Start > Ritul latin > Duminica a XXXIII-a (C)

Duminica a XXXIII-a (C)

8 November 2007
660 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXIII-a de peste an (Anul C)

Iată, vine ziua Domnului, care va arde ca un cuptor. Toți cei trufași și toți cei care săvârșesc fărădelegea, vor fi ca paiele. Ziua care vine îi va mistui, spune Domnul universului și nu va rămâne din ei nici rădăcină, nici ramură, dar pentru voi, care vă temeți de numele meu, va răsări soarele dreptății; el va aduce vindecarea pe aripile lui. (Mal 4,1-2)

Această penultimă duminică a anului liturgic ne readuce în centrul atenției tema Zilei Domnului, zi în care Dumnezeu va restabili ordinea universală. În viziunea profeților Ziua Domnului va fi mai întâi un eveniment istoric în care Dumnezeu îi va învinge pe dușmanii săi. Prin urmare, acea zi va cunoaște o mare tulburare (Ioel 2,1-11). Dar, dacă aparențele sunt menite să-l înspăimânte pe cel păcătos, Ziua Domnului reprezintă motorul speranței profetice și a celui drept care va vedea în acea zi triumful binelui, al adevărului și al dreptății, când toate popoarele se vor îndrepta, alături de Israelul reînnoit, către Ierusalimul purificat unde îi așteaptă Dumnezeu.

Speranța și încrederea sunt două caracteristici ale credinciosului în fața acestei Zile a Domnului. Mai mult, creștinul poate anticipa această realitatea eshatologică în măsura în care actualizează învierea lui Isus în lumea prezentă prin angajamentul său în favoarea iubirii, a binelui, a lupte contra păcatului.

Unii vorbeau despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase și daruri. Isus le-a zis: “Vor veni zile în care din tot ce vedeți nu va rămâne piatră peste piatră; totul va fi distrus!” Ei l-au întrebat: “Învățătorule, când se va întâmpla aceasta și după care semn se va putea cunoaște că este pe cale să se împlinească?” Isus le-a răspuns: “…Vor fi mari cutremure de pământ, pe alocuri epidemii și foamete… Vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni… Vă vor trăda chiar părinții, frații, rudele și prietenii voștri… Rămâneți statornici și veți dobândi viața” (Lc 21,5-19)

Tema restaurării universale s-a aflat adesea și în centrul discursurilor lui Isus Cristos. În tradițiile evanghelice Isus este prezentat ca anunțând distrugerea Templului de la Ierusalim ca o sancțiune a necredinței evreilor în prezența lui Mesia dar și ca un semn al unei schimbări pe cale să se realizeze: templul de piatră va fi înlocuit cu templul cel nou al Trupului glorios al lui Cristos (Mt 26,61; 27,40; In 2,18-22).

Alături de acest semn al distrugerii Templului, Isus indică și alte semne prevestitoare ale sfârșitului, semne care vin din partea naturii sub formă de cataclisme sau din parte societății sub formă de persecuții. Suferința îndurată de creștini pentru Numele lui Isus va fi o mărturie (martiriu – l. greacă). Și dacă ucenicul perseverează în fidelitatea față de Învățător, va obține viața.

Încercările, de orice natură ar fi ele, sunt un mijloc de a concretiza fidelitatea și de a da mărturie. Scopul rămâne comuniunea cu misterul lui Dumnezeu.

Ritul latin