Start > Ritul latin > Aleluia, Domnul să fie lăudat!

Aleluia, Domnul să fie lăudat!

22 September 2006
4,117 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: ProFamilia.ro
Învierea Domnului

O educatoare le vorbea copiilor de la grădiniță despre Isus. În grupa ei era un băiețel dintr-o familie necreștină. Acesta asculta foarte atent deoarece totul era nou pentru el. Când educatoarea a povestit cum a fost condamnat Isus și cum l-au răstignit pe cruce, fața băiețelului s-a întristat și a murmurat: “O, nu! Ce păcat!” Educatoarea a continuat spunând că a treia zi Isus a înviat din morți, revenind la viață. Ochii băiețelului s-au luminat de bucurie și el a exclamat: “Grozav!” În Vinerea Mare, auzim relatarea suferințelor și morții lui Isus. Asemenea micului băiețel, mulți dintre noi am spune: “O, nu! Ce păcat!” Astăzi auzim restul povestirii și din nou împreună cu băiețelul putem exclama acum: “Da! Grozav!” Astăzi putem cânta din nou “Aleluia” pe care nu l-am cântat în întreg Postul Mare. “Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalmul 117,24).

Pentru ce ne bucurăm astăzi? Ne bucurăm deoarece credința noastră în Cristos a fost confirmată, adevărul a triumfat asupra minciunii, dreptatea asupra nedreptății și tragedia s-a transformat în bucurie. Este ca și când ne-am uita la un episod din Batman. La început vedem o victimă nevinovată și lipsită de apărare care este atacată, jefuită, răpită și torturată de un atacator netrebnic. Și ne pare atât de rău să vedem triumful personajului negativ. Apoi, în momentul în care victima aproape că a renunțat la speranță și este pe punctul de a muri, coboară din cer Batman ca să o salveze. El se luptă și îl învinge pe răufăcător și eliberează victima nevinovată. Și ne bucurăm de triumful dreptății.

Relatarea suferinței și morții lui Isus în Vinerea Mare este povestea victoriei minciunii asupra adevărului, a nedreptății asupra dreptății, a răului asupra binelui. Isus a fost acuzat în mod fals de crime pe care nu le-a comis, și condamnat pe nedrept la o moarte pe care nu o merita. Prietenul Lui l-a trădat, tovarășii Săi de încredere l-au părăsit și omul lui numărul unu a negat că îl cunoaște. Oamenii pe care i-a iubit au cerut răstignirea Lui și au ales în schimb eliberarea tâlharului Baraba. Este o poveste a trădării și a minciunii, a necinstei și a mediocrității, a infidelității și a violenței îndreptate împotriva unei victime nevinovate și aparent lipsite de apărare. Toate acestea își au punctul culminant în Vinerea Mare, în care îl vedem pe Isus biciuit, batjocorit, dus la moarte, pironit pe cruce, unde moare după câteva ore și este așezat în grabă în mormânt. Dacă acesta ar fi sfârșitul relatării, ar fi o poveste tristă, o tragedie. Însă slavă Domnului nu acesta este sfârșitul.

Moartea nu este sfârșitul poveștii. Mai există un capitol. Acesta este cel mai important capitol deoarece, așa cum se spune, cine râde la urmă râde mai bine. Și în ultimul capitol al relatării despre Isus îl vedem ridicându-se din morți în toată gloria și măreția. Este reabilitat. Dușmanii lui sunt rușinați și derutați. Isus își recâștigă gloria eternă cu Tatăl. El este Domnul care va stăpâni asupra întregii omeniri, inclusiv asupra dușmanilor Săi. Pentru noi, discipolii Săi, aceasta este o veste bună.

Este o veste bună să știm că Adevărul este nemuritor. Putem înăbuși Adevărul, să îl acuzăm că este o minciună, să îl condamnăm, să îl torturăm, să îl ucidem, să îl îngropăm în mormânt, dar a treia zi Adevărul va învia. Să ținem minte aceasta și să nu renunțăm la Adevăr chiar și atunci când toți par să renunțe la el. Să nu renunțăm la Adevăr; să nu renunțăm la Dreptate. Să nu renunțăm la a face ceea ce este bine. Ceea ce este adevărat va fi întotdeauna adevărat. Ceea ce este drept va fi întotdeauna drept. Ceea ce este corect va fi întotdeauna corect, chiar și atunci când lumea din jurul nostru ar dori să fie altfel. Trebuie să învățăm să credem în soare chiar și atunci când nu strălucește, știind că odată și odată va străluci din nou. Acesta este sfârșitul care contează. De aceea astăzi Biserica ne cere să ne bucurăm și să ne veselim. Chiar și atunci când trecem prin momente foarte dificile: trădare, discriminare nedreaptă, minciuni, neînțelegeri; chiar și atunci când dușmanul pare să câștige bătălia din viețile noastre. Astăzi Cristos a câștigat. Și noi știm că în Cristos vom învinge. Aleluia, Domnul să fie lăudat!

Ritul latin