Start > Ritul bizantin > Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?

Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?

31 August 2007
2,740 afișări

Autor: pr. Anthony M. Coniaris
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XIV-a după Rusalii

Un coșmar des întâlnit este acela de a visa că te afli la vreun eveniment important, cum ar fi o nuntă, o recepție, o conferință sau o slujbă la biserică, cu haine neadecvate sau chiar fără haine pe tine! Dacă ați fost vreodată la vreun eveniment social îmbrăcați neadecvat, știți cât de jenant poate să fie.

Goliciunea trupească are o semnificație specială în Biblie. Este folosită pentru a-l descrie pe om stând în fața lui Dumnezeu. Păcătuind împotriva lui Dumnezeu, Adam și Eva au devenit dintr-odată conștienți de goliciunea lor. Când au auzit glasul lui Dumnezeu au încercat să se ascundă. Adam s-a ascuns în spatele copacilor. Astăzi avem proprii noștri copaci în spatele cărora încercăm să ascundem de Dumnezeu goliciunea sufletului nostru. Încercăm să o ascundem în spatele gradelor universitare, a bunurilor, a acțiunilor, a proprietăților, a blănurilor, a diamantelor, a bijuteriilor. Încercăm să o ascundem în spatele măștilor pe care le purtăm. Pretindem a fi ceea ce nu suntem, gândindu-ne că în acest fel ne vom ascunde goliciunea.

Fără haine de nuntă

Isus a spus o parabolă despre un om care a venit la o petrecere de nuntă. Regele a venit și s-a uitat la musafirii pe care i-a invitat la nuntă. El a văzut un om care nu avea haine de nuntă. Aici trebuie să înțelegem că în acele zile gazda care invita oaspeții la o petrecere de nuntă le dădea fiecăruia o îmbrăcăminte specială de nuntă. Aceasta trebuia să fie purtată la intrarea în sala ospățului. Văzând persoana fără haină de nuntă, regele i-a spus: “Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?” Oaspetele a rămas fără grai. Atunci regele le-a spus servitorilor: “Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară”.

Există o altă sărbătoare de nuntă la care Regele, care este Domnul nostru, ne invită pe noi toți. Este marele ospăț al Cinei celei de Taină: Sacramentul Sfintei Euharistii. Este un ospăț real de nuntă deoarece prin acest Sacrament Domnul Isus se căsătorește cu adevărat cu noi și noi cu El în cea mai intimă relație care există între Dumnezeu și om: “Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6,56).

Parabola ne spune că era un om care nu a făcut efortul de a veni pregătit așa cum se cuvine. Este poate cazul unora dintre noi? Ne apropiem de Sacrament fără a ne fi pocăit cu adevărat. Păcatele noastre pot fi ascunse din punct de vedere uman. Confrații noștri parohieni ar putea să nu ne suspecteze. Dar există Unul care știe, Unul de care nu putem fugi. Este un moment teribil acela în care El ne spune: “Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?”

Hainele adecvate de nuntă

Care sunt hainele adecvate de nuntă? Cum le obținem? Același Dumnezeu care ne invită la ospățul de nuntă, asigură o haină de nuntă pentru toți cei care vor veni. Omul nu trebuie să își cumpere sau să își câștige această haină de nuntă; ne este dată de Dumnezeu. Este darul lui Dumnezeu. Este haina albă a mântuirii în Cristos. Sf. Pavel vorbește despre această haină când spune: “Câți în Cristos v-ați botezat, în Cristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3,27). La botez suntem curățiți de păcate, suntem purificați. Dar ne îmbrăcăm de asemenea în Cristos așa cum ne luăm un costum sau o rochie nouă. Totuși, nu numai la botez ne îmbrăcăm în Cristos; dacă suntem cu adevărat creștini, ne îmbrăcăm în El în fiecare zi. În fiecare zi trebuie să ne îmbrăcăm în “gândul lui Cristos” (2Corinteni 2,16) pentru ca să gândim așa cum gândește El, să vedem așa cum vede El, să dorim ceea ce dorește El. În fiecare zi trebuie să ne îmbrăcăm în compasiunea Lui, în bunătatea Lui, în smerenia Lui, în blândețea Lui, în răbdarea Lui, în iertarea Lui și mai presus de toate în iubirea Lui, care leagă toate în armonie perfectă (Coloseni 3,12-24).

Și totuși, mulți dintre noi, atunci când venim la marele ospăț al prezenței lui Dumnezeu, Sacramentul Euharistiei, venim așa cum suntem. Venim cu puțină sau poate fără nici o părere de rău pentru păcatele noastre. Venim cu puțină sau poate fără hotărârea de a depăși și de a renunța la păcatele noastre. Venim simțind că Dumnezeu ne va ierta oricum; este de datoria Lui să ne ierte așa cum este de datoria brutarului să facă pâine. Venim și apoi ne întoarcem la aceleași păcate pe care le comiteam înainte. Tratăm cu prea multă ușurință iubirea și dreptatea lui Dumnezeu. Venim fără o căință adevărată. Venim încrezători în propria noastră bunătate, simțind că am făcut atât de multe fapte bune încât Dumnezeu însuși ne este îndatorat. Trebuie să ne accepte. Venim purtând haina propriei noastre auto-îndreptățiri și mândrii. Aceasta este exact haina pe care Regele nu o recunoaște ca fiind a lui. “A văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. Și i-a zis: ‘Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?’ El însă a tăcut”.

Veniți mai buni decât sunteți

Când Dumnezeu ne invită la ospățul de nuntă El nu ne spune “Veniți așa cum sunteți”. Ne spune: “Veniți mai buni decât sunteți. Veniți îmbrăcați în Cristos”. Când preotul ne invită să luăm parte la Euharistie în cadrul Liturghiei, el se întoarce spre adunare cu potirul și nu spune “Veniți așa cum sunteți”, ci “Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”. Veniți, dar înainte să veniți, distrugeți omul cel vechi păcătos din voi. Pocăiți-vă pentru păcatele voastre și mărturisiți-le. Detestați-le, și hotărâți-vă să renunțați la ele. Veniți, dar înainte să veniți, dați-vă jos masca ipocriziei. “Omorâți mădularele voastre cele pământești: desfrânarea, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia… mânia, iuțimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de rușine din gura voastră” (Coloseni 3,5-9). Veniți, dar înainte să veniți, îmbrăcați-vă în haina de nuntă a Regelui: îmbrăcați-vă în Cristos. Veniți îmbrăcați în pocăință, în iertare, în iubire și în smerenie.

Stai pe pământ sfânt

Dumnezeu i-a spus lui Moise la rugul care ardea: “Nu te apropia aici! Ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci e pământ sfânt” (Ieșire 3,5). Dumnezeu i-a cerut să își scoată încălțările obișnuite cu care umbla în fiecare zi, pentru că stătea acum pe un loc sfânt. Ar trebui să fie altfel pentru noi când stăm pe pământul sfânt al prezenței Sale în marele Sacrament al Împărtășaniei? Când venim în prezența lui Dumnezeu, nu purtăm haine de zi cu zi ca și când nu ar conta prea mult. De aceea preotul nu poartă hainele sale de zi cu zi atunci când celebrează Sfânta Liturghie. El poartă haine speciale, numite ornate, pentru a arăta că trebuie să venim în prezența lui Dumnezeu nu așa cum suntem, ci mai buni decât suntem, îmbrăcați în Cristos.

Un acoperământ pentru goliciunea omului

Omul experimentează astăzi o goliciune profundă; este goliciunea sufletului: un suflet care l-a pierdut pe Dumnezeu. Omul a încercat să fie propriul lui Dumnezeu și astfel a ajuns să își descopere slăbiciunea și nesiguranța. Să ne gândim, de exemplu, cât de goi se simt oamenii în prezența bolii și a morții. Poate de aceea, când un om află mântuirea în Cristos, vorbește despre a fi “îmbrăcat” în El. Teologul Emil Brunner spunea: “Trebuie… să ne învelim pe noi înșine în harul lui Dumnezeu în Isus Cristos așa cum un copil mic, când îi este frică, se învelește în șorțul mamei sale, strigă tare acolo, și acest lucru… îl alină atât de mult încât sare înapoi fericit pe stradă”.

Marea noastră nevoie astăzi este de a ne înveli pe noi înșine în harul lui Dumnezeu în mod regulat prin credință, rugăciune, citirea Bibliei, Sacramente și prin abandonarea totală a vieții noastre în mâinile Lui. Persoana care se învelește zilnic în harul lui Dumnezeu își acoperă goliciunea sufletului, și este “îmbrăcat” într-o siguranță cu care nu se teme nici în fața bolii și nici a morții. Cu cuvintele Apostolului Pavel, “Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? … Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8,35-37).

Rugăciune

“Spre împărtășirea Sfintelor Tale cum voi îndrăzni eu nevrednicul? Că de voi cuteza, împreună cu cei vrednici, a mă apropia de Tine, mă vădește veșmântul, că nu este al Cinei, și voi găti pedeapsă mult păcătosului meu suflet. Curățește, Doamne, spurcăciunea sufletului meu, și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni” (Tropar din Rânduiala Sfintei Cuminecări).

Ritul bizantin