Start > Ritul latin > Spiritualități contrafăcute

Spiritualități contrafăcute

30 May 2008
1,402 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a IX-a de peste an (Anul A)

Ați auzit vreodată de bancnote de o sută de dolari falsificate? Da, de multe ori. Dar ați auzit vreodată de hârtie igienică falsificată? Nu. De ce? Deoarece nu merită. Existența falsificărilor indică valoarea unui lucru: cu cât este mai prețios, cu atât vom găsi mai multe falsificări ale lui. Spiritualitatea este un bun foarte prețios. Dovada ne-o oferă cantitatea uriașă de spiritualități false ce circulă în lume. Dar falsificarea spiritualității nu a început cu noi.

În Fapte 19 citim despre un ciudat incident ce s-a petrecut pe când Paul predica în Efes. Paul făcea atâtea miracole încât ceilalți slujitori religioși din oraș au devenit invidioși pe el. Își pierdeau membrii în favoarea lui Paul. Astfel că unii s-au hotărât să urmărească și să copieze ceea ce făcea Paul. Acesta făcea lucrări minunate și alunga demonii invocând numele lui Isus. Ei au crezut că au descoperit formula lui secretă, și s-au dus să o implementeze în propria lor slujire. Șapte fii ai unui arhiereu iudeu numit Scheva, exorciști de meserie, au încercat să scoată un demon invocând numele lui Isus astfel: “Vă jur pe Isus, pe care-l propovăduiește Pavel!” L-au auzit pe acesta spunând: “Pe Isus îl cunosc și îl știu și pe Pavel, dar voi cine sunteți?” Apoi omul posedat a sărit asupra lor, și i-a bătut atât de rău încât aceștia au plecat acasă goi și plini de răni. Morala povestirii: Cine ești contează mai mult decât ce faci sau ce spui.

Acest lucru încearcă să îi învețe Isus pe discipoli în pasajul evanghelic de astăzi. El nu îi apreciază pe aceia care spun cuvinte credincioase. “Nu oricine îmi zice ‘Doamne, Doamne’, va intra în împărăția cerurilor, dar cel care face voința Tatălui meu din ceruri” (Matei 7,21). Nu îi vorbește de bine nici măcar pe cei care fac opere de credință. “Mulți îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne, oare nu în numele tău am profețit, nu în numele tău am scos diavoli și nu în numele tău am făcut multe minuni?’ Atunci eu le voi spune pe față: ‘Nu vă cunosc; plecați de la mine nelegiuiților!’” (Matei 7,22-23). Spunându-le “nu vă cunosc” Isus subliniază că cel mai important lucru este să îl cunoaștem și El să ne cunoască. Cu alte cuvinte relația dintre Isus și noi este mai importantă decât toate strădaniile noastre la capitolul cuvinte și fapte. Trebuie să fim creștini, oameni care îl cunosc pe Cristos, înainte de a acționa sau vorbi creștinește. Trebuie să avem o relație directă, personală cu Cristos. Aceasta dă sens și potență cuvintelor de credință pe care le spunem și faptelor de credință pe care le facem. Altfel nu vom fi cu nimic mai buni decât fiii lui Scheva.

Cei șapte fii ai lui Scheva îi reprezintă pe toți cei care încearcă să profeseze creștinismul exterior (spunând “Doamne, Doamne”) și care fac opere creștine (“multe minuni” în numele lui Cristos) dar fără să fie creștini în interior. Cei șapte fii ai lui Scheva nu și-au predat viețile lui Cristos; tot ce doreau era să profite de harul uimitor ce stătea la dispoziția lui Paul, servitorul lui Cristos. Ei nu îl iubeau pe Cristos; iubeau ceea ce Cristos dă. Era doar interes. Paul îl profesa pe Cristos deoarece îl știa și era știut de El, îl iubea și era iubit de El. Fiii lui Scheva profesau numele lui Cristos deoarece căutau câștiguri personale. Aici găsim diferența crucială dintre creștinismul adevărat și cel fals. Există multe avantaje în a-l sluji pe Cristos. Dar când îl urmezi pe Cristos având ca principal scop câștigul personal, fie el material sau spiritual, este inevitabilă suferința de sindromul fraților Scheva.

Acest sindrom este din păcate foarte răspândit chiar și astăzi. În anumite părți ale lumii religia este acum o industrie prosperă. Profeți stilați care se pregătesc în arta convingerii maselor “mâncând casele văduvelor și de ochii lumii rugându-se îndelung” (Luca 20,47). Aceștia atribuie ghinioanele clienților lor nesuspicioși unor forțe demonice și le promit apoi eliberare în numele lui Isus, al lui Isus pe care nu îl cunosc și care nu îi cunoaște. Ei merg pe urmele fiilor lui Scheva. Se folosesc în van de numele lui Isus. Creștinismul lor este unul fals și, asemenea banilor falși, va fi respins la Ziua Judecății.

Scopul pericopei de astăzi nu este să insufle îndoială și nesiguranță în mințile noastre ci să ne provoace la așezarea corectă a priorităților. Profesarea credințe cu gura este bună. Implicarea în opere concrete de credință este minunată. Dar pentru ca acestea să aibă valoare în perspectiva mântuirii, trebuie mai presus de toate să cultivăm o relație directă și personală cu Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos.

Ritul latin