Predici

Filozoful Karl Mark spunea odată că scopul filozofiei ar trebui să fie nu doar explicarea lumii ci şi schimbarea ei. La fel se poate spune şi despre Evanghelia pe care o predicăm şi din care învăţăm. Oamenii din Capernaum au primit pregătirea religioasă în sinagogă, în fiecare sâmbătă. Într-o sâmbătă au avut un alt învăţător: pe Isus. Ceea ce Isus le-a spus în acea zi, precum şi modul în care şi-a prezentat şi demonstrat mesajul, i-a uimit pur şi simplu. “Şi erau uluiţi de învăţătura lui, pentru că el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor” (Marcu 1,22). Învăţătura lui Isus contrasta puternic cu cea a cărturarilor. Pe scurt, Isus învăţa cu autoritate, iar cărturarii nu. Ce înseamnă a învăţa cu autoritate? Când comparăm şi punem în opoziţie modul în care învăţa Isus şi modul în care învăţau cărturarii, observăm trei diferenţe. Învăţătura lui Isus (1) era din inimă şi nu doar din cap; (2) se concentra pe spiritul şi nu pe litera legii; şi (3) inspira o schimbare pozitivă a inimii în ascultători.

Isus învăţa din inimă. Învăţa cu absolută convingere în ceea ce comunica, deoarece ştia că mesajul Său era în consonanţă cu gândirea lui Dumnezeu. Aşa după cum ne spune în Evanghelia lui Ioan, când încearcă să îşi convingă audienţa neîncrezătoare: “Adevăr, adevăr îţi spun: noi vorbim ceea ce ştim şi dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar mărturia noastră nu o primiţi” (Ioan 3,11). Predicarea sa este o mărturie personală a relaţiei Sale intime cu Dumnezeu, Tatăl Său. Cărturarii, pe de altă parte, îşi iau cunoaşterea nu din comuniunea lor personală cu Dumnezeu, ci din lungul şi complexul studiu asupra comentariilor Legii. Ca urmare, majoritatea învăţăturii lor vine din minte şi nu din inimă, ei căutând mereu să îşi amintească porţiuni din comentariile care se potrivesc situaţiei din faţa lor.

O a doua diferenţă ţine de conţinutul mesajului. În timp ce cărturarii caută să aplice prescripţiile Legii ad literam, Isus merge mai în profunzime, căutându-i spiritul, intenţia originală a legii. De aceea Isus poate să descopere valoarea pozitivă pe care legea a dorit să o apere, pe când cărturarii sunt preocupaţi cu cuvintele şi cu aplicaţiile lor imediate. Să luăm drept exemplu respectarea sabatului. Cărturarii sunt preocupaţi să stabilească cu exactitate când începe şi când se încheie sabatul, ce este muncă şi ce nu este. Isus caută în schimb să cunoască gândul lui Dumnezeu, care a dat legea poporului Său, ca expresie a iubirii şi grijii Sale paterne. Concluzia sa: sabatul este o zi în care ne abţinem de la muncă pentru a-l sluji pe Dumnezeu şi pentru a face munca lui Dumnezeu (Ioan 5,17). Ascultându-i mesajul, oamenii găsesc în învăţătura lui Isus vestea bună eliberatoare, spre deosebire de mesajul cărturarilor, perceput ca o grea povară.

A treia diferenţă între învăţătura lui Isus şi cea a cărturarilor constă în aceea că atunci când Isus vorbeşte caută mereu să aducă o schimbare în bine în inimile oamenilor, nu să îi facă să se simtă prost. În timp ce cărturarii învaţă doar ceea ce are sens pentru ei, pentru cum înţeleg Legea şi tradiţiile, pentru Isus, când învaţă caută să producă ceva pozitiv în oameni. Când au în faţă un bărbat orb din naştere, cărturarii caută să îşi explice de ce este orb – fie el a păcătuit, fie părinţii săi. Pe Isus însă tot ce îl interesează este să îl vindece de orbire. De aceea Isus a vindecat şi exorcizat, dar şi predicat în acelaşi timp, pentru că prima Sa grijă a fost să schimbe situaţia omului, nu doar să o explice.

Care este atitudinea noastră faţă de cuvântul lui Dumnezeu pe care îl auzim? Îl lăsăm să ne provoace şi să aducă ceva bun în vieţile noastre sau pur şi simplu îl ascultăm pentru a ne satisface o curiozitate intelectuală? Dacă ceea ce ascultăm este Evanghelia lui Isus, nu putem să o auzim săptămână după săptămână şi să rămânem neschimbaţi.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin