Start > Ritul bizantin > Duminica dinaintea Crăciunului

Duminica dinaintea Crăciunului

6 February 2010
1,806 afișări

În duminica de dinaintea Sărbătorii Nașterii Domnului Isus Hristos, Biserica noastră cântă la Utrenie sedealna: “Cel ce a plecat cerurile și în Fecioară S-a așezat, vine să se nască cu trupul în peștera Betleemului, precum este scris, și să fie văzut prunc, Cel ce dă viață pruncilor în pântece. Pe Acesta, bucurându-ne, să-L întâmpinăm toți cu inimă curată”. Dumnezeu a venit pe pământ din iubire nemărginită dar oamenii nu L-au întâmpinat. Evanghelistul Ioan a consemnat acest adevăr: «Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit»(Ioan 1, 11).

În trecut, când nu exista presa, nici radioul, nici telefonul, era deprinderea ca după terminarea unui război, trimișii țărilor, îmbrăcați în haine verzi, purtând în mână un steag alb, să meargă pe un cal alb și din când în când să strige cu voce puternică: “Pace! Pace! Pace!”, iar poporul însetat de pace îi întâmpinau cu strigăte de bucurie, deoarece fiecare om era dornic de pace și liniște. Cel mai crunt război, pe care dușmanul lui Dumnezeu, satana, l-a purtat împotriva neamului omenesc, a început încă din paradis. Satana a înlănțuit sufletul nemuritor al omului și l-a făcut sclavul păcatului. În decursul a mii de ani, poporul a dorit pacea Mântuitorului, a Împăratului păcii. Așteptarea mesianică este consemnată în cărțile profetice, ba chiar și în cărțile popoarelor păgâne. În Cartea Profetului Isaia citim: «Picurați rouă de sus, voi ceruri, și norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă și să odrăslească mântuirea…» (Isaia 45, 8).

Într-o noapte liniștită, Împăratul păcii a venit pe pământ, iar îngerii cerești au cântat de bucurie: «Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace»(Luca 2, 14). “Bucurați-vă și vă fericiți oamenilor, căci Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii S-a coborât din cer pe pământ, ca să rupă puterea diavolului și să ne aducă nouă pacea”. Se părea că întreaga lume Îl întâmpină în mod solemn pe Împăratul Păcii, dar a fost cu totul altfel: «Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit», spune evanghelistul.

Toată lumea aparține lui Hristos Dumnezeu: soarele, pământul, aerul, toate visteriile pământului, toate cele văzute și nevăzute sunt creațiile lui Dumnezeu. «Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut»(Ioan 1, 3). Atunci când Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, a venit pe pământ, s-a coborât pentru ca soarele să strălucească, ca aerul cald să-L încălzească și ca pământul să-I pregătească un loc demn de naștere, dar nu a fost așa. Soarele nu a strălucit, pentru că a fost noapte, atmosfera era răcoroasă, căci era rece, pământul nu a pregătit pentru Hristos un palat regesc, ci o peșteră întunecoasă, o iesle sărăcăcioasă și dură. Peștera cea rece și întunecoasă – aceasta a fost darul pământului pentru Fiul Cel din eternitate al lui Dumnezeu, care din iubire pentru oameni s-a coborât pe pământ, ca să se împlinească cuvintele evangheliei: “Întru ale Sale a venit…” Maria și Iosif au căutat cu durere în inimă un pat pentru Pruncul Isus și nu au aflat. «Nu mai era loc de găzduire pentru ei», – spune evanghelistul(Luca 2, 7). Locuitorii din Betleem nu L-au salutat!“Întru ale Sale a venit…”

Este adevărat că locuitorii nu au știut înainte despre nașterea Mântuitorului, dar au aflat mai târziu, de la păstorii cei săraci și de la Înțelepții Orientului Îndepărtat că Împăratul Păcii a venit pe pământ. În Ierusalim cititorii și învățătorii în lege au știut că Isus Hristos trebuie să se nască. Aceștia au indicat înțelepților drumul nașterii Domnului Hristos, dar ei înșiși nu au mers să I se închine, iar vicleanul Irod și-a trimis oștenii să-L omoare pe Împăratul Păcii.“Întru ale Sale a venit…”

Poate că toți locuitorii Palestinei L-au întâmpinat pe Domnul Hristos mai târziu, atunci când asupra Iordanului s-a auzit peste el vocea Tatălui Ceresc: «Acesta este Fiul Meu cel Preaiubit, întru care am binevoit» (Matei 3, 17). Dar vai, nici atunci nu L-au primit și nu au crezut în El. Chiar și atunci, când Isus Hristos a înfăptuit minuni, elita israeliană, ostilă Lui, s-a împotrivit spunând: «Nu voim ca acesta să domnească peste noi»(Luca 19, 14). Când Hristos a înfăptuit cea mai mare minune, înviindu-l pe Lazăr din mormânt, sinedriul evreiesc s-a gândit cum să-L omoare, pentru că … “ai Săi nu L-au primit.”

Dar astăzi, la două mii de ani după nașterea Fiului lui Dumnezeu? Oamenii se interesează de El? Toată lumea știe despre Hristos, chiar și timpul se măsoară de la anul nașterii Lui. Iată, acum înainte de Sărbătoarea Nașterii lui Hristos, peste tot este o forfotă aparte, se fac cumpărături, decorațiuni, se expediază felicitări, se organizează pregătiri pentru primirea oaspeților, totul se concentrează asupra celor exterioare, dar foarte puțini creștini se gândesc la Misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Precum atunci, așa și acum Preacurata Fecioară Maria și Sfântul Iosif bat la ușile ospitalității creștine, căutând un loc pentru Hristos, Împăratul Păcii. Hristos dorește să se nască în sufletele oamenilor. Sufletul umil și inima curată, reprezintă cel mai frumos Viflaim pentru Împăratul Păcii. Sfântul Ieronim, care a trăit mult timp în Betleem, spune: “Fericit este acela, care în inima sa poartă Viflaimul”. “Noapte de vis, timp preasfânt” este acolo, unde Mântuitorul lumii, Hristos, Dumnezeul Cel veșnic locuiește în harul său.

Poate că nu o singură dată am meditat: Dacă aș fi trăit eu atunci când S-a născut Isus Hristos, cu cea mai mare plăcere i-aș fi primit în locuința mea pe Preacurata Fecioară Maria, pe Sfântul Iosif și pe Pruncul Isus. În timpul Sărbătorii Nașterii Domnului Isus Hristos, El dorește să se nască în sufletele noastre. Îl primim cu adevărat sau bate zadarnic la porțile sufletelor noastre?

Preacurata Fecioară Maria și Sfântul Iosif caută un loc pentru Isus Hristos. «Isus Hristos, ieri și azi și în veci, este același»(Evrei 13, 8). «Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva vocea Mea și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine» - spune Domnul Isus (Apocalipsa 3, 20). Isus caută loc, dorește ca în mod mistic să se nască în sufletele noastre și acest lucru îl dorește Biserica Lui Sfântă. “Chiar dacă Hristos s-ar naște de mii de ori în Viflaim, la nimic nu-ți poate folosi, dacă El nu se naște în tine”, spunea un poet german. Sufletul creștinului, înfrumusețat cu grația sfințitoare, este lăcaș pentru pruncul Isus. La această Sărbătoare să-L primim în suflete pe Isus Hristos în Sfântul Sacrament al Euharistiei.

La Sfânta Liturghie, Biserica noastră cântă: “Fecioara astăzi, pe Cuvântul cel mai înainte de secole, în peșteră merge, să-L nască nespus. Saltă lumea auzind: preamărește cu îngerii și cu păstorii, pe cel ce va să se arete Prunc tânăr, pe Dumnezeu cel mai înainte de secole”.

Rugăciune

Dumnezeul meu, fă să devin vrednic a cunoaște cel mai mare mister, pe care l-a înfăptuit nespusa Ta iubire înflăcărată, ce provine însuși de la Treimea cea sfântă: misterul întromenirii Tale Preasfinte, pe care l-ai înfăptuit pentru noi, ca și început al mântuirii noastre. Această întromenire realizează în noi două lucruri: ne umple de iubire, și ne oferă siguranța mântuirii. O, iubire nespusă! Nu este iubire mai mare ca și cea, prin care Dumnezeu a devenit om, pentru ca eu să devin Dumnezeu. O, iubire fără margini! Pentru a mă reînnoi, Tu Te-ai înjosit primind ființa noastră umană, dar nu ai încetat să fi Dumnezeu: O, Cel neînțeles, ai devenit inteligibil! O, Cel Necreat ai devenit o creatură! O, Cel de Neatins, ai devenit palpabil! Fă-mă, Doamne, vrednic de a privi la profunzimea iubirii Tale, pe care ne-ai oferit-o nouă prin Sfânta Ta întromenire. Amin. (După Fericita Aniela di Foligno)

Ritul bizantin