Start > Ritul bizantin > Despre participarea la sărbători

Despre participarea la sărbători

22 September 2006
3,088 afișări

Autor: pr. Anthony M. Coniaris
Traducere: Oana Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Duminica Coborârii Spiritului Sfânt (Rusaliile)

Când Biserica celebrează un eveniment din viața Domnului nostru Isus Cristos, ea nu doar aniversează sau amintește evenimentul. Îl retrăiește, pentru ca noi astăzi să îl experimentăm în propriile persoane. Aduce trecutul în prezent. Într-un fel este ca programul TV de acum câțiva ani, intitulat “You Are There” (Tu ești acolo), ce ne făcea să trăim prin imagini anumite evenimente istorice. Ne simțeam de parcă am fi participat la ele.

Din acest punct de vedere, Biserica procedează ca sinagogile evreiești. Frații noștri evrei sărbătoresc ieșirea din Egipt (Paștele lor) retrăind evenimentul la nivel personal. Vechii rabini învățau astfel: “În fiecare generație, fiecare om trebuie să caute să experimenteze personal ieșirea din Egipt”. Un rabin spunea odată: ‘Paștele ne spune: ‘Nu doar vorbiți despre ieșirea din Egipt! Simțiți-o! Experiența aceasta vă va schimba modul în care priviți viața.’” Tocmai de aceea evreii sărbătoresc Paștele lor mâncând aceeași pâine nedospită și mestecând aceleași ierburi amare ca părinții lor, pentru a se simți întrucâtva asemenea strămoșilor lor, pe când erau sclavi în Egipt. Trecutul este retrăit în prezent, pentru ca evreii de astăzi să se simtă ca și cum ar fi scăpat din sclavia Egiptului mulțumită lui Dumnezeu.

La fel facem și noi. Încercăm să retrăim evenimentele religioase pe care le celebrăm. De aceea cântăm la Crăciun: “Astăzi s-a născut Cristos”. În timpul Săptămânii Mari spunem: “Astăzi stă în fața lui Pilat Domnul Creației”. “Astăzi atârnă pe Cruce Cel care a despărțit pământul de ape.” Slujbele din Săptămâna Mare și din Duminica Paștelui sunt special gândite să ne ajute să experimentăm personal Patimile și Învierea lui Cristos, să ne facă să simțim că pentru noi a murit Isus pe Cruce, să ne conducă din sclavia păcatului și a morții la viața cea nouă. Creștinismul nu înseamnă doar evenimente trecute legate de Dumnezeu; înseamnă și participarea noastră astăzi la acele evenimente glorioase. Să vedem câteva exemple din Scriptură.

Sfântul Pavel le scrie Colosenilor: “Dacă ați înviat împreună cu Cristos, căutați cele de sus, unde se află Cristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Coloseni 3,1). Faptul uimitor în acest verset este acela că Sfântul Pavel ne spune că putem avea o astfel de relație cu Cristos astfel încât să participăm cu El la marea victorie a Învierii Lui. Apostolul ne vorbește despre a învia împreună cu Domnul Isus Cristos. Acest adevăr este exprimat în Canonul Învierii al Bisericii noastre: “Ieri m-am îngropat împreună cu tine, Cristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu…” Sfântul Paul spune din nou aceasta în Efeseni 2,4-7: “Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi cei ce eram morți prin greșelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Cristos – și împreună cu El ne-a sculat și împreună ne-a așezat întru ceruri, în Cristos Isus ca să arate în veacurile viitoare covârșitoarea bogăție a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Cristos Isus.”

În altă carte a Noului Testament, Epistola către Galateni, ni se spune că noi participăm și la crucificarea lui Cristos: “M-am răstignit împreună cu Cristos; și nu eu mai trăiesc, ci Cristos trăiește în mine. Și viața de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Galateni 2,20). La Coloseni 3,3 citim: “Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Cristos întru Dumnezeu”. Implicarea noastră în Răstignirea și Învierea lui Cristos este exprimată în Sacramentul Botezului. Scufundarea baptismală în apă simbolizează moartea, din moment ce o persoană nu poate să trăiască mult sub apă. Și totuși, noi nu suntem ținuți sub apă. Suntem ridicați din ea, semnificându-se prin acest gest învierea. După cum spune Sfântul Pavel: “Deci ne-am îngropat cu El (Cristos), în moarte, prin botez, pentru ca, precum Cristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Romani 6,4). Sacramentul Botezului este Vinerea Mare și Paștele fiecărui credincios. Prin acest sacrament murim și înviem în Cristos. Astfel, prin credință, prin botez și prin pocăința zilnică, noi murim păcatului și suntem ridicați de Cristos la o viață nouă, unde “cugetăm cele de sus” (Coloseni 3,2).

Când Biblia vorbește despre a doua venire a lui Cristos, vorbește și de participarea noastră la ea: “Iar când Cristos, Care este viața voastră, Se va arăta, atunci și voi, împreună cu El, vă veți arăta întru slavă” (Coloseni 3,4). În 1Ioan 3,2 citim: “Iubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu și ce vom fi nu s-a arătat până acum. Știm că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.”

Participăm la Cina Domnului. Așa cum Domnul și-a adunat discipolii în Cenacol, tot așa ne cheamă la fiecare Sfântă Liturghie și ne adresează aceeași invitație personală pe care le-a adresat-o lor: “Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu. Cel care mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu trăiește în mine și Eu în el.” Fiecare Sfântă Împărtășanie este o Vinere Mare, “căci de câte ori veți mânca această pâine și veți bea acest pahar, moartea Domnului vestiți până când va veni” (1Corinteni 11,26). Participăm nu doar la răstignire, înviere, a doua venire, Cina cea de Taină, ci și la Înălțare. Domnul nostru Isus Cristos se înalță pentru ca noi să ne putem înălța cu El. Ce este Liturghia, ce este rugăciunea, dacă nu ridicare constantă a omului în prezența lui Dumnezeu?

Din moment ce astăzi celebrăm marea sărbătoare a Rusaliilor, trebuie să subliniem participarea noastră și la acest mare eveniment. Așa cum Spiritul Sfânt a venit în această zi acum două mii de ani, pentru a-i umple pe discipoli de prezența și puterea lui Dumnezeu, așa vine și la fiecare dintre noi astăzi, în timp ce noi stăm îngenuncheați în rugăciune. Va veni să ne umple cu aceeași putere, cu aceleași roade ale prezenței Sale: “dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința” (Galateni 5,22). El va veni ca o apă înviorătoare pentru sufletul uscat al omului: “dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea”, spune Isus. “Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7,37-38).

 

Rugăciune

Vino, lumină care nu apune; vino, Mângâietorule Sfinte, vino, umple-ne de prezența lui Dumnezeu; vino, fă din trupurile noastre temple ale lui Dumnezeu; vino, umple-ne cu putere; vino, refă în noi chipul lui Dumnezeu; vino, întărește-ne credința; vino, ajută-ne să vorbim și să lucrăm pentru Tine în această lume; vino, iartă-ne păcatele; vino, suflă asupra noastră viața lui Dumnezeu, nemuritoare, veșnică; vino, Spirite Sfinte, vino!

Ritul bizantin