Predici

Trei porţi conduc la măreaţa catedrală din Milano. Deasupra unei porţi se află o inscripţie care spune: “Lucrurile care ne fac plăcere sunt temporare”. Deasupra celei de-a doua porţi se poate citi: “Lucrurile care ne tulbură sunt temporare”. Şi deasupra porţii centrale se află o inscripţie mare care spune: “Lucrurile veşnice sunt cele importante”. Tindem să ne gândim că viaţa veşnică înseamnă viaţă fără sfârşit. Dar viaţa veşnică aşa cum se arată în Evanghelia lui Ioan implică nu doar o cantitate sau o durată superlativă a vieţii ci şi o cantitate superlativă. Viaţa veşnică diferă de viaţa fără de sfârşit care este doar cantitativă. Diavolul şi îngerii lui au viaţă fără de sfârşit deoarece ei nu mor niciodată. Dar nu se bucură de viaţa veşnică, o viaţă de perfectă fericire şi pace în uniune cu Dumnezeu. Ceea ce doreşte sufletul omului nu este doar viaţă fără de sfârşit, ci viaţa veşnică, o viaţă de perfectă uniune cu Dumnezeu care nu poate fi diminuată nici în durată nici în satisfacţie. Aceasta este viaţa pe care o dă Isus, după cum spune la Ioan 10,10: “Am venit ca să aibă viaţă, şi ca să o aibă din plin”. A avea viaţa veşnică înseamnă a fi pe deplin viu.

În Evanghelia de astăzi, Isus arată calea spre viaţa veşnică. “Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis” (Ioan 17,3). Unii oameni sunt surprinşi de faptul că Ioan vorbeşte despre “a-l cunoaşte” şi nu despre “a crede” în Dumnezeu. Dar “a cunoaşte” este folosit aici într-un sens tipic ebraic, ceva care se întâmplă între două persoane, nu ceva care are loc în capul cuiva. Cunoşti pe cineva în acest sens când ai o relaţie personală, intimă cu acea persoană. Cuvântul descrie doi oameni uniţi într-o relaţie intimă de iubire, ca de exemplu: “A cunoscut Adam pe Eva, femeia sa” (Geneză 4:1). Cunoaşterea lui Dumnezeu cunoaşte la viaţa veşnică şi nu este intelectuală ci relaţională.

Viaţa veşnică cere ca ei “să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu”. Pentru a înţelege mai bine aceasta trebuie să introducem adverbul “ca” în locul virgulei. Vom avea atunci: ca ei să te cunoască pe Tine ca singurul Dumnezeu. Are sens această completare într-un context în care ideea de divinitate avea mulţi concurenţi. În vremea lui Isus împăraţii romani pretindeau că sunt zei şi trebuie să li se aducă atare cult. Dar Isus insistă că viaţa veşnică stă în recunoaşterea faptului că există un unic şi adevărat Dumnezeu, Dumnezeu pe care Isus îl numeşte Tată, şi că nici o altă persoană sau orice alt lucru nu poate pretinde a fi Dumnezeu.

Pentru a-i identifica pe numeroşii zei din zilele noastre trebuie să ne întrebăm: “Ce persoane, ideologii sau instituţii de astăzi ne cer loialitate fără drept de apel?” Câteva răspunsuri îmi vin în minte: (1) cultele şi mişcările secrete; (2) cultul propriei persoane, în care binele în viaţă este înţeles ca răsfăţare cu plăceri; (3) capitalismul în care omul este apreciat după valoarea sa financiară; (4) naţionalismul orb care crede că orice se justifică în numele securităţii naţionale. Şi lista poate desigur continua.. Isus îi invită pe cei ce caută viaţa veşnică să acorde loialitate absolută Dumnezeului lui Isus Cristos, ca singurul Dumnezeu adevărat. Orice altă idee sau instituţie trebuie evaluată în raport cu valorile Împărăţiei lui Dumnezeu.

Viaţa veşnică cere cunoaşterea a două lucruri: ” să te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis”. Avem din nou nevoie să introducem adverbul “ca”. Astfel propoziţia devine: ca ei să te cunoască pe Tine CA singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus CA Mesia/Cristos pe care l-ai trimis”. Credinţa creştină din Biserica primară era credinţa în Isus ca Mesia. Importanta semnificaţie a acestei mărturisiri este că singurul Dumnezeu adevărat care este invizibil şi de nescunoscut, s-a făcut pe Sine vizibil şi cognoscibil în persoana lui Isus. Isus este revelaţia lui Dumnezeu. El este Emanuel, Dumnezeu cu noi. Viaţa şi învăţăturile lui Isus devin de aceea pentru noi, cei care suntem în drum spre viaţa veşnică, standardul după care judecăm cuvintele oricărei persoane sau instituţii din această lume. Noi îl ştim pe singurul Dumnezeu adevărat şi îl ştim prin Cel pe care El l-a trimis să îl facă cunoscut, Isus Cristos.

Fiecare vrea viaţă lungă şi bună. Viaţa veşnică este viaţa bună fără de sfârşit. Aceasta o căutăm cu toţii. Isus ne spune astăzi cum să atingem acest scop fundamental al vieţii. Trebuie să ne cultivăm o relaţie intimă, personală cu Dumnezeu şi cu Isus, pe care l-a trimis să îl facă cunoscut întregii omeniri.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin