Start > Ritul bizantin > Vindecarea unui îndrăcit

Vindecarea unui îndrăcit

19 November 2008
1,413 afișări

Autor: pr. Mihai Tegzeș
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a VI-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXIII-a după Rusalii)

Evanghelia ne spune că abia ce Isus cu ucenicii au coborât în ținutul Gherghesenilor au întâlnit, în afara orașului, un om stăpânit de mulți demoni și de mult timp. Acest om “nici nu mai purta îmbrăcăminte, nici nu stătea acasă, ci prin morminte”. Îndată ce îl vede pe Isus, strigă către Domnul să nu-l chinuiască, deoarece Isus îi poruncea diavolului să iasă din acel om.

Diavolii îi cer lui Isus să nu-i trimită în adâncuri ci în turma de porci. S-ar părea că Isus le face pe plac, dar odată în porci, diavolii, de fapt, cad în adâncuri, adică se duc la locul lor. Păzitorii porcilor merg să spună sătenilor cele întâmplate, iar ei, venind ca să vadă, îl “roagă” pe Isus să plece de la ei.

Locul acțiunii: “Afară din cetate”, adică departe cu inima și cu fapta de Dumnezeu și de cei dragi, omul este în pustiu sau în împărăția Diavolului, a răului și duce o viață chinuită în care comandă spiritele celui rău. Încă odată Isus trece pe acolo pe unde durerea oamenilor din timpul Său era mai mare, ca să-i ajute. După ce l-a vindecat, Isus îi cere omului să povestească și la alții ceea ce Dumnezeu a făcut pentru el (cerința lui Isus e valabilă și pentru noi).

1. Diavolul: este văzut de la începutul lumii ca mincinos, ca dușman al lui Dumnezeu și al omului, ca cel capabil de-a înșela omul și de a-l face să facă ce este rău. Este cunoscut și ca: șarpele, cel rău, satana, dracul, ispititorul. Împărăția lui este total opusă celei a lui Dumnezeu și este dominată de: ură, dezbinare, chin și moarte veșnică. De reținut că mincinosul diavol îl recunoaște de departe pe Isus, dar a ales să i se împotrivească pe vecie. Prin urmare nu este îndeajuns să cunoaștem poruncile și Biblia, dacă nu facem voia Domnului sau dacă ne împotrivim Domnului.

2. Esența pildei: constă în faptul că Isus biruie și cel mai mare rău care-l poate stăpâni pe om; Isus este mai tare și nu diavolul.

3. “Unul posedat de diavol”: oare lumea din timpul nostru nu este posedată de ură, violență, răutate, indiferență, înșelăciune… toate lucruri ce fac amară viața tuturor? Cine trăiește în întuneric, nu mai vrea nici o schimbare a vieții sale în bine, și în acest sens îl alungă pe Isus din calea lui și din viața lui, spunându-i “Ce ai tu, Isuse, cu mine? De ce vrei să mă chinuiești și nu mă lași să trăiesc după bunul meu plac?”

4. În fața diavolului, Isus nu face compromisuri, îl alungă imediat. El arată că ține la oameni, dar apoi oamenii nu-l vor și-l alungă pe Isus. Cel ce le-a făcut bine este acum alungat și tratat cu răutate.

5. În acele timpuri diavolul era asociat cu patru lucruri: a. cimitirul = loc al morții care distruge viața; b. porcul = simbolul necurăției ce desparte pe om de Dumnezeu; c. răul = simbolul haosului din văzduh ce era înainte ca Domnul să facă lumea; d. legiunea = simbolul romanilor care stăpâneau pe nedrept alte popoare, adică semnul asupririi omului de către om. Parabola vrea să spună că Isus a biruit toate aceste 4 rele. Aceste rele mai sunt și astăzi când omul le preferă în momentul în care îl alungă pe Isus.

6. De ce Isus acceptă să plece, după ce mai înainte s-a opus în mod radical răului? Deoarece arată că îl respectă pe om, iar Evanghelia Sa nu o impune la nimeni, ci rămâne o invitație pe care Dumnezeu o face omului ca să-L urmeze în mod liber.

7. Când cei din cetate, preocupați mai mult de pierderea porcilor decât de sănătatea aproapelui lor, l-au alungat pe Isus, oare nu s-au comportat la fel ca cel îndrăcit, oare n-au ales să stea în afara împărăției lui Dumnezeu?

Ritul bizantin