Start > Ritul latin > Dumnezeu vine în simplitate

Dumnezeu vine în simplitate

20 December 2007
2,054 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a IV-a din Advent (Anul A)

Copiii sunt grozavi. O educatoare le-a spus copiilor din grupa ei de la grădiniță istoria Crăciunului, cu păstorii și cu cei trei magi. La sfârșit i-a întrebat: “Acum spuneți-mi: cine a fost primul care a știut despre nașterea lui Isus?” O fetiță a ridicat mâna și a răspuns: “Maria”. Desigur, Maria. Cum ar putea cineva să nu știe? Dar adulții scapă răspunsul din vedere pentru că se așteaptă să fie unul mai complicat. Răspunsul fetiței este atât de simplu și evident, încât nouă ne scapă! Avem tendința de a-l asocia pe Dumnezeu cu lucruri fenomenale și spectaculoase, însoțit mereu de cete de îngeri sau de o stea strălucitoare, neobservând prezența lui Dumnezeu în lucruri banale și normale precum sarcina și nașterea. Răspunsul acestei fetițe ne invită să ne aruncăm încă o dată privirea asupra “lucrurilor banale din viață” pe care le luăm de-a gata, fără să vedem mâna lui Dumnezeu în ele.

Evanghelia de astăzi începe cu o afirmație simplă: “Nașterea lui Isus Cristos a fost astfel” (Matei 1,18). Dar pentru evreul din vremea lui Isus o astfel de introducere șoca. De ce? Pentru că nu se așteptau ca Mesia să se nască dintr-o femeie, asemenea oricărui prunc normal. Se așteptau ca Mesia să cadă brusc din ceruri, adult, în plină putere și regalitate. Și unde să fi “aterizat” decât în Templu? Tocmai de aceea pentru evrei a fost greu să înțeleagă că Fiul lui Dumnezeu este acela despre care știau unde s-a născut, unde a copilărit, ce a făcut. “Dar pe Acesta Îl știm de unde este. Însa Cristosul, când va veni, nimeni nu știe de unde este” (Ioan 7,27). Pentru ei modul simplu de venire a lui Dumnezeu, de manifestare și de prezență a Lui, era prea simplu ca să fie adevărat.

Asemenea evreilor din vechime și noi așteptăm venirea lui Dumnezeu între noi, a Emanuelului nostru (Dumnezeu este cu noi). Poate că ar trebui să ne oprim un moment și să ne întrebăm cum ne așteptăm să vină Dumnezeu între noi? Cum lucrează Dumnezeu între noi? Trebuie aceasta pentru că uneori problema nu este că Dumnezeu nu ar fi cu noi, ci că noi nu recunoaștem modurile de prezență și de acțiune ale lui Dumnezeu între noi. Suntem adesea ca Iacob în Bethel, care s-a trezit din somn și a exclamat: “Domnul este cu adevărat în locul acesta și eu n-am știut!” (Geneză 28,16).

Venirea îndelung așteptatului Mesia, lumina lumii, regele evreilor și dorința neamurilor, nu de pe nori și cu fulgere ci printr-o sarcină de nouă luni a unei fete de țară, prin 30 de ani petrecuți ca și copil, adolescent și apoi adult, ne amintește că Dumnezeu vine în circumstanțele ordinare, normale, zilnice. Dumnezeu vine la noi în oamenii pe care îi vedem alături născându-se, crescând, îmbătrânind și murind. Adesea este cel mai dificil să îl vedem pe Dumnezeu în oamenii apropiați nouă… ca să nu mai vorbim de a-l vedea în noi înșine. Dar dacă vedem întruparea Fiului lui Dumnezeu ca punte între cer și pământ, între divin și uman, între har și natură, între sacru și profan, s-ar putea să începem să discernem prezența și acțiunea lui Dumnezeu tot mai mult în viețile noastre.

Un proverb nigerian spune: “Ascultă și vei auzi pașii furnicilor.” Astăzi suntem provocați să ascultăm și să auzim pașii lui Dumnezeu care vine în viețile noastre simple, în oameni simpli și în momente simple ale vieților noastre. Nu trebuie să ne urcăm pe munți sau să coborâm în străfundul oceanului, “căci în El trăim și ne mișcăm și suntem”.

Ritul latin