Start > Ritul bizantin > Tânărul bogat

Tânărul bogat

28 November 2009
1,663 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica a XIII-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXX-a după Rusalii)

“Un tânăr s-a apropiat de Isus Hristos întrebându-L:

- Bunule învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?

- Știi poruncile, – i-a răspuns Isus.”

Dacă vrei să intri în viața veșnică și dorești să fii fericit pentru totdeauna în Cer, atunci păzește poruncile. Poruncile lui Dumnezeu, reprezintă singura cale a fericirii pământești și garanția vieții fericite eterne din cer. Altă cale spre cer nu este și nu va fi niciodată.

În lume există legi după care aceasta se conduce, fără de care viața în societate ar fi fost imposibilă. Planetele și stelele de pe cer, răsăritul și apusul soarelui, cursul anului, mișcările apelor și mărilor, sunt lăsate de Dumnezeu Creatorul prin legea naturală, sădită la începutul creației, prin care este menținută în existență întreaga lume văzută și nevăzută. Sfânta Scriptură spune: «Că El a poruncit și s-au făcut. Așezatu-le-a pe ele în veac și în veacul veacului, poruncă a pus, și nu se va călca» (Psalmul 148, 5-6).

Dumnezeu în înțelepciunea Sa a oferit omenirii cele zece porunci pe muntele Sinai. Poruncile lui Dumnezeu sunt bazate pe legea naturală, înscrisă în inima omului, în conștiința noastră. Fiecare om simte că ignorarea lui Dumnezeu, uciderea unei persoane nevinovate, dezonorarea părinților, mărturia mincinoasă, tâlhăria, desfrânarea, nedreptatea, mânia, ura, reprezintă fapte rele – păcate. Sfântul Pavel, în epistola către Romani scrie, că păgânii care nu au cunoscut revelația lui Dumnezeu și care nu au auzit niciodată despre Sfânta Scriptură, au legea lui Dumnezeu întipărită în inimă (vezi Romani 2, 14-15). Poruncile lui Dumnezeu sunt obligatorii pentru oamenii tuturor timpurilor, până la sfârșitul acestei lumi și nimeni pe pământ nu poate să priveze pe vreun om de poruncile lui Dumnezeu. Isus Hristos menționează în mod categoric: «Adevărat vă zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din lege nu va trece, până ce se vor face toate» (Matei 5, 18). «Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece» (Matei 24, 35).

Poruncile lui Dumnezeu oferite pentru binele nostru sunt o binecuvântare pentru toți oamenii de pe pământ. Oare de ce întâlnim atâtea rele, boli, lacrimi și dezastre, care nu se termină? Omul tuturor timpurilor se întreabă de ce? Pentru că oamenii încalcă poruncile lui Dumnezeu! Împotrivindu-ne lui Dumnezeu lovim în noi și în legile după care noi ne desfășurăm existența în această lume. Încălcând Legea, distrugem armonia din noi și din jurul nostru. De ce tâlharii atacă oameni nevinovați? De ce anual mor milioane de copii nenăscuți? Pentru că oamenii nu respectă porunca a cincea: “Nu ucide!” Pentru ce se nasc anual milioane de copii din părinți necăsătoriți? Oare de ce înfiorătoarea SIDA se răspândește în mod alarmant pe întreg pământul? Datorită faptului că oamenii nu respectă cea de-a șasea poruncă a lui Dumnezeu. De ce Dumnezeu a trimis pe pământ groaznicul potop, iar cu focul și cu pucioasa a ars Sodoma și Gomora? Pentru că oamenii au nesocotit poruncile lui Dumnezeu!

Să ne imaginăm situația în care toți oamenii dintr-o țară și-ar propune ca în decursul unei săptămâni, să păzească cele zece porunci ale lui Dumnezeu în mod conștiincios și că ar respecta acea propunere. Cât de fericită ar fi acea săptămână! Oamenii care ar cumpăra publicații, ar observa, că paginile lor ar fi aproape goale, pentru că nu ar mai fi despre ce să se scrie, nu ar fi fapte rele, informații mincinoase scrise în mod deliberat, iar paginile cu imagini imorale nu ar exista deloc. Copiii, tinerii și vârstnicii, toți membrii familiilor s-ar ruga zilnic. Ieșind din casă, nici unul nu și-ar încuia ușa, deoarece nu ar mai fi hoți, căci porunca a șaptea spune “Să nu furi!”. Mai mult decât aceasta! Hoții ar returna banii furați. Părinții nu și-ar mai face griji în privința copiilor care au plecat să se joace, știind că aceștia se vor juca în pace. Cei care s-au supărat și s-au dușmănit între ei și-ar cere iertare unul de la altul, deoarece porunca lui Dumnezeu spune să trăiești cu toți în pace. În fiecare familie, în fiecare locuință ar fi pace, liniște, fără mânie, fără reproșuri. Duminica bisericile ar fi pline de oameni care se roagă, căci porunca lui Dumnezeu spune, să-L preamărești pe Domnul. Ce viață fericită ar fi aceasta! Din păcate, pare o lume utopică. Noi suntem obligați, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, să păzim poruncile Domnului. În Cartea Legii – Deuteronomul, Domnul spune: «Căci porunca aceasta care ți-o poruncesc Eu astăzi nu este neînțeleasă de tine și nu este grea pentru tine» (Deut. 30, 11). Nimic nu este peste puterile omului, însă se arată peste voința plecată spre rău și păcat. Sfântul Apostol Ioan scrie: «Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui. Iar poruncile Lui nu sunt grele» (1 Ioan 5, 3).

Unul dintre conducătorii Asiei Mici, scria la începutul secolului II o scrisoare Împăratului Traian, în care spunea: “Creștinii – sunt oameni, care în mod deliberat se obligă să evite faptele rele, aceștia niciodată nu acceptă să fure, nu rup legătura căsătoriei, niciodată nu permit nedreptatea, întotdeauna sunt atenți la cuvinte și nu-și însușesc vreun lucru străin”. Minunată mărturie adusă de un păgân pentru creștinii primelor secole! Se mai ridică creștinismul contemporan la înălțimea morală dorită de Dumnezeu ?

În momentul când poporul evreu s-a apropiat de tărâmul promis, după lunga lor călătorie prin pustiu, Profetul Moise a spus: «Iată eu vă pun înainte binecuvântare și blestem; Binecuvântare veți avea dacă veți asculta poruncile Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi; iar blestem, dacă nu veți asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru (Deuteronom 11, 26-28).

Poporul israelit a promis în mod solemn să păzească toate poruncile lui Dumnezeu. Leviții au devenit cei care s-au aflat lângă altar, iar poporul de ambele părți ale altarului. Leviții au strigat cu voce puternică: «Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit sau turnat, lucru de mână de meșter și urâciune înaintea Domnului și-l va pune la loc ascuns! Iar tot poporul a răspuns: Amin! Blestemat să fie cel ce va vorbi de rău pe tatăl său și pe mama sa! Și tot poporul a răspuns: Amin!… Blestemat să fie cel ce va ucide în ascuns pe aproapele său! Și tot poporul a răspuns : Αmin!… Blestemat să fie tot omul, care nu va împlini toate cuvintele legii acesteia și nu va urma după ea! Și tot poporul să zică Amin! (Deuteronom 27, 15-26). Aceste blesteme se repetă de șaisprezece ori. Iar după fiecare blestem poporul repetă: Amin. Adică, așa să fie! Profetul Moise s-a adresat poporului: «Ca martori împotriva voastră iau astăzi cerul și pământul: Viață și moarte ți-am pus eu astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața ca să trăiești tu și urmașii tăi» (Deuteronom 30, 19). Dar Israel, ca prototip al omului care este chemat să respecte o lege, este împins de slăbiciunile moștenite de natura umană decăzută prin păcat.

Alege porunca, trăiește după voința Domnului și vei fi fericit! Psalmistul lui Dumnezeu spune: «Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc» (Psalmul 119, 165). «Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur și argint.» (Psalmul 119, 72).

Apostolul Ioan ne învață: «Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui. Iar poruncile Lui nu sunt grele» (1 Ioan 5, 3). Isus Hristos, la Cina cea de pe Urmă, a adresat către Apostolii Săi cuvintele: «Rămâneți în iubirea Mea! Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne întru iubirea Mea» (Ioan 15, 9-10). De ce ne temem de iubire ? În Evanghelia după Sfântul Matei este înscrisă învățătura lui Hristos: «Cel, ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția Cerurilor. Iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în împărăția cerurilor» (Matei 5, 19).

Rugăciune

Isuse, Preaiubit Mântuitor, doresc cu ajutorul Tău să păstrez legile iubirii, cuprinse în Decalogul Tatălui Tău și al nostru, datorită cărora pot să-mi petrec întreaga viață în Tine. Fie ca să fiu străbătut permanent de grația Spiritului Sfânt pentru a păzi poruncile Tale. Ușurează-mi acest lucru și întărește-mă în iubirea și pacea Ta. Fă, să-mi cufund spiritul meu într-al Tău, așa de adânc și puternic, spre a putea fi cu totul absorbit de voința Ta, cu care să mă unesc în toate, uitând de mine însumi, să cunosc permanent numai iubirea Ta.

O, Iubire pură, deschide-mi bunătatea Ta, mie care sunt atât de sărman și sărac în ea, varsă în mine toate izvoarele îndurărilor Tale, distruge barierele care îmi stau în calea practicării iubirii față de Tine, Dumnezeul meu. Cufundă-mă în prăpastia celei mai delicate iubiri și a bunătății Tale, pentru a pieri în abisul nobleții și bunătății Tale, precum picătura de ploaie în adâncul oceanului. Amin. (După Sfânta Gertruda)

Ritul bizantin