Predici

Chiar şi cocoşul este un dar al său

“… Şi îndată a cântat cocoşul. Şi Petru şi-a amintit cuvintele spuse de Isus… Şi ieşind afară, a plâns amar” (Mt 26, 74-75). Chiar dacă acel cocoş este supărător, insuportabil, jenant. Ba chiar plictisitor. Şi, vă rog, să nu fim atât de ipocriţi ca să insinuăm că s-a pus la cale conform unor metode anticlericale, că face parte dintr-o conjuraţie împotriva noastră. Să încercăm să fim serioşi, cel puţin în Vinerea Sfântă. Dacă este un complot, acesta este al nostru. Complotul mediocrităţii noastre, al diplomaţiei noastre, pentru a sugruma Cuvântul lui Cristos.

Pretindem că suntem campioni ai credinţei, deşi ne sustragem cu regularitate de la exigenţele aspre ale evangheliei. Vrem să fim recunoscuţi ca modele de fidelitate, deşi deschidem toate posibilele (şi imposibilele) căi de a fugi din faţa întâlnirilor decisive. Acel cocoş insistent ar trebui considerat o specie ocrotită de Biserică. Ar trebui să-i cerem să nu întrerupă cântatul, să denunţe fără milă neîndeplinirile noastre, păcatele, defectele.

Cocoşul, ca o santinelă vigilentă, lansează alarme împotriva alianţelor noastre cu noaptea, ipocrizia, minciuna, afacerile. Şi cocoşul care “ne aminteşte” de prea multele aşteptări, de săracul pe care l-am trădat, de martirul pentru cauza dreptăţii pe care nu-l ştim sau nu vrem să-l recunoaştem. Acel cocoş ar trebui să fie mereu în slujbă în Biserică. Pentru a ne deştepta din somn. Pentru a ne face să se aprindă obrajii de roşeaţă (unica lumină, poate, care ne permite să umblăm în întunericul în care ne-am ascuns). Pentru a ne face să apară în ochi acele lacrimi care, singure, ne permit să regăsim trăsăturile celui Condamnat.

Petre, ajută-ne să salvăm cocoşul, chiar dacă nu se pretează să celebreze triumfuri. Când am pierdut încrederea (şi nu numai faţa), acel cocoş impertinent ne aminteşte că, după ce ne-am bătut pieptul, ne este dăruit harul de a putea să ridicăm privirea spre Cel Răstignit. Petre, mă înşel dacă îndrăznesc să bănuiesc că şi cocoşul ne-a fost dăruit, lăsat ca moştenire de Învăţătorul, şi reprezintă un element fundamental pentru păzirea turmei?

pr. Alessandro Pronzato Ritul latin