Predici

Observăm din experienţa noastră sau a celor din jurul nostru că, atunci când un copil vrea să-şi descarce sufletul, când vrea să-şi facă cunoscute îndoielile, grijile, necazurile sau bucuriile, aleargă negreşit la mama sa. Mama, prin calmul ei, prin capacitatea ei de a asculta, inspiră copilului o stare de pace, de linişte. Mama este o persoană a păcii; ea iubeşte slujind şi se bucură când îşi vede copilul fericit.

Nu întâmplător astăzi, în prima zi a anului civil, Biserica ne îndreaptă privirea spre mama noastră din ceruri, spre Preacurata Fecioară Maria, care a ascultat de voinţa lui Dumnezeu şi a devenit mama Fiului dumnezeiesc. Ea este modelul mamei care ascultă; ea este cea căreia noi îi putem încredinţa grijile noastre.

Da! Acesta este şi adevărul proclamat de evanghelii: Maria este mama lui Isus, om-Dumnezeu. Datorită acestui privilegiu, ea a fost înălţată peste toate treptele îngereşti şi a devenit regina lor, superioară lor nu prin natura umană, ci prin plinătatea harului, prin participarea la natura sa divină. La Conciliul din Efes (431), Biserica a declarat-o, pentru prima oară în mod oficial, pe Maria ca Theotokos, adică maică a lui Dumnezeu. Aceasta pentru că patriarhul de Constantinopol, Nestoriu, într-una din predicile sale, a spus că Maria nu este mamă a lui Dumnezeu, ci mama acelui om sfânt, Isus, în care s-a coborât Fiul lui Dumnezeu. Această afirmaţie a provocat stupoare în rândul credincioşilor, care o cinsteau pe Maria ca Mamă a lui Dumnezeu. Conciliul, întrunit la cererea papei Celestin şi condus de sfântul Ciril de Alexandria, a declarat-o pe Maria ca adevărată mamă a lui Dumnezeu. Iată cuvintele adresate de sfântul Ciril de la balconul bisericii din Efes mulţimii entuziaste care aştepta nerăbdătoare sentinţa conciliului: ‘Credinţa catolică, transmisă de sfinţii apostoli, ne spune că Maria este adevărată mamă a lui Dumnezeu. Mama este mamă a întregii persoane, nu numai a unei părţi. Când Fecioara Maria a răspuns da la planul Creatorului, Cuvântul divin şi-a asumat în mod perfect întreaga natură umană: sufletul raţional şi trupul@.

Într-adevăr, prin acceptarea liberă a planului de mântuire din partea Mariei, Dumnezeu a binecuvântat întreaga creaţie. Despre această binecuvântare ne vorbeşte prima lectură de astăzi, luată din Cartea Numerilor: „Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească. Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta şi să se îndure de tine” (Num 6,24-25). Este vorba de binecuvântarea adresată de Aron şi fiii săi, la porunca Domnului, asupra întregului popor, care descoperă bucuria apropierii de Dumnezeu şi apartenenţa sa privilegiată la el.

Prin întruparea lui Cristos, această binecuvântare s-a realizat în toată plinătatea sa. Este ceea ce ne prezintă sfântul apostol Paul în cea de-a doua lectură. Făcându-se om, Isus a împlinit promisiunile făcute de Dumnezeu în Vechiul Testament. În acest mod, Isus a reuşit să-i mântuiască şi să-i răscumpere pe oameni, făcându-i părtaşi la naşterea sa divină, la mântuire. Harul adopţiei noastre divine se realizează real prin Fecioara Maria. Dacă în inima noastră răsună melodios acel Abba! Tăticule!, acest lucru se întâmplă datorită Mariei. Ea este mama lui Isus nu doar pentru că i-a dat acestuia un trup, ci şi pentru că a pătruns profund misterul lui Cristos, „s-a oferit total pe sine, punându-se în slujba misterului răscumpărării” (LG 56).

Maria este simbolul fiinţei umane care se încrede în Dumnezeu, chiar dacă nu înţelege tot ce se întâmplă în viaţa ei şi a fiului ei. Atitudinea ei nu este una de indiferenţă, de superficialitate, dar, aşa cum ne relatează textul evanghelic proclamat astăzi, Maria nu uită, nu permite să scape, să alunece din fiinţa sa evenimentele. Ea meditează toate acele fapte minunate în inima ei (cf. Lc 2,19). Această meditaţie reprezintă o preocupare de a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu, de a experimenta că el este aproape şi o călăuzeşte. Ca orice altă mamă, Maria descoperă minunile lui Dumnezeu în acel copil care creşte şi o surprinde în fiecare zi cu ale sale cuceriri, cu primele cuvinte rostite, cu primii paşi nesiguri. Apoi devine mare şi se îndepărtează treptat de ea, pentru a-şi îndeplini misiunea sa. Aceasta este povestea fiecărui copil, care, oricum, poate conta mereu pe prezenţa mamei sale. i Maria, într-adevăr, rămâne alături de Cristos pe tot parcursul vieţii sale. Este alături de el în viaţa sa publică, printr-o prezenţă calmă şi tăcută; este alături de el pe multele Calvar, acolo unde Isus o va încredinţa ucenicului iubit, dar şi întregii Biserici.

Se povesteşte că într-o familie s-a născut o fetiţă cu numele Lucia. Bucuria părinţilor a fost mare, având în vedere că era primul lor copil. Zâmbetul şi privirea ei i-au captivat pe aceştia. Îi cumpărau tot ce avea nevoie şi-i îndeplineau orice dorinţă. Timpul însă a zburat cu rapiditate, Lucia a devenit premiantă, iar părinţii erau foarte mândri de ea. Într-o zi, pe când participa împreună cu părinţii la liturghia duminicală, Lucia a căzut de pe bancă şi şi-a pierdut cunoştinţa. Transportată de urgenţă la spital, medicii au readus-o la viaţă, dar au stabilit un diagnostic necruţător: Lucia suferea de o gravă malformaţie la inimă. Îi trebuia de urgenţă un donator. Dar unde să găseşti o inimă? O puteai cumpăra de la supermarket sau o puteai lua din farmacii? Cu siguranţă că nu. Cu trecerea timpului, starea Luciei s-a agravat atât de tare, încât medicii i-au mai acordat doar câteva luni de viaţă. În mod miraculos, s-a găsit un donator compatibil. Imediat s-a intrat în sala de operaţie. Operaţia a decurs bine. Lucia mai trebuia să stea în spital doar câteva săptămâni pentru recuperare. În sfârşit, a venit şi ziua mult dorită a externării. Când a ajuns acasă, tatăl ei, cu lacrimi în ochi, i-a dat o scrisoare din partea mamei ei. Scria aceasta: „Lucia, iubirea mea, în momentul când citeşti această scrisoare eşti deja o adolescentă plină de viaţă şi ai o inimă puternică ce-ţi bate în piept. Nici nu-ţi poţi imagina cât de mult regret că nu pot fi alături de tine în aceste clipe. Când am aflat că ai putea muri, m-am hotărât să-ţi ofer cel mai frumos cadou pe care nimeni nu ţi l-ar fi putut da. Îţi dăruiesc toată viaţa mea, fără nici o condiţie, ca să faci cu ea ce vrei tu. Trăieşte Lucia! Te iubesc!”

Desigur, este vorba de un caz extrem, însă putem afirma că asemenea Luciei, care şi-a putut continua viaţa datorită dăruirii totale şi necondiţionate a mamei sale, şi noi trăim în lumina lui Cristos datorită iubirii delicate a Mariei, care a binevoit să răspundă planului de mântuire divină, care a acceptat să dăruiască lumii bolnave şi muribunde viaţa în Cristos. Să fim recunoscători faţă de această dovadă de iubire şi să nu încetăm să apelăm la ajutorul ei ori de câte ori avem nevoie.

Biserica ne invită să începem fiecare an sub auspiciile păcii, iar Maria este, prin excelenţă, o persoană a păcii. Pe drept cuvânt, ea este numită regină a păcii. Este o ocazie fericită, pentru că astăzi celebrăm şi Ziua Mondială a Păcii, o zi destinată să creeze între oameni o conştiinţă, o mentalitate, o psihologie a păcii. Dar putem vorbi de pace în aceste timpuri când vedem în multe locuri ale planetei focare de război care produc mari suferinţe atâtor oameni? Putem vorbi de pace când terorismul creează un climat de nesiguranţă în atâtea ţări? Putem vorbi de pace când, în atâtea familii, scandalurile, divorţurile şi alcoolul produc suferinţe iremediabile? Putem vorbi de pace când atâţia copii şi tineri suferă de pe urma foamei, a drogurilor, a traficului de fiinţe umane? Suntem invitaţi să devenim fii ai păcii şi să ne aducem fiecare contribuţia la pacea universală, conştienţi fiind că miliarde de oameni fără pace nu pot forma o umanitate a păcii, aşa cum miliarde de picături de apă murdară nu pot forma un ocean curat.

Să devenim fii ai păcii! Avem drept model în acest sens pe Preacurata Fecioară Maria, care a devenit, prin acel Fiat al ei spus îngerului, o fiică a păcii, o făuritoare a păcii. Să imităm exemplul ei, pentru că numai omul nou, care tânjeşte după spirit şi nu după carne, poate deveni fiu şi făcător de pace între fraţi.

Vă doresc un an nou binecuvântat, sub ocrotirea Fecioarei Maria, Născătoare de Dumnezeu, regina păcii!

Diverşi alţi autori Ritul latin