Start > Ritul latin > Duminica a XXVI-a de peste an. Anul C

Duminica a XXVI-a de peste an. Anul C

28 September 2007
1,465 afișări

Autor: Diverși alți autori
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXVI-a de peste an (Anul C)

Cu ceva timp în urmă s-a anunțat pe un post Tv topul celor mai bogați oameni din Romania. Mulți au rămas șocați când au putut vedea estimarea averilor acestor oameni, estimări făcute în milioane și miliarde de euro. Din acest sondaj reieșea faptul ca în Romania averea celor mai bogați 300 oameni de afaceri se ridică la aproximativ 22 de miliarde de dolari. O statistică asemănătoare s-a facut și în Rusia. 100 de oameni din Rusia dețin un sfert din averea țării. Cel de pe ultimul loc în clasamentul Forbes are o avere de 200 de milioane de dolari. Pe primul loc se află Mikhail Hodorkovsky – cu peste 15 miliarde de dolari. În Statele Unite ale Americii, țară asupra căreia se preoiectează visul multor oameni, 12,7 %, adică 37 mil. de oameni trăiesc la limita sărăciei în timp ce 5,4% trăiesc sub această limită. Tot îngrijorătoare este o statistică făcută și în Asia unde 1,85 mill. de oameni trăiesc cu mai puțin de 2 $ în timp ce aproximativ 621 de mil. trăiesc cu mai puțin de 1 $ pe zi. Nu are rost să mai aducem în discuție situația din Africa care se află dincolo de ce ne-am putea imagina. De asemenea o statistică făcută recent ne arată că averea pe care o dețin cei mai bogați 100 de oameni ai lumii ar fi suficientă pentru a asigura un trai decent a 1 miliard de persoane.

Dacă aceste date nu v-au impresionat, ceea ce mai puțin știm este că din alte sondaje reiese faptul ca 20% din români trăiesc sub limita sărăciei, că din totalul pensionarilor din România aproximativ 1,6 mil primesc pensii sub 200 de lei fără a mai pune aici la socoteală numărul bătrânilor fără nici un venit care trăiesc din mila copiilor sau a vecinilor. Dacă procentul de 20% nu ne spune nimic, atunci poate ne spune ceva că 1 din 5 oameni au un venit de maxim 1,5 euro pe zi adică undeva pe la 4,6 lei dintre care o parte destul de semnificativă chiar mai puțin de 2,3 lei pe zi de cheltuit. Nu putem să nu observăm această mare discrepanță cre există la limita celor doi poli opuși ai societății.

Dacă vreți să înțelegeți mai bine drama lui Lazăr pe care ne-o prezintă evanghelia, este suficient faptul să mergi într-un oraș și să-i vezi pe acei oameni care răscolesc printre deșeurile aruncate la containere, făcând astfel concurență câinilor și pisicilor, doar doar or găsi ceva de mâncare. Vă invit acum să vă gândiți ce poate fi mai umilitor sau mai defăimător pentru o persoană umană. Ei sunt acei Lazări pe care ni-i prezintă Evanghelia de astăzi, care ar fi bucuroși daca s-ar hrăni cu firimiturile căzute de la masa bogaților, dar de care nu au parte pentru că aceștia socotesc că este mult mai civilizat ca să hrănești un câine de rasă sau o pisică cu rămășițele de carne care rămân la masă decât să hrănești un om flămând, nu de alta, dar ca să nu-i ofensezi demnitatea sau să-i lezezi orgoliul personal. Ceea ce este la fel de trist, reprezintă faptul că în spatele multor cifre de afaceri, care pe unii i-ar entuziasma și pe care le-au reușit “baronii” României de astăzi se află corupția, hoția, înșelăciunea, un salariu mizerabil plătit muncitorilor (de multe ori neacordat la timp) sub pretextul că “dacă nu-ți convine caută-ți de lucru în altă parte”, exploatarea acestora până la epuizare, fără ca să se mai țină cont de programul de lucru, numai pentru a-și umfla conturile personale. Există și alte forme de înrobire a persoanei determinând-o să devină dependentă de alcool, droguri, jocuri de noroc menite să umple buzunare și bugete. În săptămânile trecute o persoană a venit să ceară ajutor Sfântului Anton pentru situația în care a ajuns. Făcuse greșela de a împrumuta o sumă de bani de la un cămătar iar acesta mărind dobânda de la o lună la alta a pus-o pe această femeie în imposibilitatea de a-și plăti datoria. A ajuns astfel ca să fie aruncată cu toată familia în stradă, casa fiindu-i confiscată și mai apoi vândută.

Dată fiind statistica de mai înainte aș putea considera faptul că cei care procedează astfel cu muncitorii ni se prezintă adesea ca persoane mesianice socotind că dacă îi hrănesc totuși pe oameni cu firimiturile care le scapă printre degete fac deja ceva mai mult decât a făcut bogatul din evanghelia de astăzi. Ne întrebăm de ce există prea mulți Lazări în lume. Răspunsul ar putea veni în mod logic în urma celor prezentate: pentru că există prea puțini bogați. De ce acest lucru? Am putea folosi pentru aceasta o imagine. Știți cu toți ce este un baraj și la ce folosește. Făcând abstracție de tot ceea ce știm legat de râuri, izvoare, ploaie, de circuitul apei în natură, de tot ceea ce ține de apă, să ne imaginăm că în lume ar exista un singur râu și viața vegetației ar depinde acesta. Dacă la un moment dat cineva s-ar gândi să construiască un baraj pe acest râu în care ar acumula apa. Ce se va întâmpla atunci cu vegetația aflată în aval de acest baraj? Cu siguranță că fiind lipsită de apă va muri. La fel se întâmplă și cu banii. În momentul în care aceștia sunt acumulați doar de o mână de oameni și folosiți în interesul personal, cei mai mulți le vor duce lipsa iar dacă nu ai bani ai prea puține șanse ca să supraviețuiești.

Unii ar putea spune că sunt invidios pe cei care au bani dar nu cred că același lucru vrea să îl spună și Cristos în Evanghelia de astăzi. În primul rând el vrea să ne spună că viața așa cum este reprezintă o afacere serioasă iar modul în care o trăim va atrage asupra noastră anumite consecințe. În ce anume a constat greșeala bogatului de astăzi? Doar în simplul fapt că era bogat? Dacă ar fi așa atunci înseamnă că și Dumnezeu a greșit deseori în Vechiul Testament când i-a binecuvântat pe principalii protagoniști ai acestuia cu bogății. Să ne gândim nu mai departe la cazul lui Iob, care după ce a pierdut totul și a fost încercat prin suferință, la sfârșit a fost binecuvântat de Dumnezeu dobândind o avere de două ori mai mare decât cea pe care a avut-o la început. Cu siguranță Dumnezeu nu poate fi împotriva bogățiilor dar poate fi împotrivă potrivit modului în care ele sunt folosite. Una dintre calitățile lăudate de autorul sacru în cazul lui Iob este dreptatea sa care o întrecea cu mult pe cea cunoscută la vremea respectivă, prin faptul că el le face partașe la împărțirea averii și pe ficele sale. Privind din acest punct de vedere putem vedea că ceea ce Cristos condamnă în cazul bogatului din Evanhelie este tocmai lipsa virtuții dreptății sau a comuniunii, neglijarea celui nevoiaș. În acest fel putem înțelege și mai bine îndemnul facut în Evanghelia de duminica trecută: “Faceți-vă prieteni cu mamona nedreaptă pentru ca ei să vă primească în corturile veșnice atunci când veți duce lipsă.”

Dacă este să revenim la imaginea barajului el ne ajută să înțelegem și mai mult pericolul celui care are ca obiectiv numai faptul de a aduna indiferent cum și cât. Știm cu toții proverbul “cine are în mână un ciocan vede în jur numai cuie”. Cunoaștem cu toții forța benefică dar și distructivă a apei. Dacă un astfel de baraj ar fi ridicat în calea apei numai cu scopul de a o împiedica să curgă mai departe în cele din urmă ar putea ceda din cauza presiunii cauzate de apa adunată și s-ar rupe. Același lucru s-ar putea spune și despre om. Dacă el ar fi avid după “a strânge”, “a aduna” în cele din urmă trăind sub ipnoza celor agonisite ar putea deveni insensibil la nivelul celorlalți și și-ar putea rata și distruge atât pe sine cât și pe cei din jurul său. Cât de categoric răsună glasul lui Cristos împotriva acestora în Predica de pe Munte: “Vai vouă, bogaților pentru că vă primiți mângâierea. Vai vouă, celor care sunteți acum sătui căci veți suferi de foame” (Lc 6,24-25); pe când în Împărăția lui Dumnezeu vom vedea împlinirea efectivă a cântării Mariei în care Domnul “I-a dat jos de pe tronuri pe cei puternici și i-a înălțat pe cei umili; i-a umplut de bunuri pe cei flămânzi, iar pe cei bigați i-a lăsat cu mâinile goale” (Lc 1,52-53). Logica unui baraj nu este doar aceea de a opri apa ci de a folosi într-un scop benefic. Apa acumulată poate fi utilizată în scop benefic: forța ei poate fi transformată în energie, iar în timp de secetă poate fi folosită ca rezervă pentru viața plantelor. La fel este și cu forța banului. Cu ajutorul lui ne putem asigura prietenia sfinților din cer mai ales atunci când aceștia aflându-se pe pământ sunt situația de a duce lipsă.

Poate unii ar putea spune. Ce mă privește pe mine că doar nu sunt nici în rândul celor 300 de top mai bogați oameni ai țării nici în rândul celor 100 de top oameni bogați ai lumii. Remarcăm cu amărăciune afirmația unora când se face apel la generozitate pentru cei care se află într-o stare de calamitate sau în diferite încercări: iar (colectă) bani, iar ajutoare.

Ideea din imaginea folosită nu e neapărat de a fi un baraj care reține în spate multă apă, poți fi și un stăvilar pe un râu oarecare dar dacă reții apa efectul este același. Nu este suficient să privim aceste situații scuzându-ne că a fost voia Domnului ca să se întâmple aceste lucruri, pentru că tot Domnul mângâie prin instrumentele sale și nu este instrument mai convingător și mai eficient în mâna Domnului decât omul, iar când acesta își închide mâna un altul va suferi întotdeauna. Sau poate ne-am obișnuit prea mult în ideea că noi “eu” sunt cel care trebuie ajutat uitând ca “a fi ajutat” este un drept dar și o datorie. Dar Dumnezeu nu va suferi din cauza eșecului nostru pentru că el va găsi mereu mijloace de a-l ajuta pe cel sărac însă noi vom fi pierdut șansa de a fi făcut acest lucru.

Ce este de făcut în acest caz? Tot Evanghelia ne luminează în această privință și anume: convertirea. Un nou mod de a înțelege, de a lua în serios cuvântul Sfintei Scripturi și de a-l trăi.

Un tată a câștigat o avere mare prin cămătărie, înșelăciune. Fiind pe patul de moarte, a chemat pe cei trei fii la sine și i-a întrebat ce vor face dacă el moare. Primul a zis: “Tată, eu voi comanda o platformă mare pe care voi pune sicriul, îl voi acoperi cu coroane de flori, te voi duce la cimitir, îți voi face o criptă frumoasă, voi pune la căpătâi o lampă care să-ți vegheze tot timpul”. Tatăl n-a zis nimic. Când a venit al doilea, l-a întrebat și pe el ce-ar face. Acesta a răspuns: “Dacă ai muri, m-aș duce la biserică, te voi pomeni în toate rugăciunile, voi da pomeni la săraci, liturghii pentru sufletul tău”. L-a întrebat și pe al treilea același lucru. Acesta a răspuns: “Să-ți spun drept, eu te sfătuiesc să nu te bazezi pe nimeni, nici pe copii, nici pe prieteni, tu singur să faci totul pentru sufletul tău. Noi promitem că vom face, dar vom uita, sau nu vom avea timp, sau bani, și nu se face nimic. Tu să faci totul pentru sufletul tău, spovedește-te, împărtășește-te, să fii împăcat cu Dumnezeu”. Tatăl a ascultat cuvântul acestuia din urmă, a dat înapoi ceea ce a luat pe nedrept și s-a împăcat cu Dumnezeu.

Poate am crede că dacă Dumnezeu ar face acel lucru cerut de bogatul din Evanghelia de astăzi, dacă ar trimite morții să ne vorbească, lucrurile se vor schimba în bine. Oamenii din Ninive s-au convertit la predica lui Iona fără a aștepta semne extraordinare din partea lui Dumnezeu. Cuvântul Evangheliei este suficient pentru cel care este dispus și dornic să-l audă, răsunând mereu ca un ecou al cuvântului lui Cristos, de a-l iubi pe Dumnezeu și pe aroapele iar acest lucru ne conduce în starea fericiților din cer: fericiți sunt (vor fi) cei care ascultă și împlinesc cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă curată.

Pr. Emanuel Lucaci

Ritul latin