Start > Ritul bizantin > Despre Botezul creștin

Despre Botezul creștin

4 January 2008
2,380 afișări

Autor: pr. Ilie Cleopa
Copyright: Internet
Botezul Domnului

În Iordan, botezîndu-Te Tu, Doamne închinarea Treimii S-a arătat… (Troparul Botezului Domnului)

Iubiți credincioși,

Cu mila și cu îndurarea lui Dumnezeu, iată am ajuns și în anul acesta la prealuminatul praznic al Botezului Domnului. Acest sfînt și mare praznic împărătesc se mai numește și “Arătarea Domnului” sau “Epifania”.

Dar pentru care pricină nu se zice Nașterii Domnului, Arătarea Lui, ci Botezului Domnului?

Acest lucru îl arată, deslușit și luminat, dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, zicînd că Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cînd S-a născut, ci cînd S-a botezat. Iar cum că mulți nu-L cunoșteau și nu știau cine era, să ascultăm pe Botezătorul Ioan care spune: Se află în mijlocul vostru Acela pe Care nu-L știți (Ioan 1, 26). Dar pentru ce să ne mirăm că ceilalți nu-L cunoșteau, cînd însuși Botezătorul nu-L cunoștea pînă în ziua aceea? Căci zice: Și eu nu-L știam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborîndu-Se și rămînînd peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfînt (Ioan 1, 33).

Pentru că am arătat că Botezul Domnului se mai numește și Arătarea Domnului, este bine să știm că două sînt arătările Domnului. Iată ce spune Sfîntul Ioan Gură de Aur în această privință: “Este necesar să arătăm dragostei voastre că nu este o singură Arătare a Domnului, ci sînt două arătări. Una este aceasta de acum care s-a împlinit la Botez, iar a doua este aceea care va să vină și care se va face cu slavă mare la sfîrșitul lumii”. Astăzi am auzit pe marele Apostol Pavel vorbind despre amîndouă arătările Domnului, în Epistola către Tit.

Despre arătarea cea de acum, spune: Harul cel mîntuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, învățîndu-ne pe noi să lepădăm fărădelegea și poftele lumești și, în veacul de acum, să trăim cu înțelepciune, cu dreptate și cu cucernicie (Tit 2, 11-12). Iar despre cea viitoare, spune: Așteptînd fericita nădejde și arătarea slavei marelui Dumnezeu și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos (Tit 2, 13). Despre aceasta și proorocul Ioil spune că soarele se va preface în întuneric și luna în sînge, mai înainte de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșată (Ioil 3, 4).

Astăzi, cînd prăznuim Botezul Domnului, se cuvine să arătăm cîte sînt botezurile care au închipuit Botezul creștin de la începutul lumii și care vor mai fi. După mărturia Sfîntului Ioan Damaschin, opt sînt botezurile. Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare și prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieșire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit “tăierea împrejur”. (Facere 17, 10-14).

Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinței (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv și conducea pe cei botezați la pocăință și la credință în Hristos. Iată ce spune Sfîntul Ioan Botezătorul: Eu vă botez pe voi cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfînt și cu foc (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Așadar, Ioan pregătea și curăța mai dinainte cu apă, în vederea venirii Duhului Sfînt. Cu acest botez Însuși Mîntuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de către Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat în Iordan nu că avea nevoie de curățire, ci pentru că Și-a luat asupra Sa curățirea mea și ca să zdrobească capetele balaurilor din apă, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14). Apoi, ca să se înece păcatul, ca să înmormînteze pe Adam cel vechi în apă și să-l sfințească pe botezător. Ca să împlinească Legea, ca să descopere taina Treimii și ca să ne dea nouă pildă și exemplu cum să ne botezăm.

Al cincilea botez este botezul creștin prin apă și prin Duhul Sfînt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: Mergînd, învățați toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pînă acum. El se face prin afundare în apă în numele Preasfintei Treimi și este mîntuitor pentru că iartă toate păcatele și aduce în inimile noastre harul Sfîntului Duh. Noi toți ne botezăm cu acest botez desăvîrșit prin apă și prin Duh, fără de care nimeni nu se poate mîntui. Se zice că Hristos botează “cu foc”, pentru că a revărsat Duhul Sfînt peste Apostoli, în chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), după cum spune Însuși Domnul: Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfînt, nu mult după aceste zile (Fapte 1, 5).

Al șaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creștin, prin apă și prin Duh, este botezul prin pocăință și prin lacrimi, adică Sfînta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele. Al șaptelea și cel mai desăvîrșit este botezul prin sînge și mucenicie pentru dreapta credință, cu care Însuși Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru. El este foarte cinstit și fericit, pentru că nu se mai pîngărește a doua oară cu întinăciunea păcatului și singur le poate înlocui pe toate celelalte.

Al optulea și ultimul botez este focul cel veșnic de după judecata obștească. Acest botez nu este mîntuitor, ci pe de o parte distruge răutatea și păcatul, iar pe de altă parte pedepsește necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252).

Iubiți credincioși,

După ce am arătat cele opt feluri de botezuri, este bine să vorbim mai pe larg despre importanța botezului creștin ortodox.

Cel mai desăvîrșit botez care curăță păcatele noastre, este Botezul creștin, adică botezul prin apă și Duh, pe care îl primim îndată după naștere. După învățătura Domnului nostru Iisus Hristos, cine nu are acest botez nu poate să intre în Împărăția cerurilor (Ioan 3, 5). Să dăm cîteva explicații despre Taina Sfîntului Botez pe înțelesul tuturor.

Cine poate boteza? Dreptul de a boteza îl au numai episcopii și preoții (Canonul 46-50 Apostolic). La mare nevoie, ca pruncul să nu moară nebotezat, poate boteza și un diacon, un călugăr simplu, un mirean – bărbat sau femeie – și chiar părinții copilului. Cum se săvîrșește botezul de către mireni cînd copilul este în primejdie de moarte? Afundînd pruncul de trei ori în apă curată și rostind formula sfîntă a Botezului: “Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin; și al Fiului, Amin; și al Sfîntului Duh, Amin. (Canonul 44-45 al Sfîntului Nichifor). Dacă cel botezat rămîne în viață, preotul va completa slujba Botezului după rînduiala obișnuită, dar numai de la cufundare înainte; adică îl unge cu Sfîntul Mir, citind rînduiala pînă la capăt (Liturgica, București, 1877, p.183).

Botezul se săvîrșește în pridvorul sau în pronaosul bisericii. Canoanele opresc săvîrșirea Botezului atît în case, cît și în paraclisele din casele particulare (Can. 31 și 59 Sinod.VI ec.). Numai în cazuri foarte rare și de mare nevoie, cum ar fi frig puternic, boală, pericol de moarte pentru prunc etc. se îngăduie săvîrșirea Botezului în case. Cît despre timpul cînd se săvîrșește Botezul, pentru prunci nu există zile sau ceasuri hotărîte ca nu cumva să moară nebotezați. Dacă pruncul moare nebotezat, părinții lui sau preotul, din cauza căruia a murit neunit cu Hristos, săvîrșește un păcat de moarte. Pentru cei morți nebotezați, Biserica nu mai poate face nimic, rămînînd toate la mila lui Dumnezeu. Dacă pruncul este firav și există temerea că nu va trăi, el poate fi botezat îndată după naștere. Dacă pruncul este sănătos, Botezul se face de obicei la opt zile de la naștere, în orice zi de sărbătoare, după săvîrșirea Sfintei Liturghii.

Cei ce vin sau sînt aduși la botez trebuie să aibă nași. Nimeni nu poate fi botezat cu sila, dacă este matur, și este dator să aibă nași ortodocși. Nașii sînt persoanele în vîrstă care însoțesc pe prunc la botez, răspunzînd și făcînd cuvenita mărturisire de credință în locul și în numele pruncului ce se botează. Ei sînt părinții sufletești ai pruncului, care îl nasc duhovnicește pentru o viață nouă în Duhul Sfînt, așa cum părinții l-au născut pentru o viață trupească. Nașii sînt totodată garanți în fața lui Dumnezeu și a Bisericii pentru finul ce se botează, că va fi crescut în credința creștină și va fi un bun credincios. Nașul trebuie să fie creștin ortodox, să fie evlavios, iubitor de biserică, bun cunoscător al credinței, în vîrstă și de același sex cu pruncul ce se botează. Nu pot fi nași părinții copilului. Este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naș. Nașul este dator să se îngrijească de viața religioasă și morală a finului și la vremea cuvenită să-l învețe rugăciuni, Crezul și principalele învățături de credință creștină ortodoxă. Să fie îndrumător în cele sufletești și un exemplu viu, sîrguindu-se să facă din el un vrednic mădular al Bisericii în care a intrat prin Botez. La rîndul său, finul este dator să asculte pe naș și să-l respecte la fel ca pe părinții săi după trup.

Cei care iau parte cu atenție la săvîrșirea Botezului, trebuie să știe că înainte de Botez se împlinește rînduiala facerii catehumenului, adică se face pregătirea celui ce are să fie botezat. Această rînduială se face în pridvor, în fața ușilor bisericii, deoarece cel nebotezat, nefiind încă spălat de păcatul strămoșesc, nu este mădular al Bisericii și nici cetățean al cerului, ale cărui uși ni le deschide numai Taina Botezului. De aceea Botezul se numește ușa Tainelor. Slujba catehumenului are trei părți: exorcismele, lepădările și unirea cu Hristos.

Exorcismele sînt trei rugăciuni prin care preotul roagă pe Dumnezeu să izgonească de la catehumen toată puterea cea rea a diavolului. Lepădările și unirea cu Hristos sînt formate din întreita lepădare a catehumenului sau a nașului – în numele catehumenului – “de satana și de toate lucrurile lui”, urmată de întreita lui asigurare că s-a unit cu Hristos. În timpul lepădărilor, catehumenul stă întors cu fața spre apus, suflînd și scuipînd într-acolo de trei ori, deoarece apusul închipuiește locul de unde vine întunericul și locul celui rău, a Satanei, care este numit și “stăpînitorul întunericului” (Efeseni 6, 12), urmînd astfel cuvintele Sfîntului Apostol Pavel, care ne îndeamnă să lepădăm lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm în armele luminii (Romani 13, 12). Catehumenul scuipă pe diavolul în semn că s-a lepădat cu totul de el și de toate lucrurile lui, adică de păcat. Iar cînd catehumenul împreună cu nașul mărturisește unirea sa cu Hristos, o face cu fața spre răsărit, căci într-acolo era sădit raiul (Facere 2, 8), din care au fost izgoniți primii oameni în urma păcatului. Unirea cu Hristos se face prin credință. Iar dovada este mărturisirea credinței creștine prin rostirea de trei ori a Crezului de către catehumen, dacă este mare, sau de naș, în numele pruncului, și nu de altcineva.

Prin exorcismele și lepădările ce se fac la Botez, nu înseamnă că Biserica socotește pe cel venit să se boteze ca stăpînit cu adevărat de diavol, cum sînt cei îndrăciți sau cei munciți de duhuri rele. Ele vor să spună numai că cel ce nu are încă pe Hristos, se află în robia păcatului și deci în puterea diavolului care stăpînește pe cei robiți de păcat sau pe cei din afara harului (Efeseni 2, 1-3). Din această robie îl eliberează Biserica pe catehumen prin exorcisme și lepădări, trecîndu-l sub puterea lui Hristos, Stăpînul nostru cel adevărat și bun.

Iată și părțile cele mai de seamă ale Botezului. Prima parte este sfințirea apei pentru botez. A doua parte este ungerea cu untdelemnul bucuriei (Psalm 44, 9), pe frunte, pe piept, pe spate, la urechi, la mîini și la picioare. Acest untdelemn este binecuvîntat înainte de preot prin rugăciuni deosebite și din el se pune și în cristelniță, de trei ori, cruciș. Ungerea aceasta însemnează mai multe lucruri în sens duhovnicesc. Astfel, untdelemnul fiind rodul măslinului, ungerea cu el este semn al milei și al bunătăților dumnezeiești, prin care catehumenul a fost izbăvit de noianul păcatelor. Acest untdelemn sfințit ne aduce aminte de ungerea cu care erau unși în Legea Veche arhiereii, împărații și proorocii și cu care a fost uns Însuși Mîntuitorul numit “Unsul Domnului” (I Regi 10, 1-6); Isaia 61, 1; Luca 4, 18). La această ungere ne-a făcut și pe noi părtași, căci însuși numele de creștin vine de la cuvîntul grecesc “Hristos”, care înseamnă “Uns”. Ungerea de la Botez mai închipuiește și aromatele cu care a fost uns trupul Domnului înainte de îngropare, deoarece catehumenul va închipui, prin afundarea în apă, îngroparea împreună cu Hristos și învierea împreună cu El.

A treia parte a Botezului este însăși săvîrșirea Tainei, adică întreita afundare a pruncului în apă sfințită, în numele Preasfintei Treimi. Acum preotul ia pruncul în mîini și, ținîndu-l drept, caută spre răsărit și îl afundă de trei ori, zicînd la prima afundare: “Botează-se robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui, Amin”; la a doua afundare: “și al Fiului, Amin”, iar la a treia afundare: “și al Sfîntului Duh, Amin”.

Această întreită afundare arată, pe de o parte, că temeiul credinței noastre este Sfînta Treime, iar pe de altă parte, închipuiește cele trei zile petrecute de Domnul în mormînt (Matei 12, 40). Prin afundarea în apă se închipuiește totodată moartea noastră pentru viața în păcate de pînă aici și îngroparea noastră cu Hristos. Iar ieșirea din apă închipuiește învierea noastră împreună cu Hristos, pentru viața cea nouă întru El.

Prin Botez, spălîndu-ne păcatele, ne facem astfel părtași morții și învierii lui Hristos, devenim membrii ai Bisericii și intrăm într-o viață nouă. Îndată după Botez cel botezat mai primește încă două Sfinte Taine. Adică ungerea cu Sfîntul Mir, prin care pruncul se miruiește pe toate părțile trupului, cînd preotul rostește cuvintele: “Pecetea harului Duhului Sfînt”, și apoi Sfînta Împărtășanie. Prin ungere noul botezat primește pecetea și darul Duhului Sfînt, devenind membru al Bisericii, iar prin Sfînta Împărtășanie se unește cu Trupul și Sîngele lui Hristos.

Astfel, sîntem morți pentru păcat și viem pentru Dumnezeu (Romani 6, 3-11). Cristelnița și apa botezului sînt pentru noi mormînt și maică duhovnicească, născîndu-ne pentru Hristos și ținînd astfel locul pîntecelui preacurat al Fecioarei, din care S-a născut Domnul (Sf. Simion Tesalonicul, Despre Sfintele Taine, cap. 62,63,64, pp. 77-80; și Învățătura de Credință Ortodoxă, București, 1952, p. 326-331).

Iubiți credincioși,

Am vorbit cîteva cuvinte despre Botezul lui Hristos și despre Taina Sfîntului Botez, prin care devenim fii ai Bisericii și fii ai lui Dumnezeu după har.

Cu adevărat, mare este sărbătoarea de astăzi. Căci astăzi pentru prima dată ni se arată la Iordan cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Astfel, Fiul, smerindu-se, se botează în Iordan de la Ioan; Tatăl grăiește din ceruri, zicînd: Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit, iar Duhul Sfînt se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3, 16-17). Deci, astăzi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astăzi cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul. Astăzi Stăpînul Se smerește și cere să fie botezat de slugă. Astăzi Cel fără de păcat primește botezul pocăinței de la Ioan, ca să ne învețe pe noi taina pocăinței, a mărturisirii și a spălării păcatelor prin căință și lacrimi.

Astăzi se sfințește apa Iordanului și toate apele și izvoarele pămîntului. Astăzi se sfințește aghiasma mare prin semnul Crucii și prin pogorîrea darului Sfîntului Duh. Deci să mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei și să ducem cu evlavie sfînta aghiasmă în casele noastre. Prin ea ne sfințim cu toții, se sfințesc casele și fîntînile noastre și se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfînt.

Astăzi Hristos, Mîntuitorul nostru iese în public la vîrsta de 30 de ani. Se arată lumii, se pregătește să vestească pe pămînt Evanghelia mîntuirii și vine să caute și să mîntuiască sufletele noastre. Să coborîm și noi astăzi la Iordan, adică să venim la biserică. Biserica este casa lui Dumnezeu. Aici este Iordanul și apa cea vie care spală, adapă, dă viață și înnoiește lumea. Aici este Tatăl și Fiul și Duhul Sfînt împreună cu toți sfinții.

Să ieșim întru întîmpinarea lui Hristos. Dar pentru aceasta se cere să ne căim de păcatele făcute, să ne spălăm în apele Iordanului, adică să spălăm păcatele prin spovedanie și lacrimi de pocăință. Apoi să ne împăcăm unii cu alții, că dragostea acoperă mulțime de păcate. Să ascultăm glasul Tatălui, Care ne grăiește din cer; să ne înfricoșăm de smerenia Fiului, Care Se botează de către Ioan în Iordan și să odihnim în inimile și casele noastre porumbelul Duhului Sfînt.

Deci, închinîndu-ne cu credință și evlavie Preasfintei Treimi, să cîntăm împreună cu Biserica această sfîntă cîntare: În Iordan botezîndu-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te. Și Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvîntului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule și lumea ai luminat, mărire Ție! Amin.

Ritul bizantin