, să vă ocrotească… să vă zâmbească şi să vă dăruiască pacea.

3. Mesajul zilei

Ce urare poate fi mai frumoasă decât aceasta: să începi anul nou cu

- binecuvântarea lui Dumnezeu, Tatăl nostru,

- în numele lui Isus, fratele şi Mântuitorul nostru, principe al păcii,

- în harul Duhului Sfânt, care ne face fii ai lui Dumnezeu,

- sub ocrotirea Mariei, Mama lui Isus şi a noastră.

- În această urare, adevărată pentru că vine de la Dumnezeu, sunt cuprinse toate darurile, care se rezumă într-un dar minunat: Isus = Mântuitor.

Să vedem pe rând darurile pe care ni le oferă Isus astăzi.

- Timpul. În această noapte s-a sărbătorit mult, poate prea mult. De ce? Am ajuns sănătoşi şi teferi în noul an. Îi mulţumim Domnului, şi în timp ce anii trec, să ne apropiem tot mai mult de Isus Mântuitorul, care are medicamentul nemuririi. El, fiind fiul lui Dumnezeu, este veşnic; şi fiind, ca om, înviat din morţi, ne poate da viaţa trupului “transfigurată”, care să dureze pentru totdeauna.

- Harul. Isus, născându-se la Betleem, ne-a făcut fraţii săi, fii ai lui Dumnezeu, capabili să-l numim pe Dumnezeu cu dulcele nume de Tată, eliberaţi de rău, destinaţi moştenirii sale (cf. a II-a lectură).

- Pacea. Muncim în zadar pentru pace dacă nu suntem cu Isus, principele păcii. Deasupra ieslei lui îngerii au cântat: “Şi pace pe pământ oamenilor, pentru că Dumnezeu îi iubeşte”. Doar cu Isus găsim pacea între noi şi în inima noastră; între noi şi natură; între noi aproapele; între noi şi Dumnezeu! De aceea, Dumnezeu ne-a dat Duhul Păcii.

- Preasfânta Fecioară Maria, mama lui Isus şi a noastră. Binecuvântarea lui Dumnezeu, promisiunea făcută lui Adam şi Evei, lui Noe, lui Abraham, lui Moise, se concentrează în Maria, “Binecuvântată între toate femeile”, şi mai ales în Isus, rodul binecuvântat al sânului ei! Sfânta Fecioară ni-l dă astăzi pe Isus, ori Isus ne-o dă pe Sfânta Fecioară? Amândoi devin daruri pentru a ne bucura viaţa şi acest nou an.

4. Exemple

a) În port este o navă străină. Este Anul Nou, şi Dumnezeu vrea să o umple nu ştim cu ce. Ancora este ridicată şi ieşim în larg, nu ştim spre ce destinaţie. Vom trece prin furtuni şi uneori jurnalul de bord va nota că un om a fost înghiţit de valuri, dar nu ştim cine va fi.

Dumnezeu este la timonă. Şi dacă pe cer nu sunt stele pentru a păstra nava noastră pe drumul cel bun, vom naviga fără timonă pentru că vom fi călăuziţi de busola inefabilă a Providenţei sale, şi dacă toţi dorm, suntem siguri că el rămâne mereu la timonă.

Ne asurzeşte furtuna? Nici o grijă! Dumnezeu este la bord. El ne iubeşte şi are grijă de noi. Cu el vom călători până la portul veşniciei.

b) Toate statuetele de la iesle erau agitate: toate să străduiau cât puteau să pregătească daruri pe care să i le ofere lui Isus. Merita: Isus este prea mare, este prea bun, este Dumnezeu: merită toată recunoştinţa şi iubirea noastră.

Numai o statuetă, cea mai săracă dintre toate, căuta şi iar căuta ceva ce să îi ducă Domnului, dar nu găsea nimic prezentabil. Era infinit nemângâiată când colegele ei s-au aşezat în rând ca să meargă la peşteră cu mâinile pline de daruri şi toate zâmbitoare. Şi statueta cea mai săracă, cu toate că nu avea nimic, a intrat în procesiune. A rămas în prag: avea mâinile goale şi inima plină de tristeţe. Repeta în sine: Doamne, nu am nimic să îţi ofer, chiar nimic.

Dar s-a întâmplat atunci un fapt demn de a fi amintit pentru totdeauna spre lauda acelui Dumnezeu care îi umple de bunuri pe cei înfometaţi şi îi trimite pe cei bogaţi cu mâinile goale şi a spus: “Fericiţi cei săraci cu duhul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”. Maria, care îl ţinea pe Isus în braţe cu o iubire infinită, ca să ia mai uşor darurile care îi erau oferite de diferitele statuete, voia să îl dea pe Fiul divin sfântului Iosif, dar acesta era ocupat cu închiderea găurilor prin care intra frigul. Cui să i-l dea pe Isus? A privit în jur şi a văzut în prag singura statuetă care avea mâinile libere. Atunci Maria i l-a întins pe Fiul ei.

Astfel, acea statuetă care nu avea nimic a primit Totul!

Isus este, într-adevăr, gloria săracilor, tezaurul celor umili.

c) Două sugestii practice

- Evidenţiaţi în mod special “Semnul păcii”, astăzi când este ziua păcii;

- Invitaţi-i pe copii să-şi privească ceasurile în tăcere, preţ de câteva clipe, şi apoi să strige: “Îţi mulţumesc, Doamne, pentru timpul pe care ni-l dai!”

pr. Pietro Righetto Ritul latin