Start > Ritul bizantin > Intrarea în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Intrarea în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

6 February 2010
1,492 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Intrarea în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria

Copilăria lui Isus Hristos – Dumnezeu și om adevărat, participarea la viața în Dumnezeu, încrederea totală în Sfânta Treime, harul în sufletul creștinului, sunt mistere ale credinței care le-a trăit deplin și Preasfânta Fecioară Maria. Dacă fiecare suflet cuprins de har reprezintă un copil al lui Dumnezeu și un templu al Spiritului Sfânt, atunci Mama lui Dumnezeu este în acest caz cea mai bună ființa umană creată. Maria este înzestrată cu cel mai mare dar și cu cea mai înaltă demnitate, pentru că este Născătoarea Fiului lui Dumnezeu, iar prin aceasta cea mai iubită Fiică a Tatălui și locaș sfânt al Spiritului Sfânt. Datorită darurilor sale aparte întrece în ierarhie toate celelalte creaturi, atât cele pământești, cât și cele cerești. Maria a fost dorită și iubită de către Dumnezeu din veșnicie. Ca Mamă a Fiului Său, ocupă primul loc printre cei pe care Tatăl i-a ales în Hristos, încă înainte de întemeierea lumii, pentru a fi sfinți și neprihăniți, în fața Feței Sale. Ocupă primul loc, datorită deplinătății grației aparte și sfințeniei, cu care Dumnezeu a înzestrat-o încă din momentul Conceperii sale Neprihănite. Primul loc între ființele umane, Cel Preaînalt, l-a destinat ei din clipa în care Fiul Său avea să primeasca corpul omenesc din Maria. Când Adam, privat de statutul sfințeniei originare, a fost alungat din grădina Edenului, o singură strălucire a speranței divine a luminat întunericul omului căzut – Maria, femeia care va mântui lumea prin Fiul: «Dușmănie voi pune între neamul ei și neamul tău; ea îți va sfărâma capul» (Facere 3, 1-15). Iată, Maria se arată oamenilor, Imaculată, cea care niciodată, nici măcar pentru o clipă, nu se va afla sub domnia satanei ci va rămâne de-a pururi o ființă neprihănită, aparținând cu totul lui Dumnezeu, Fiica preaiubită a Celui Preaînalt, la care El va putea privi întotdeauna cu cea mai mare plăcere.

Maria și-a trăit copilăria în umilință deplină și cu o iubire perfectă față de voința lui Dumnezeu. Dovada în acest sens, îl reprezintă răspunsul oferit la mesajul Arhanghelului Gabriel: Iată sevitoarea Domnului(cf. Luca 1, 38). Maria este conștientă de starea sa de ființă supusă față de Creatorul ei și cu toate că a ridicat-o la o demnitate așa de mare, ea devine servitoarea cea mai devotată lui Dumnezeu. Acest cuvânt de supunere exprimă starea ei interioară, stare care nu este trecătoare, ci însoțește fiecare clipă a vieții sale. Este modul de viață care se identifică cu cel al Fiului lui Dumnezeu, aflat în Sfânta Scriptură: Iată vin să fac voia Ta, Doamne (Evrei 10, 7). Tot așa și Maria, care avea să fie cel mai fidel chip al lui Hristos, se oferă voinței Tatălui Ceresc spunând: Iată servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul Tău (Luca 1, 38). Fidelă încredințării sale, primește fără șovăire nu numai fiecare exprimare a voinței lui Dumnezeu, ci și orice împrejurare pe care Domnul o permite. Primește lungul și greul drum care o va conduce departe de casă: în zilele când avea să nască pe Fiul lui Dumnezeu, fuga pe timp de noapte în Egipt, neajunsurile vieții în sărăcie și umilință, dificultățile vieții într-o lume îndepăratată de Dumnezeu, despărțirea de Fiul ei iubit care pleacă de la ea pentru a sluji Tatălui și mai ales Patimile lui Isus care aveau să producă o durere inexprimabilă în inima sa de Mamă. Putem vedea că în fiecare împrejurare a vieții, manifestarea sa interioară rămâne la fel ca în ziua Buneivestiri: Iată servitoarea Domnului.

Nu în zadar Preacurata Fecioară Maria este numită Model de viață al tuturor creștinilor. În Ea se regăsesc toate virtuțile pe care creștinul trebuie să le cultive. Iar ca Mamă a Bisericii, reprezintă un ajutor sigur în momentele de grea încercare, pe care în anumite împrejurări trebuie să le depășim în virtutea credinței și fidelității față de Dumnezeu.

Suferim, avem o mamă care este alături de noi, avem greutăți, ea mijlocește pentru noi în Cer ca să primim ajutorul binecuvântat de care avem nevoie, suntem pe o mare a vieții răscolită de furtună, Maria ne conduce spre farul călăuzitor al luminii Mântuirii și ne scoate la liman. Prin tot ceea ce trecem să fim gata a rosti în fața Domnului: Iată servitorul Tău, Doamne, fie mie după Voința Ta Preasfântă.

Rugăciune

O, Marie, Fecioară Preacurată și Mamă aducătoare de fruct bogat… Tu te-ai aflat de secole în ochii lui Dumnezeu… Tu ai devenit cu adevărat necreată față de Dumnezeu, înaintea tuturor creaturilor, pentru ca apoi să-L servești fiind creată.

Pentru aceea la început, când toate lucrurile aveau să fie făcute, te-ai deosebit între toți și între toate înaintea lui Dumnezeu, oferindu-I cea mai mare bucurie. Dumnezeu s-a bucurat de fructele lucrării tale, pe care le-ai înfăptuit cu ajutorul Lui; Fiul din motivația statorniciei Tale în virtuți; iar Spiritul Sfânt din ascultarea ta plină de umilință. Dar bucuria Fiului și a Spiritului Sfânt a fost de asemenea și bucuria Tatălui. Și așa cum S-au bucurat Ei de aceasta prin tine, singura bucurie, așa cu toții avem față de Tine, Presfântă Marie, o singură iubire. Amin. (După Sfânta Brigita a Suediei)

Ritul bizantin