Start > Ritul bizantin > Bogăția înaintea lui Dumnezeu

Bogăția înaintea lui Dumnezeu

15 November 2007
1,135 afișări

Autor: pr. Vasile Florea
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a IX-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXVI-a după Rusalii)

Evanghelia acestei duminici ne istorisește parabola bogatului necugetat, parabolă care ni-l prezintă pe Isus Cristos vorbind despre atitudinea pe care omul trebuie să o aibă față de bunurile acestei lumi. Isus îl numește nebun pe bogatul care-și extinde hambarele pentru ca ele să poată adăposti mulțimea roadelor de care se bucură acesta și îi spune: “În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 16,20). O întrebare foarte potrivită să fie pusă oricând. Ce se întâmplă după ce noi ne stingem, părăsim această lume? Adesea și nouă ni se întâmplă să ne mărim asemenea bogatului din Evanghelie. Ne gândim ce putem face cu bogățiile pe care le avem. Încheiem asigurări pentru că avem nevoie de siguranță, întrucât viața este grea și imprevizibilă. Viitorul ne preocupă mereu și astfel trăim în prezent făcându-ne planuri pentru viitor. Cei care nu se preocupă de viitorul lor sunt catalogați ca fiind iresponsabili, străini de această lume. La care bancă să-mi depun banii (dacă îi am) pentru a avea un câștig cât mai mare? Banii au un rol important în viața noastră și grija pentru a avea cât mai mulți este molipsitoare. Cum să fac să am mai mult, să câștig mai mult? Acestea sunt grijile fiecăruia dintre noi. Cine se poate apăra de astfel de griji? Cuvintele lui Isus trebuie să găsească ecou și în urechile noastre. Dacă murim astăzi la ce ne folosește că avem atâtea ? La nimic ! Nu ne ajută cu absolut nimic. După moarte are valoare doar ceea ce ai dăruit. Binele pe care l-ai făcut aici pe pământ va fi important atunci când vei părăsi această lume.

Se impune așadar să ne punem o altă întrebare: Când suntem bogați înaintea lui Dumnezeu? Nicidecum atunci când adunăm milioane și miliarde, ci atunci când păzim și împlinim cele zece porunci. Dăruind iubire, vizitând pe cei bolnavi, dând de mâncare celor înfometați, trăind și aplicând cele șapte fapte ale milei trupești și ale milei sufletești ne îmbogățim înaintea lui Dumnezeu și câștigăm cele necesare pentru ca la judecata finală să fim acolo unde ne dorim. Viața de aici, de pe pământ nu este totul. Există ceva după moarte pentru care merită să ne străduim, să ne ostenim. Acesta este mesajul lui Isus, acesta este mesajul bisericii, al preoților: mai există ceva după viața pământească, moartea nu pune capăt existenței. Firește omul trebuie să aibă o profesie, o bază materială pentru a trăi. Dar Isus nu dorește ca noi să ne mărginim la atât. Trebuie ca să ne îndreptăm privirea spre cele de sus, superioare și nu spre cel de jos, inferioare. Să ne folosim de bunurile lumești în așa fel încât să nu le pierdem pe cele cerești. Este ceea ce noi uităm atât de des. Dumnezeu nu este la fel de palpabil, la fel de la îndemână ca și banul. Pentru a ajunge la Dumnezeu este nevoie de credință. Din păcate mulți trăim ca bogatul din evanghelie: nu împotriva lui Dumnezeu, ci fără Dumnezeu. Nu ne preocupăm să vedem existența noastră din perspectiva dumnezeiască, pentru că dacă ne-ar preocupa alta ar fi atitudinea noastră. Să nu trăim cu o siguranță falsă nici animați de gânduri înșelătoare, că având cele necesare și chiar mai mult ne-am asigurat pentru veșnicie. Chiar dacă mulți nu exclud existența lui Dumnezeu, ei nu vreau să aibă vreo legătură cu El. Se descurcă și fără Dumnezeu la fel de bine. Dumnezeu însă vrea să mențină o legătură cu noi. Prin conștiința noastră El ne avertizează mereu: adună comori pentru cer! Biserica ne reamintește și ea: lucrurile materiale sunt trecătoare! Bogăția nu este necesară pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ea, de prea multe ori, este o piedică în calea noastră spre Dumnezeu. Ceea ce este important este a te îmbogăți înaintea lui Dumnezeu!

Dacă ne străduim să adunăm comori pentru Dumnezeu întrebarea ce se întâmplă cu noi după ce părăsim această lume nu ne va speria. Vom putea privi cu conștiința împăcată la propria noastră viață, știind că întrucât am căutat mai întâi împărăția lui Dumnezeu toate celelalte ni se vor da nouă. Amin!

Ritul bizantin