Predici

Iată, Slujitorul meu va propăşi; el va creşte şi se va înălţa şi va ajunge pe culmile măririi… A fost voia Domnului să-l zdrobească prin suferinţă; dar dacă îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, îşi va vedea urmaşii, va trăi zile îndelungate şi vrerea Domnului va propăşi în mâinile lui. În urma trudei sufletului său, va vedea lumina şi se va îndestula. Întru ştiinţa sa, cel drept, Slujitorul meu, îi va îndreptăţi pe mulţi şi fărădelegile lor le va lua asupra sa… (Is 52,13-53,12)

În Vinerea Sfântă, în centrul celebrărilor liturgice se află evocarea pătimirii Domnului. Pătimirea şi Moartea Mântuitorului, oricât de impresionată ar fi, n-ar avea decât o valoare emoţională dacă nu i-am descoperi semnificaţia profundă. Această semnificaţie ne este oferită, în mare măsură, de cântul al patrulea al Servitorului suferind, cânt propus în această zi sfântă spre meditare.

Moartea este absurdă şi complet ilogică dacă echivalează cu sinuciderea. Isus, ca şi Servitorul Suferind, se oferă de bună voie morţii pentru a-i îndreptăţi pe mulţi, pentru a lua asupra sa fărădelegile lor. În felul acesta jertfa de sine devine gest de iubire, iar moartea sa devine preţ de răscumpărare.

Rămâne ca cei mulţi să înţeleagă că fărădelegile lor au cerut un atât de mare preţ, că fiecare fărădelege produce “moarte”.

El, în zilele vieţii sale pământeşti, a înălţat, cu strigăt mare şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri, în zilele vieţii sale pământeşti, a înălţat cu strigăt mare şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către Acela care îl putea scăpa din moarte şi a fost ascultat pentru evlavia sa. Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit şi, fiind dus la desăvârşire, a devenit, pentru toţi cei care ascultă de El, izvor de mântuire veşnică. (Ev 4, 14-16; 5,7-9)

Lectura pasajului evanghelic care relatează pătimirea lui Isus ne aşează în modul cel mai realist în faţa Jertfei înseşi a lui Isus. Nimeni nu poate asculta această relatare fără ca să se întrebe cine a putut face o atât de mare şi o atât de dureroasă crimă, dar mai ales cine este vinovat de ea. Foarte curând, de-a lungul lecturii, cel care ascultă acest text se vede prins în el. Vede că, prin viaţa sa, se identifică fie cu cărturarii şi arhiereii, fie cu Iuda, fie cu Pilat…

Fragmentul din Epistola către Evrei ne oferă acea lectură post-pascală a itinerariului lui Isus, de la pătimire până la înviere. Şi acest text evocă, odată în plus, nu atât aspectul emoţional al jertfei lui Isus, cât mai ales deznodământul ei fericit şi valoarea pentru noi cei mulţi: El… a devenit izvor de mântuire veşnică.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin