Start > Ritul bizantin > Vindecarea noastră de egoism

Vindecarea noastră de egoism

8 December 2007
2,758 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a X-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXVII-a după Rusalii)

Opusul iubirii este egoismul. Iubirea pentru ceilalți este un rezultat al iubirii care este cel mai înalt dar al lui Dumnezeu pentru noi. Este un dar care dă mărturie de moștenirea noastră, și anume că suntem creații ale Dumnezeului Atotiubitor. Pe de altă parte egoismul este rezultatul unui defect al nostru de caracter. El vine din lipsa de iubire și dintr-o relație defectuoasă cu Dumnezeu. Zilnic întâlnim astfel de exemple de egoism.

În Evanghelia de astăzi avem un foarte detaliat exemplu de iubire versus egoism. Domnul Isus Cristos, care a intrat adesea în sinagogă și a participat la rugăciuni comune, în această ocazie a văzut o femeie nefericită infirmă și gârbovită. Ea suferea din această cauză de optsprezece ani. Potrivit Scripturii, satana o ținea pe această femeie legată în starea în care nu putea nici măcar să vadă înaintea ei, sau, cu alte cuvinte, “nu putea să vadă nici soarele nici luna”. Ea nu l-a văzut pe Cristos intrând în sinagogă, pentru ca să-i ceară Lui ajutorul. Poate că își pierduse orice speranță de a mai putea fi vreodată vindecată. Când Isus a văzut-o, a chemat-o și i-a spus: “Femeie, ești dezlegată de neputința ta. Și și-a pus mâinile asupra ei, și ea îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu”.

Domnul a făcut această minune din inițiativa Lui. A făcut-o fără vreo cerere din partea femeii sau a vreunor prieteni ai ei. A făcut-o din iubirea Sa pentru oameni. Ar fi fost logic ca prietenii acestei femei să fie bucuroși că a fost vindecată. Cu toate acestea, șeful acelei adunări a protestat pentru faptul că Domnul nostru Isus Cristos a făcut acest act într-o zi de sabat, în ciuda legii. Sabatul era considerat o zi de rugăciune și odihnă, în care nu trebuia să faci nici un fel de muncă, similar cum este în cazul duminicii creștine. Conducătorul sinagogii era supărat că Isus a vindecat într-o zi de sabat, și a spus: “Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecați-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Acest om a dat dovadă de orbire spirituală. Nu are nici un pic de milă în inima lui. Nu vede sensul acestui miracol. Nu simte bucurie că această femeie a fost eliberată din sclavia Satanei pe care o îndura de optsprezece ani. El și-a concentrat întreaga atenție asupra legii iudaice. Se temea ca cineva să nu greșească împotriva legii. De ce face acest lucru? Din egoism. Da, aceasta este motivul principal. Prin atenția lui pentru respectarea legii, el se luptă de fapt pentru propria lui poziție de lider. Vrea ca el să fie cel care ia decizii și cel căruia să i se ceară părerea. El dorește să fie în centrul atenției și de aceea, din cauza egoismului lui, nu poate vedea suferințele celorlalți.

Cum reacționează Domnul nostru la acest egoism? El răspunde: “Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, și nu-l duce să-l adape?” Domnul știa că mai marele sinagogii îi adresa această mustrare Lui și nu oamenilor. De aceea Isus l-a criticat pentru lipsa lui de sensibilitate. Cu adevărat, nu este omul mult mai important decât un bou? Căci dacă omul este preocupat de animalele lui și are grijă de ele chiar și în zi de sabat, acest lucru nefiind în afara legii, atunci cum poate fi în afara legii a avea grijă de nevoile umane?

Un sfânt Episcop spunea în legătură cu acest eveniment biblic: “Evanghelia de astăzi are o profundă semnificație spirituală. Femeia invalidă simbolizează simțurile umane invalide și se referă la toți cei care nu sunt aproape de Domnul nostru Isus Cristos. Având un astfel de defect ne împiedică să experimentăm această apropiere. Aceste simțuri limitate îl limitează pe om și îl fac dependent de celelalte simțuri. El caută plăcere doar în a mânca și a bea. Nu știe nimic despre Dumnezeu, nici despre viața spirituală, nici despre viața eternă. Domnul caută acest fel de defecte pentru a le vindeca, pentru a le îndrepta și pentru a oferi bucurie. Dacă cineva se apropie de El asemenea femeii gârbovite, va fi vindecat cu adevărat și va fi bucuros și recunoscător față de Domnul”.

Toți trebuie să învățăm din această relatare, care ne arată influența satanei asupra omului. Trebuie să analizăm lipsa noastră de sensibilitate de care profită satana și nu trebuie să negăm faptul că Domnul nostru dorește întotdeauna să ne vindece. Este necesar ca noi să remarcăm iubirea lui Cristos și dorința lui de a-i ajuta pe toți cei care caută ajutorul Lui. O, Doamne, ajută-ne să stăm drepți și împiedică egoismul nostru să prevaleze. Ajută-ne să luptăm cu egoismul nostru pe care satana îl încurajează atât de mult. Amin.

Ritul bizantin