Start > Ritul latin > Duminica a II-a de peste an (A)

Duminica a II-a de peste an (A)

8 January 2008
1,122 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a II-a de peste an (Anul A)

Domnul mi-a spus: “Tu ești slujitorul meu, Israel, în care mă voi preamări”. Iar acum a vorbit Domnul, care m-a plămădit din sânul maicii mele ca să fiu slujitorul lui… El mi-a spus: “E puțin lucru să fii slujitorul meu ca să ridici semințiile lui Iacob și să aduci înapoi rămășița lui Israel. Te voi rândui lumină pentru neamuri, ca să ajungă mântuirea mea până la marginile pământului”. (Is 49,3.5-6)

Chemarea Slujitorului lui Dumnezeu prefigurează chemarea lui Isus manifestată în ziua Botezului său în râul Iordan. În felul acesta nouă ni se propune spre reflecție o temă fundamentală a Sfintei Scripturi, cea a chemării, a alegerii în vederea unei misiuni. Poporul lui Israel a fost ales dintre toate popoarele în vederea mântuirii lor. Această alegere este, așadar, strâns legată de o misiune; de o misiune universală. Legătura dintre alegere și misiunea universală se verifică cel mai bine în Isus, uns cu Duhul Sfânt pentru a ridica păcatul lumii (v. Evanghelia zilei).

În contemplarea Slujitorului, creștinul descoperă totodată exigențele propriei sale chemări atât în raport cu Poporul ales cât și cu persoana lui Isus. Misiunea Slujitorului se desăvârșește în Biserică, Trupul mistic al lui Cristos. Primirea Duhului Sfânt de către creștin are în vedere “conformarea” sa cu Cristos împreună cu care va avea de ridicat și ispășit păcatul lumii.

Ioan îl vede pe Isus venind spre el și zice: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii… Eu nu-l cunoșteam, dar ca să fie arătat El lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apă… Acela care m-a trimis să botez cu apă mi-a spus: Peste cine vei vedea Duhul coborându-se și rămânând asupra lui, Acesta este Cel care botează cu Duhul Sfânt. Și eu am văzut și dau mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu”. (In 1,29-34)

Isus este prezentat, în fragmentul celei de-a doua duminici de peste an, ca fiind făuritorul creației celei noi. Într-adevăr, referința la Miel e menită să ne readucă în memorie atât figura mielului pascal (Ex 12) care, prin sângele său uns pe ușorii ușilor unde se aflau evreii, i-a salvat de urgia Răzbunătorului, cât și pe cea a mielului dus la înjunghiere (Is 53) care a luat asupra sa fărădelegile noastre. În ambele cazuri jertfa avea drept scop nu doar o eliberare ci mai ales o re-naștere/re-creare ca popor sau ca persoană. Această prezentare este susținută de către acel admirabil crescendo construit de către evanghelistul Ioan care, în prezentare, pornește de la omul Isus (v. 29) pentru a ajunge la expresia Fiul lui Dumnezeu (v. 34). Ca Fiu al lui Dumnezeu, omul Isus este investit să înfăptuiască noua creație. El va realiza acest lucru înlăturând ceea ce denatura prima creație. Purificare pe care o va realiza nu este alta decât aceea prevestită în programul Slujitorului lui Dumnezeu.

Ritul latin