Start > Ritul bizantin > Maria, “Templul” Domnului

Maria, “Templul” Domnului

19 November 2008
1,644 afișări

Autor: pr. Mihai Tegzeș
Copyright: Predici.cnet.ro
Intrarea în Biserică a Preacuratei Fecioare Maria

Iubiții mei! În înțelepciunea ei, sfânta maică Biserică alege pentru toate sărbătorile dedicate Sfintei Fecioare Maria o singură pericopă evanghelică, cea pe care astăzi am ascultat-o. Chiar dacă sărbătoarea de astăzi nu este documentată în Evangheliile canonice, bogăția spirituală infinită a textului de astăzi ne oferă, încă o dată, prilejul de-a pătrunde cu mințile și cu inimile noastre în tainele raportului dintre Dumnezeu și oameni. Apostolul Luca, în toată Evanghelia sa îl descrie pe Isus în drum către Ierusalim. Evanghelia de astăzi este un ajutor important pentru a înțelege cine este ucenicul care îl însoțește pe Mântuitorul până pe Calvar, sau mai bine spus, până la Înviere.

“A merge” al lui Isus și al ucenicilor nu este echivalentul unei călătorii înspre o direcție necunoscută. Ei converg către un punct bine determinat: se îndreaptă către oameni. Din întâlnirea lor cu oamenii se naște un raport, o relație de ospitalitate care dă naștere iubirii. În linie cu Evangheliile din duminicile precedente, putem spune că pentru Maria și pentru Marta “aproapele” este Isus pe care îl primesc în casa lor. Mai mult, observăm că Isus nu a poruncit doar ucenicilor să meargă și să predice, ci El însuși, personal, împlinește datoria predicării.

Celor două surori și altor locuitori din satele și din orașele pe unde El a trecut nu le-a cerut să-l urmeze către Ierusalim. Aceștia vor rămâne în casele lor, dar cu o inimă nouă, adică cu conștiința că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că vor trebui să se iubească mai mult, să fie primitori cu drumeții și să fie purtători de pace. Cu alte cuvinte, nouă, creștinilor de astăzi, Isus ne cere să fim ucenicii Săi acolo unde trăim: să descoperim și să practicăm iubirea lui Dumnezeu în relațiile noastre cu cei pe care îi întâlnim, dar mai cu seamă în relațiile cu cei dragi. Toți avem o familie, și chiar dacă cei mici petrec mai mult timp la școală, iar cei mari, la locul de muncă… vizita lui Isus, nu poate să ne lase indiferenți: nu putem fi orice fel de familie, trebuie să fim o familie creștină. La fel, nu putem munci oricum, trebuie să muncim și să ne comportăm cu o iubire creștină.

Sărbătoarea de astăzi, inspirându-se din capitolul al VI-lea al Evangheliei apocrife a lui Iacob, care narează cum Maria, la vârsta de un an, a fost prezentată de către părinții săi Ioachim și Ana la Templu, este cinstită și de Biserica Siro-occidentală. Părinții Mariei, când aceasta avea doar un an, au vizitat Templul în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darul unui copil la o vârstă așa de înaintată, ca apoi când Fecioara a împlinit vârsta de trei ani să fie adusă din nou la Templu, unde avea să locuiască până la logodna sa cu Iosif.

Întâia celebrare a sărbătorii datează din secolul al XI-lea și este atestată de calendarul Împăratului Vasile al II-lea al Bizanțului. La început, sărbătoarea s-a celebrat la Ierusalim, unde între anii 530 și 560 Episcopul orașului și împăratul Iustinian I au ridicat o biserică dedicată Mariei. De la Ierusalim sărbătoarea s-a răspândit la Constantinopol, iar de aici, în tot Orientul și Occidentul. Pentru Părinții Bisericii, locuirea în Templu a Mariei nu este zadarnică, deoarece ea însăși a devenit “Templu” a lui Dumnezeu, loc în care s-a sălășluit Domnul Isus până la naștere. În tot Orientul și în Occident, chiar dacă abia Papa Sixt al V-lea în 1585 a adoptat în mod definitiv această sărbătoare, data ei este 21 noiembrie, amintind ziua în care a fost sfințită biserica Sf. Maria Nouă din Ierusalim, pe care împăratul a donat-o Episcopului Ilie.

Ritul bizantin