Start > Ritul latin > Numele de Dumnezeu dat

Numele de Dumnezeu dat

20 June 2007
2,282 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Nasterea Sf. Ioan Botezatorul

“Nimeni dintre cei născuți din femeie nu este mai mare decât Ioan” (Luca 7,29). Aceste cuvinte pe care Domnul le-a spus despre Ioan Botezătorul stau probabil în spatele sărbătorii nașterii lui, pe care o celebrăm astăzi. Ca regulă, Biserica celebrează sărbătoarea unui sfânt o dată pe an, atunci când se comemorează moartea acestuia (nașterea la cer). În cazul lui Ioan Botezătorul celebrăm atât moartea lui cât și nașterea lui. Ioan este singurul sfânt după Cristos a cărui naștere o celebrăm printr-o sărbătoare solemnă. Acesta este modul Bisericii de a spune împreună cu Isus că “nimeni dintre cei născuți din femeie nu este mai mare decât Ioan”.

Pasajul evanghelic despre nașterea lui Ioan se concentrează pe alegerea numelui. De ce este Evanghelia atât de interesată de numele unui copil? Am putea să ne întrebăm ca Julieta lui Shakespeare, ce importanță are numele, căci și trandafirului dacă îi spunem altcumva la fel de frumos miroase. Dar nu toți vor fi de acord cu această viziune. În vremurile biblice, chiar și astăzi în multe culturi africane, numele personale funcționează ca numele afacerilor, adică ele transmit idei despre cei care le poartă. Când Simon demonstrează că poate fi liderul apostolilor, el primește numele de “Chefa”. Când fiii lui Zebedeu, Iacob și Ioan, îi cer lui Isus să coboare fulgere din cer pentru a-i distruge pe locuitorii unui sătuc samaritean care nu l-a primit bine pe Isus, ei primesc numele de “fiii tunetului”. Numele releva o trăsătură de caracter esențială a celui care îl poartă.

Numele lui Ioan înseamnă “Dumnezeu este har”. Nașterea lui semnalează începutul unei noi ere în relația dintre Dumnezeu și oameni, o eră ce are să fie caracterizată de har și nu de lege. Dumnezeu însuși i-a dat lui Ioan acel nume și i-a fost revelat tatălui lui, Zaharia, printr-o viziune (Luca 1,13). Faptul că acest nume i-a fost dat copilului încă înainte de a se naște arată că Dumnezeu are un scop și un plan pentru el. Cuvintele lui Isaia din prima lectură se aplică în aceeași măsură lui Ioan: “Domnul M-a chemat de la nașterea Mea, din pântecele maicii Mele Mi-a spus pe nume [...] m-a zidit din pântecele maicii Mele ca să-l slujesc Lui” (Isaia 49,1.5). În nașterea lui Ioan vedem ceea ce filozoful existențialist Jean Paul Satre greșea când spunea că oamenii vin pe lume fără un scop, și că prin exercitarea libertății lor ei își creează un scop pentru viață. În Ioan vedem că Dumnezeu are deja un scop pentru copiii Săi înainte ca ei să vină pe lume, iar provocarea vieții este să descoperim acest scop și să fim fideli lui.

Scopul pentru care Dumnezeu te-a creat s-ar putea să ceară să faci altceva decât fac cei din jurul tău. Pentru Ioan a presupus să trăiască în deșert, departe de civilizație. Era îmbrăcat în piei de animal și mânca lăcuste și miere. A adoptat acel stil de viață care i-a întărit și slujit vocația pe care o avea în viață. Nu a ales un stil de viață care să îi îngreuneze misiunea. Pentru a discerne ce ne cere Dumnezeu trebuie să fim atenți să cultivăm un fel de deșert în viețile noastre, unde să îl putem asculta. Trebuie să facem din cuvintele lui Samuel către Domnul, “Vorbește, slujitorul Tău ascultă” (1Samuel 3,10) parte din rugăciunea zilnică. Iar pentru a fi fideli chemării lui Dumnezeu avem nevoie de curaj și de disciplină pentru a sta departe de orice alegere care nu ne ajută pe drumul pe care Dumnezeu ne-a chemat să îl urmăm. Ioan este sărbătorit astăzi ca un mare sfânt nu atât pentru că Dumnezeu i-a dat o vocație specială, cât pentru că a mers cu fidelitate pe drumul care îl conducea pe țelul fixat pentru el de Dumnezeu.

Mediul în care s-a născut Ioan nu îi era de ajutor pentru a-și înțelege chemarea. De fapt ei doreau să prevină ca Isus să primească numele și identitatea de la Dumnezeu. Doreau să îi dea numele tatălui, adică Zaharia. Au obiectat la numele de Ioan deoarece “nu este nimeni dintre rude care să poarte numele acesta”. Pentru ei ceea ce poate să fie un copil este determinat de familia lui, de strămoșii lui. Viitorul pe care i-l imaginează este limitat de mediul familial. Dar visul lui Dumnezeu depășește orice a fost în mediul nostru familial. Opera vieții noastre este să ne trezim și să facem din gloriosul vis al lui Dumnezeu o realitate.

Celebrând nașterea lui Ioan Botezătorul și citind minunata istorie a modului în care și-a primit numele de la Dumnezeu, să ne întrebăm: dacă eu aș primi acum un nume, un nume care să reprezinte identitatea fixată pentru mine de Dumnezeu, care ar fi? Dacă nu îți cunoști numele dat de Dumnezeu, numele care reprezintă ceea ce te-a trimis Dumnezeu să faci în această lume, atunci este timpul să îl afli ascultând în rugăciune. Aceasta pentru că măreția noastră de copii ai lui Dumnezeu, ca și măreția lui Ioan Botezătorul, constă în descoperirea planului lui Dumnezeu pentru noi și trăirea după acel plan, fără compromisuri.

Ritul latin