Start > Ritul latin > Când posesiile devin obsesii

Când posesiile devin obsesii

3 August 2007
1,752 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XVIII-a de peste an (Anul C)

Un predicator a observat în adunare o femeie care a început să lăcrimeze imediat ce el și-a început predica. Crezând că vorbele lui au mers drept la țintă, a predicat cu și mai mare fervoare. Cu cât predica mai mult, cu atât femeia plângea mai tare. În final, după încheierea predicii, a venit timpul pentru mărturii. Predicatorul a arătat spre femeie și a spus: “Soră, am văzut că ai fost puternic emoționată când am proclamat cuvântul lui Dumnezeu. Te rog acum să împărtășești cu noi ce anume te-a emoționat atât de tare”. Femeia a ezitat, dar predicatorul a insistat, astfel că ea s-a ridicat și a luat microfonul. “Vedeți”, a început ea, “anul trecut mi-a murit țapul, cel mai de preț lucru pe care îl aveam. M-am rugat și am plâns mult atunci, și apoi am încercat să uit. Dar când ați venit să predicați și v-am văzut barba, mi-am amintit iarăși de țapul meu. Încă mai plâng ori de câte ori îmi amintesc de el”. Nu își amintea nici un cuvânt din ceea ce a spus predicatorul.

Posesiile sunt necesare pentru viață. Dar posesiile pot dobândi o asemenea importanță în viața cuiva încât să devină obsesii. Când cineva este atât de consumat de lucrurile pe care le-ar putea avea încât nu mai aude chemarea urgentă a lui Dumnezeu, atunci cu siguranță a încurcat ordinea priorităților. Așa este și omul din Evanghelia de astăzi, care îi cere lui Isus să vină să îi spună fratelui său să împartă cu el moștenirea familiei lui. Isus nu are nimic împotrivă ca el să aibă mai multe bogății, nici nu este împotriva faptului de a se face dreptate între acest om și fratele lui. Isus este mai degrabă dezamăgit de faptul că după ce a ascultat predicarea lui, prima grijă a acestui om a rămas în continuare partea lui de moștenire. Acest om este în aceeași poziție cu femeia care își jelea țapul mort în timp ce cuvintele vieții îi intrau pe o ureche și îi ieșeau pe alta. Asemenea femeii, nici acest bărbat nu își amintea probabil nimic din ceea ce a spus predicatorul.

Isus, temându-se că ar putea fi mai mulți oameni în mulțime asemenea acestui bărbat, s-a întors spre ei și le-a spus: “Fiți atenți și păziți-vă de orice lăcomie deoarece chiar și atunci când cineva este bogat, viața lui nu constă în ceea ce are” (Luca 12,15). Lăcomie? Ce lăcomie? Bărbatul cerea doar să se facă dreptate între el și fratele lui. Nu ar trebui oare ca un om al lui Dumnezeu să fie preocupat de corectitudine? Ba da. Isus ne avertizează că lăcomia vine sub diferite înfățișări, chiar și sub înfățișarea dreptății. Ați auzit vreodată un om respectabil opunându-se planurilor de creștere a ajutoarelor sociale: “Am lucrat toată viața și mi-am plătit taxele. Cum poate guvernul să cheltuiască banii mei dând ajutoare unor indivizi care nu fac altceva decât să stea toată ziua și să se drogheze?” Pare un argument plin de dreptate și corectitudine. Dar poate fi într-adevăr lăcomia deghizată. De aceea Isus ne avertizează și subliniază: “Fiți atenți și păziți-vă de orice lăcomie”. Lăcomia poate fi pe față sau subtilă, conștientizată sau nu. Trebuie să ne păzim de lăcomie în toate formele ei.

Pentru a ilustra cele spuse de el, Isus relatează Parabola bogatului nebun. Când citim parabola ne întrebăm: “Ce rău a făcut acest om?” Să ne gândim. A muncit cinstit pe moșia lui. Pământul a dat rod bogat, după cum era de așteptat. Omul a decis să își construiască un hambar mai mare pentru recoltă pentru ca să poată trăi liniștit tot restul vieții sale. Doar că nu știa că restul vieții sale însemna mai puțin de douăzeci și patru de ore. Isus îl prezintă ca o exemplificare a lăcomiei, deși el nu a luat banii nimănui. Nu a făcut ceva greșit. Lăcomia lui constă în ceea ce nu a făcut. Sir Fred Catherwood a spus că lăcomia este “credința că nu există viață după moarte. Adunăm ce putem, cât timp putem și oricum putem și apoi ținem de toate acestea cu putere”. Acum vedem de ce omul bogat constituie un exemplu pentru lăcomie. Vedem de ce Isus a fost atât de aspru în privința lăcomiei. Lăcomia este adorarea unui alt dumnezeu. Numele acelui dumnezeu este Mamona sau Bani sau Materialism. Evanghelia de astăzi ne invită să credem în Dumnezeul lui Isus Cristos, singurul care poate da viață veșnică, și nu în dumnezeul acestei lumi, care ne dă promisiuni false de nemurire prin acumularea de posesii.

Ritul latin