Start > Ritul latin > Neprihănita Zămislire

Neprihănita Zămislire

7 December 2007
1,775 afișări

Autor: pr. Emanuel Bejenaru
Copyright: Predici.cnet.ro
Neprihănita Zămislire (Anul A)

Creștinii își trag numele de la Cristos, Domnul lor, centru al vieții lor și lumină a lumii. Prin cultul marian această lumină nu-și pierde din splendoare, dimpotrivă, se manifestă și mai mult în strălucirea și în puterea ei. Cristos este Dumnezeul întrupat, devenit om printr-o mamă umană pentru mântuirea lumii. Cum ar putea exista un Mântuitor dacă n-ar exista mântuiți? Maria este imaginea omului pe deplin răscumpărat de Cristos. Cine vrea, prin urmare, să cunoască efectul mântuirii lui Cristos, s-o privească pe Maria. Maica Domnului e plină de har, în ea vedem ceea ce harul poate să facă cu omul. Harul revine omului în măsura unirii sale cu Isus. Cine ar putea fi mai unit cu Mântuitorul mai mult decât mama sa? Ea a fost cea care l-a primit în pântecele ei, în viața ei, deplinătatea harului încarnat. De aceea, Dumnezeu a apărat-o de păcatul originar pe care întreaga omenire îl moștenește încă din prima clipă de viață. Este un privilegiu dat ei încă din momentul concepției. Însă nu trebuie să cădem în pericolul de a înțelege neprihănita zămislire într-un mod negativ, ca și cum ar fi vorba de un simplu dar al lui Dumnezeu fără ca Maria să aibă vreun merit. În acest caz ea ar putea fi admirată, dar nu imitată. Puritatea neprihănită a Maicii Domnului este, în schimb, o forță pozitivă.

Într-o biserică din Roma, o persoană în vârstă a participat la celebrarea euharistică în ziua de Neprihănita Zămislire. Imediat după aceea, s-a prezentat în sacristie și i-a încredințat preotului o sumă mare de bani, rugându-l să celebreze o liturghie după intenția ei.

- Stimată doamnă, observă preotul, poate sunt indiscret, dar cu siguranță ați primit un har foarte mare pentru această sumă.

- O, nu! Nici un har special! Acești bani sunt rodul a șase luni de muncă și economii, dar îi ofer cu bucurie Domnului pentru a-i mulțumi că a făcut-o atât de frumoasă pe sfânta Fecioară!

Frumusețea care emană din ea este un far călăuzitor pentru noi, cei care trăim în această lume și care avem nevoie de ea, pentru a nu cădea în disperare. Frumusețea dă bucurie inimii oamenilor și este un rod prețios care rezistă uzurii timpului, care unește generațiile și le ajută să comunice în admirație. De acest entuziasm care se naște prin contemplarea frumuseții au nevoie oamenii de astăzi și de mâine pentru a înfrunta și depăși sfidările nenumărate care se anunță la orizont. Datorită lui, omenirea, după orice rătăcire, va putea să se ridice din nou și să-și reia drumul său. În acest sens putem înțelege afirmația lui Dostoievski, potrivit căreia frumusețea va salva lumea.

Se spune că, dacă le-ai văzut pe toate și n-ai aflat ce este frumusețea, înseamnă că n-ai ochi; iar dacă le-ai văzut și n-ai simțit puterea frumuseții, înseamnă că n-ai inimă. Mergând mai departe, Saint Exupery ne spune că limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor. Pentru ochii trupului lumea e înveșmântată prea mult în ură și mizerie și doar supliniți de ochii inimii pot să-i observe splendoarea și măreția. Căci, trebuie să recunoaștem cu toții, de multe ori nu reușim să ajungem la frumusețea care zace înăuntrul sufletului, sau ignorăm faptul că frumusețea interioară este cea care dă consistență și valoare frumuseții exterioare. Într-o lume în care frumusețea a devenit adesea un ambalaj propagandistic pentru rău, ar trebui să ne aducem aminte de mărturisirile inegalabile ale sfântului Augustin: „Târziu te-am iubit frumusețe atât de veche și atât de nouă, târziu te-am iubit. Iată, tu stăteai înăuntrul meu și eu eram afară și te căutam acolo… Erai cu mine și eu nu eram cu tine… M-ai chemat, ai strigat, ai frânt surzenia mea. M-ai orbit, m-ai străfulgerat și în cele din urmă ai vindecat orbirea mea”. De o astfel de vindecare a orbirii avem nevoie cu toții, pentru a observa că frumusețea nu se află în fardurile prezentatoarelor de televiziune, în culoarea metalizată a mașinilor de lux, în somptuozitatea vilelor, ci într-un loc mult mai mic și mai la îndemâna tuturor.

Școlarii stăteau la rând înainte de a intra să viziteze expoziția celor mai importante invenții ale secolului. Învățătoarea încerca să-i pregătească pe copii pentru ceea ce aveau să vadă.

- Cine știe să-mi indice o invenție strălucitoare din zilele noastre, ceva ce nu exista acum 20 de ani?

- Eu, domnișoară, spuse cu multă convingere un copil, ducându-și arătătorul spre piept.

Acolo, în pieptul fiecăruia, se află un ocean infinit de frumusețe, pe care, ajutați de Maica Neprihănită trebuie să purcedem a-l căuta și a-l găsi, dărâmând zidurile construite de jur împrejurul inimilor prin pietricelele resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate și supărărilor.

Ritul latin