Start > Ritul bizantin > Sfântul Apostol și primul Martir creștin, Arhidiaconul Ștefan

Sfântul Apostol și primul Martir creștin, Arhidiaconul Ștefan

6 February 2010
1,576 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Sfântul protomartir și arhidiacon Ștefan

Într-o anchetă pe tema: Cine este pentru mine Isus Hristos? un jurnalist scria printre altele: “Pentru mine Hristos, reprezintă nu numai Mântuitorul nostru. Este înainte de toate exemplul de viață trimis nouă de către Dumnezeu. Exemplul, a ceea ce ar trebui să fie omul, atunci când ar fi într-adevăr unit cu Dumnezeu: omul ideal, plin de iubire, înțelegere și oferit fraților. Ce societate minunată ar fi aceasta, dacă am urma cu adevărat acest exemplu, dacă am transpune în viață învățătura iubirii Lui?”. Astăzi, Biserica ne îndreaptă privirea spre Sfântul Ștefan, primul martir care atât de mult L-a iubit pe Hristos, încât chiar și în momentul morții sale a rostit numele Lui.

În lectura din Faptele Apostolilor am ascultat descrierea ultimelor clipe de viață și moartea Sfântului Ștefan. El îl urmează pe Cel al cărui discipol este, fiind o paralelă între Isus și Ștefan în ceea ce privește mărturia dată până la moarte. Și în cazul său, evreii dorind să scape de Ștefan, l-au ocărât, la fel ca pe Hristos, înaintea Sinedriului, adică a celui mai înalt tribunal de judecată evreiesc (vezi Fapte 6, 12). La fel ca în procesul lui Hristos apar martori falși care declară vrute și nevrute – minciuni (vezi Fapte 6, 13-14).

Cauza sentinței morții în procesul lui Isus și în procesul lui Ștefan a fost convingerea că Isus a îndeplinit relatarea din cartea Profetului Daniel privitoare la Fiul Omului șezând de-a dreapta lui Dumnezeu, deci convingerea că Isus Hristos este Dumnezeu (vezi Fapte 7, 54). Pe urmă, atât față de Isus, cât și față de Ștefan s-a executat sentința morții în afara orașului, unde-și terminau viața cei eliminați din societate (vezi Fapte 7, 57). Murind, Isus S-a încredințat și Și-a oferit viața Sa Tatălui, iar Ștefan lui Isus (vezi Fapte 7, 59). Înainte de moarte și Isus și Ștefan i-au iertat pe cei care i-au omorât (vezi Fapte 7, 60). Prin urmare, patimile Domnului Isus au fost un model pentru Martirul Ștefan și pentru toți cei care i-au urmat.

Ce reprezintă martiriul? Martirajul înseamnă mărturisirea adevăratei credințe creștine până la moarte și oferirea vieții din iubire față de Hristos. O astfel de moarte devine un motiv demn de încredere al credinței creștine și un mod de a face vizibilă acțiunea grației lui Dumnezeu. Dumnezeu a înfăptuit prin martiri lucruri ieșite din comun.

Printre aceste exemple poate fi enumerată și uciderea Sfântului Andrei Bobol de către cei care s-au răzbunat pentru faptul că a convertit la credința catolică mulți ortodocși. Astfel, un detașament al cazacilor căutându-l pe Andrei Bobol l-au surprins în fața localității Moglino în ziua de 16 mai 1657. Cazacii i-au rupt sutana, apoi pe jumătate dezbrăcat, l-au pus să se târască pe sub un gard. L-au legat de un stâlp și au început să-l bată cu putere. Fiind primăvară, țăranii care lucrau pământul au fost martorii acestui act de răzbunare. Constrânși și amenințați, s-au străduit să-l forțeze pe Părintele Andrei ca să se dezică de credința catolică. Când acesta s-a opus cu fermitate, chinuitorii lui i-au împletit o coroană din ramuri de salcie și au așezat-o pe capul preotului, apăsându-o tot mai puternic. Apoi au început să-l bată peste față, până ce i-au căzut dinții. Pe urmă i-au smuls unghiile și i-au tras pielea de pe partea superioară a mâinilor. Când au terminant toate acestea, torționarii l-au legat pe Părintele Andrei, l-au înfășurat cu o funie, pe care apoi au legat-o de cai, și mergând spre drumul către Janov, îl băteau cu lanțurile. În Janov, în acea zi era târg și astfel se afla acolo un mare număr de oameni. Acolo l-au adus pe Andrei înaintea conducătorului cazacilor, care l-a întrebat pe preot: “Tu ești preotul?” – “Da”, a răspuns acesta. “Credința mea conduce spre mântuire. Convertiți-vă”. Conducătorul avea de gând să scoată sabia și l-ar fi omorât pe Sfânt, dacă acesta nu și-ar fi acoperit fața cu mâna rănită. După aceea, l-au târât pe Sfânt într-un loc public și au început să-i ardă corpul cu torțe. Torționarii l-au scalpat până la os… iar de pe spate i-au smuls pielea. Pe răni i-au presărat paie mărunțite. Când de durere a început să cheme numele lui Isus, i-au făcut o deschizătură în ceafă cu cuțitul și i-au tăiat limba. În cele din urmă l-au atârnat pe Martir cu picioarele legate în sus și sub loviturile săbiilor, Părintele Andrei, și-a sfârșit martiriul. Câtă tărie supraomenească este necesară pentru a primi martiriul…

Ne putem imagina prin ce sunt în stare să treacă adevărații creștini pentru Hristos atunci când primesc harul tăriei în credință! De aceea Cartea Apocalipsei îi elogiază pe toți cei care urmându-L pe Hristos, au fost «Martori fideli» ai Lui – (cf. Apocalipsa 1, 5) și au mărturisit acest lucru cu propriul lor sânge. Martiriul primit din iubire pentru Hristos are o valoare deosebită, pentru că îi acceptă în Biserică pe cei ce încă nu au primit botezul sacramental dar au primit prin martiriu “botezul sângelui. Cât de mult trebuie să-L iubim pe Hristos, cât de tare trebuie să fim legați de Isus, pentru a trăi numai pentru El! Pentru a te asemăna cu Hristos în suferințele Lui, trebuie să te asemeni și în viață. Prin urmare, moartea pentru Hristos înseamnă a învia alături de El.

Biserica creștină l-a urmat pe Hristos, odată cu martirul lui Ștefan, prin persecuțiile tuturor timpurilor, până la misterul persecuției Bisericii din zilele noastre. Răul a lovit și va lovi întotdeauna în cei care Îl urmează pe Hristos, însă atâta timp cât creștinii au tăria să mărturisească și să sigileze cu propriul lor sânge credința creștină, Biserica va triumfa.

Rugăciune

Spirite Sfinte, Creatorule, vino cu îndurare într-ajutorul Bisericii tale. Întărește-o cu puterea Ta împotriva dușmanilor ei și prin dragostea și harul Tău, reînnoiește spiritul servitorilor Tăi, pe care i-ai ales, ca să preamărească în Tine pe Tatăl și pe Fiul său unul născut, Domnul nostru Isus Hristos. Amin. (Pentru Sfânta Biserică)

Ritul bizantin