Predici

Matty este convins că trebuie să câştige suflete pentru Cristos. La orele de biblic din parohie a învăţat cum să împărtăşească credinţa sa cu alţi oameni şi să îi conducă la Cristos. Dar nu a făcut niciodată acest lucru. Se roagă la Dumnezeu să îi dea un semn ca să ştie exact când să înceapă. Într-o zi Matty călătoreşte cu metroul pentru a merge să se întâlnească cu prietenii lui de la studiu biblic. Are în geantă Biblia. Un tânăr cam de vârsta lui intră în metrou şi se aşează lângă Matty. Matty spune în gând o scurtă rugăciune: “Doamne, dă-mi un semn când să încep”. Mobilul tânărului sună: un prieten vrea ca el să vină să se întâlnească. După ce se ceartă ceva timp cu prietenul lui, tânărul spune: “În regulă, voi veni să te iau de la biserică, dar nu voi intra. Mă găseşti în parcare”, şi închide. Matty se roagă din nou: “Doamne, aştept semnul!” În cele din urmă, tânărul se întoarce către Matty şi spune: “Ştii, am un prieten ciudat care nu merge la muncă duminica pentru a merge la biserică. Nu îl înţeleg”. Matty zâmbeşte şi spune din nou: “Doamne, semnul, semnul!” Finalul poveştii.

Evanghelia de astăzi este despre începutul lucrării publice a lui Isus. După o viaţă privată de peste treizeci de ani, cum a ştiut Isus exact când să îşi încheie viaţa ascunsă şi să îşi înceapă activitatea publică? Primul gând care ne vine este acela de a presupune că, desigur, Dumnezeu Tatăl i-a vorbit şi i-a comunicat exact când să înceapă. A primit o luminiţă verde specială de la Dumnezeu. Dar Evanghelia de astăzi sugerează că Isus a ajuns probabil la această decizie în modul în care ajung majoritatea oamenilor, adică prin a deduce din lucrurile care se întâmplă în vieţile lor ce anume încearcă Dumnezeu să le spună.

Lectura evanghelică începe: “Auzind că Ioan a fost închis, Isus s-a retras în Galileea. Şi părăsind Nazaretul, a venit şi s-a stabilit la Cafarnaum, care este pe malul mării” (Matei 4,12-13). Isus aude că Ioan a fost arestat. El se gândeşte că mişcarea de reînnoire începută de Ioan ar avea nevoie de un nou lider. Priveşte în jur şi vede că nu este nimeni altcineva mai potrivit decât El să îşi asume conducerea mişcării. Acesta este semnul de care are nevoie. Îşi ia rămas bun de la familie şi porneşte spre provocările chemării sale publice. Spre deosebire de Matty din povestea noastră, Isus nu stă să aştepte un semn special supranatural din cer. Mai degrabă, El învaţă să citească “semnele timpurilor”, adică să deducă din ceea ce se întâmplă în lume ceea ce i-ar putea spune Dumnezeu.

Ce nevoi vedem în lumea din jurul nostru? Vedem, de exemplu, nevoia de mai mulţi mesageri ai iubirii şi păcii lui Dumnezeu în lumea de astăzi? Ce putem să facem personal în legătură cu aceasta, ţinând cont de circumstanţele personale ale vieţii noastre? Când vom începe cu adevărat să facem ceva în această privinţă, sau aşteptăm oare, ca şi Matty, un semn special de la Dumnezeu? Ei bine, acel semn ar putea să nu vină niciodată. Asemenea lui Isus, trebuie să învăţăm să citim “semnele timpurilor” în care trăim.

Să remarcăm că Isus nu a început să predice imediat. Dacă ar fi început să predice de îndată din oraşul său, Nazaret, ar fi fost redus probabil pe loc la tăcere. Primul lucru pe care îl face este să caute un loc şi o comunitate care să sprijine vocaţia Lui. O găseşte în Capernaum, unde atrage repede un grup de prieteni şi discipoli. Chiar dacă este Fiul lui Dumnezeu, Isus nu lucrează de unul singur. El le împărtăşeşte şi altor oameni viziunea şi slujirea Lui. De aceea, chiar dacă a fost oprit şi ucis doar trei ani mai târziu, nu a putut fi oprită lucrarea Lui şi viziunea Lui privind o lume nouă de fraţi şi surori. În Isus vedem nu doar ce înseamnă a face lucrarea lui Dumnezeu ci şi cum să facem lucrarea lui Dumnezeu.

Să îi cerem astăzi lui Dumnezeu să ne dea înţelepciunea de a citi “semnele” timpurilor noastre pentru a putea înţelege corect din evenimentele din lumea din jurul nostru ceea ce cere Dumnezeu de la noi, ca indivizi şi ca şi comunitate. Şi să cerem curajul de a începe să facem acel lucru, nu doar să ne rugăm pentru el.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin