Start > Ritul latin > Înălțarea Domnului (A)

Înălțarea Domnului (A)

2 May 2008
1,075 afișări

Autor: pr. Anton Iștoc
Copyright: Predici.cnet.ro
Înălțarea Domnului (Anul A)

La începutul cărții Faptele Apostolilor, sfântul Luca ne relatează ultima apariție a lui Isus înviat ucenicilor săi precum și dispariția lui în cer sub ochii lor (prima lectură). Dar “înălțarea lui Isus la cer” este mult mai mult decât un episod, fie el chiar extraordinar, la care au fost martori apostolii, și pe care îl comemorăm astăzi. Nu este pur și simplu un fapt al trecutului și atât, dar o realitate care-și are și astăzi toată actualitatea sa și care ne privește direct.

Înălțarea lui Isus la cer, nu este chiar “altceva”, “un alt lucru, realitate” în raport cu învierea sa din morți, ci mai degrabă un alt mod de a exprima același mister, același eveniment: acela pe care în “Crezul” nostru îl numim prin cuvintele: “a înviat, s-a înălțat la cer, șade la dreapta Tatălui”; acela pe care sfântul Paul, în cea de-a doua lectură, îl amintește spunând că Dumnezeu “l-a înviat pe Isus din morți și l-a făcut să șadă la dreapta sa în ceruri”.

Înălțarea vrea să ne spună că, prin învierea sa, Isus a trecut de la modul de existență de manieră umană (= “pe pământ”) la modul de existență propriu lui Dumnezeu însuși (= “în cer”).

Tocmai de aceea, Isus poate spune ucenicilor săi: “Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul lumii” (cf. Evanghelie), chiar în momentul când “pleacă de aici”, nu mai este vizibil ca orice persoană prezentă pe fața pământului.

De acum înainte, prezența sa este de alt fel: pe de o parte nu mai poate fi văzut cu ochii sau atins cu mâna; pe de altă parte nu mai este limitată această prezență de nici o condiționare de timp sau de loc.

Cel care a fost “ridicat în înălțime” până la dreapta lui Dumnezeu este Isus din Nazaret: un om care a trăit pe acest pământ ca și noi, fratele nostru, reprezentantul nostru înaintea lui Dumnezeu. Împreună cu el este “umanitatea noastră” care a fost “înălțată” alături de Dumnezeu (cf Colecta). De aceea, Isus este “mijlocitor între Dumnezeu și oameni” (cf. Prefața de înălțare I), cel prin care trece orice comunicare de har și de rugăciune între cer și pământ.

Dar, încetându-și prezența sa vizibilă pe pământ, Isus, își trimite apostolii să predice Evanghelia la toate popoarele. Înălțarea înseamnă misiunea Bisericii: acum ne revine nouă creștinilor să fim martorii lui Cristos cel înviat până la marginile pământului cât timp va dura această lume.

În sfârșit, sărbătoarea de astăzi este o invitație de a privi departe, la orizontul vieții noastre: o invitație să ținem aprinsă în inima noastră flacăra dorinței și a așteptării, amintindu-ne mereu “la ce fel de speranță am fost chemați” (cf. lectura a doua).

Cristos este capul nostru, noi suntem “membrele trupului său”. Destinul său este și al nostru; ținta vieții noastre este aceea de “a-l dobândi pe Cristos, capul nostru, în slavă” (cf Colecta).

Ritul latin