Predici

Dragii mei, am intrat în post, iar eu vă îndemn la spovadă, la curăţirea sufletului, pentru ca primindu-L apoi pe Isus în Împărtăşanie să fim mai buni şi mai atenţi unii faţă de alţii.

Capitolul 10 al Evangheliei după Luca începe cu scena în care Isus îi trimite pe cei 72 la predicare. Lucru ce ne învaţă că şi credincioşii trebuie să predice, dar sub atenta îndrumare a preoţilor. Când cei 72 s-au întors la Isus, s-au lăudat că au putut scoate şi dracii. Isus îi corectează şi-i îndeamnă să se bucure mai tare nu pentru puterea primită, ci pentru că numele lor sunt scrise în Cer, adică să se bucure de mântuirea lor. Imediat după, un învăţat al Legii Vechi se prezintă la Isus şi-l întreabă ce trebuie să facă pentru a se mântui. Isus îi răspunde nu teoretic ci cu o pildă practică. Îi spune despre negustorul care de la Ierusalim mergea la Ierihon şi care a fost prins, tâlhărit şi bătut (lăsat pe jumătate mort). Pe lângă el au trecut un Preot şi un Levit (adică un îngrijitor al Templului), dar au mers mai departe. Apoi a trecut un străin, de alt neam, pe deasupra considerat şi duşman, dar căruia i s-a făcut milă şi l-a îngrijit… Isus întreabă: care din cei trei este aproapele? Învăţatul Legii răspunde că ultimul. Isus îi zice: du-te şi tu şi fă la fel= adică, du şi la alţii mila lui Dumnezeu.

1. Iată că prin oameni mila şi ajutorul lui Dumnezeu ajung şi la cei mai necăjiţi. Parcă Isus i-ar spune învăţatului: mergi şi tu şi fă la fel ca şi samariteanul. Credinţa este fapte, nu teorie. Noi, creştinii, trebuie să dăm fraţilor noştri ceea ce de la Domnul am primit: iertarea, mila, bunătatea; adică să ne facem “aproapele” celor bătuţi, jefuiţi, necăjiţi.

2. Preoţii au trecut mai departe: ei se întorceau de la Ierusalim, adică de la rugăciune. Dacă s-ar fi atins de sânge, după mentalitatea de atunci, s-ar fi spurcat. Ei au ales să ţină “legea” şi să meargă mai departe. Isus corectează: legea absolută este doar cea lăsată de Domnul. Iar legile oamenilor care sunt împotriva altor oameni sunt false şi nici o lege nu trebuie să ne împiedice să ajutăm pe cei nevoiaşi. Omul, copil al Domnului este mai important, este deasupra oricărei legi pământeşti. Astăzi câte legi se fac în defavoarea celor mulţi?

3. I s-a făcut milă: este o expresie atribuită doar lui Dumnezeu, (şi părinţilor care trec prin suferinţă cu copiii lor şi fac tot posibilul să-i scape de rele), adică este sentimentul celor care văd şi participă din tot sufletul la necazul celor dragi pentru a-i ajuta. Acest sentiment de milă ni se cere şi nouă să-l avem faţă de toţi oamenii, şi faţă de străini sau duşmani, după modelul samariteanului. Notam că acelui oropsit, samariteanul i-a dedicat timp (s-a lăsat pe el) şi l-a ajutat gratis (fără profit). La urma urmei, oare samariteanul nu este însuşi Isus care a venit la noi să ne vindece de rănile păcatului ce ne-a lăsat pe jumătate morţi? Oare El nu ne-a mântuit gratis, oare nu continuă să aibă răbdare cu noi?… Toate astea le-a făcut din iubire. El din cer a văzut mizeria noastră, a auzit strigătul nostru şi a coborât să ne elibereze. După modelul lui Isus, iubirea sau grija de cei slabi este o datorie a noastră a tuturor. Iubirea nu este o invenţie omenească, ci o poruncă dumnezeiască: El a pus această poruncă în inimile tuturor, pentru ca s-o practicăm.

4. Unuia căruia i s-a furat tot ce avea e greu de ştiut dacă era sărac ori bogat, cu alte cuvinte Isus crede că toţi avem nevoie să fim ajutaţi, indiferent de religie, naţie, clasa socială. Iubirea apropie omul de om.

5. Interesant că “aproapele” nu este cel jefuit şi bătut, ci samariteanul, adică cel care s-a preocupat şi a făcut ceva pentru fraţii săi. A ajuta concret, gratuit şi dezinteresat pe cineva înseamnă a fi aproapele lui. Aşa se intră în Rai. Oare avem acest sentiment de milă şi ajutor pentru cei de lângă noi? Oare vrem să intrăm în Rai? Întrebarea nu este ce fac alţii pentru mine, ci ce fac eu pentru alţii? Omul care iubeşte nu se pune la centru, ci îi pune pe alţii! Dacă nu fac aşa, trădez o lege şi o poruncă dumnezeiască.

pr. Mihai Tegzeş Ritul bizantin