Start > Ritul bizantin > În misiune

În misiune

4 January 2008
2,693 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: Mons. Angelo-Narcis Pop
Copyright: L`Osservatore Romano
Botezul Domnului

Slujitorul tuturor, dar ascultător doar a lui Dumnezeu! Astfel se poate sintetiza conștiința mesianică a lui Isus pentru începutul misiunii Sale. Așteptările contemporanilor săi erau diferite. El are un drum de parcurs, stabilit de Tatăl care l-a trimis: pentru ca să demonstreze că este Fiul ascultător, realizează misiunea de mântuire preanunțată prin gura profeților. Cu această sărbătoare se încoronează timpul de Crăciun care celebrează manifestarea misterului ascuns și dezvăluit în Isus din Nazaret. Prin persoana Sa biserica înțelege revelarea lui Dumnezeu în umilința iubirii.

Plecarea

Botezul lui Isus este un eveniment epifanic care manifestă identitatea lui Cristos, nedefinită de jos de pe pământ, ci de sus din înaltul cerului: aceasta este dezvăluită de vocea din cer. Trecerea prin Iordan îl sustrage pe Isus din pregătirea Sa tainică, și îl introduce în transpunerea publică a misiunii Sale. Confirmată de ungerea Spiritului Sfânt.

Pericopa evanghelică se deschide cu observația că “Isus merge din Galileea la Iordan să fie botezat de Ioan“. Este o ieșire și în același timp și o intrare: este timpul ca să se “împlinească toată dreptatea“, mai precis mântuirea care vine de la Dumnezeu. Acest lucru îl declară chiar Isus, replicându-i Botezătorului care încearcă să-l împiedice să primească botezul din mâinile sale, iar acesta nu poate fi împotrivă. Dar a sosit timpul milostivirii care purifică de orice injustiție, și Ioan consimte să-l boteze pe cel inocent, care a venit să ia asupra sa păcatele lumii. Astfel Isus începe opera de mântuire! Punându-se în rând cu păcătoșii ce vin la Ioan, se confundă cu cei nedrepți, depășește pragul ce îl separă de ei: a venit să elibereze pe cel ce este sclav al păcatului. Simbolismul botezului, evocă trecerea la o nouă situație. Chiar și pentru Isus intrarea și ieșirea din Iordan inaugurează zilele care îl vor manifesta ca slujitor al tuturor, cel drept tratat ca și un nelegiuit, cel înviat din morți. Se dezvăluie misiunea: la ieșirea din apă, de fapt, “s-au deschis cerurile și văzu Spiritul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind asupra lui“. Precum un porumbel îl anunțase pe dreptul Noe reînflorirea vieții pe pământ, tot astfel Spiritul lui Dumnezeu, sub forma unui porumbel, veni asupra dreptului Isus, confirmându-l în serviciul Tatălui, pentru renașterea omului. Și din cerurile deschise, o voce declară: “Acesta este fiul meu cel iubit, întru care am binevoit“. Bunăvoința Tatălui este motivată de ascultarea Fiului, gata ca un slujitor să pună în practică voința stăpânului său, chiar și până la moarte: pe cruce,la împlinirea misiunii, Fiul își va da sufletul în mâinile Tatălui său.

Mandatul

Investitura misionară de la râul Iordanului manifestă în Isus împlinirea oracolului Domnului, profețit prin gura profetului Isaia: ” Iată-l pe slujitorul meu pe care îl susțin, alesul meu întru care am binevoit. Am pus spiritul meu peste el“(Is. 42,1). El va purta revelația popoarelor îndepărtate: nu va recurge la metode drastice, ci dimpotrivă va căuta toate mijloacele pentru a mântui, tot ceea ce se poate salva, fără să rupă trestia subțire, nici să stingă o feștilă fumegândă; va acționa cu fermitate neîncetat până va stabili dreptatea pe pământ. Ca un tată, Dumnezeu îl va lua de mână, făcându-l alianță pentru Israel și lumină popoarelor: va fi mântuitorul tuturor.

Prin misiunea Sa, dezvoltată fără să aibă preferințe pentru persoane, ce culminează cu martiriul, Isus a devenit Domnul tuturor. Astfel predica Sf. Petru în casa păgânului Corneliu: “Dumnezeu l-a consacrat prin Spiritul Sfânt și putere pe Isus din Nazaret, care a trecut făcând bine tuturor și însănătoșindu-i pe toți cei ce erau sub puterea diavolului, deoarece Dumnezeu era cu el“(Fp.10,38). Slujitorul Domnului eliberează de domnia celui care separă – diavolul – pe om de Dumnezeu. Botezul lui Isus manifestă misterul noii curățiri, care mântuiește pe cel ce crede în El. Trecerea lui Isus prin apa Iordanului face vizibilă scufundarea sa filială în voința Tatălui, care va fi pe deplin împlinită la Paști: din inima sa străpunsă de iubire, încă dinainte de a fi străpunsă de sulița soldatului, va curge apă care va regenera oamenii spre viața veșnică. Din sclavia păcatului în slujirea lui Dumnezeu: iată harul sacramentului Botezului în Spiritul lui Cristos. Sf. Euharistie,aliment pentru cei ce o primesc și participă la Sf. Liturghie cu credință în Isus Mântuitorul, reînvie în cei botezați disponibilitatea de a înlătura ceea ce contrazice apartenența la El: Dumnezeule milostiv, care ne-ai hrănit la masa ta, dă-ne nouă să-l ascultăm ca ucenici pe Cristos, pentru a ne chema și pentru a fi cu adevărat fii tăi.

Corrado Maggioni

Ritul bizantin