Start > Ritul latin > Opțiunea preferențială pentru săraci

Opțiunea preferențială pentru săraci

31 August 2007
1,317 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXII-a de peste an (Anul C)

Joseph de Veuster a fost un misionar belgian care a slujit în mijlocul localnicilor din insula Honolulu. Episcopul lui nu reușea să găsească un preot care să slujească în leprozeria Molokai. Joseph, cunoscut mai bine ca Părintele Damian, s-a oferit voluntar să meargă în “cimitirul viu care era Molokai”. Solidaritatea lui cu leproșii a fost atât de completă încât s-a îmbolnăvit și el și a murit la vârsta de patruzeci și nouă de ani în slujba celor mai săraci și mai părăsiți. Unii dintre contemporanii săi l-au acuzat de imprudență și curaj nebun. Astăzi, însă, este recunoscut în lumea întreagă ca un erou al credinței: Damian Leprosul.

Părintele Damian și-a angajat total viața în slujba celor săraci cu mult înainte ca Biserica să recunoască opțiunea preferențială pentru săraci ca un stâlp al doctrinei sale sociale. Evanghelia ne învață că noi, creștinii, trebuie să acordăm prioritate săracilor în modul în care ne administrăm și ne distribuim resursele. Acest lucru îl vedem în Evanghelia de astăzi. Unii oameni văd acest pasaj ca pe învățătura lui Isus despre codul bunelor maniere la masă și în alegerea locului când ești invitat la o cină. Dar când încercăm să îl citim prin ochii primilor creștini care se adunau în primul rând pentru ca să participe la celebrarea Euharistiei, începem să vedem că aici este vorba mai mult decât despre etichetă. Isus ne învață virtuțile creștine fundamentale ale umilinței și solidarității cu cei săraci. Și face acest lucru în două etape, folosind două parabole.

Prima parabolă, despre cel invitat la ospățul de nuntă (versetele 7-11), se adresează creștinilor ca cei care sunt invitați la sărbătoarea cinei Domnului. Indiferent de statutul și de importanța socială venim la Euharistie ca frați și surori stând egali în fața lui Dumnezeu. Acesta este singurul loc în care relația dintre angajat și angajator, deosebirile dintre stăpân și slujitor dispar și ne recunoaștem unii pe alții pur și simplu ca frați și surori în Domnul, împreună numindu-l pe Dumnezeu “Tatăl nostru”. Scrisoarea lui Iacob denunță și condamnă o situație în care creștinii admit părtiniri în adunarea creștină. “Dacă ar intra în adunarea voastră un om cu inel de aur, cu haine luxoase și ar intra și un sărac cu haine ponosite, iar voi v-ați uita la cel care poartă hainele luxoase și i-ați spune: ‘Luați loc aici’, iar celui sărac i-ați spune: ‘Tu stai acolo’ sau: ‘Stai jos, la picioarele mele’, nu ați judeca în mintea voastră și nu ați deveni judecători cu gânduri perverse?” (Iacob 2,2-4).

Isus îi provoacă pe discipolii Săi să abolească distincțiile bogați-săraci în rândul lor și să se recunoască și trateze unii pe alții ca frați și surori egali în fața lui Dumnezeu. “Căci oricine se înalță pe sine, va fi umilit, iar cel care se umilește, va fi înălțat” (Luca 14,11). A doua parabolă, a celui care dă un ospăț mare (versetele 12-14), este adresată creștinilor ca cei care îi invită pe alții la celebrarea cinei Domnului. Când dați un prânz sau o cină, nu vă invitați prietenii sau frații sau rudele sau vecinii bogați, pentru ca și ei să vă poată invita și să fiți răsplătiți. Ci când faceți un banchet, invitați-i pe săraci, pe infirmi, pe șchiopi și pe orbi (versetele 12-13). În această a doua parte a învățăturii Sale, Isus trece dincolo de a elimina deosebirile și cheamă la un tratament preferențial față de cei săraci și bolnavi dintre noi. El cheamă la acțiune. Acordați prioritate celor săraci și bolnavi. Un lanț este atâta de solid cât este cel mai slab punct al său. De aceea prioritatea atenției trebuie să fie acordată celei mai slabe verigi din lanț. Este în interesul întregului lanț. Este în interesul comunității creștine să acorde prioritate celor săraci și slabi în distribuirea resurselor.

Comunitatea noastră parohială se ridică la înălțimea criteriului opțiunii preferențiale pentru săraci? Considerăm o prioritate instalarea de căi de acces în biserică pentru scaunele cu rotile, pentru “infirmi și șchiopi”? Dar asigurarea traducerii în limbajul semnelor a slujbelor religioase, pentru cei “surzi”, și de Biblii și cărți de rugăciuni în limbajul braille pentru “orbi”. Aceasta înseamnă să îi invităm “pe cei săraci, infirmi, șchiopi, orbi” (Luca 14,13).

Ritul latin