Start > Ritul bizantin > Îmbătați cu Spiritul Sfânt

Îmbătați cu Spiritul Sfânt

25 May 2007
1,580 afișări

Autor: pr. George Dimopoulos
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica Coborârii Spiritului Sfânt (Rusaliile)

“Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi” (Ioan 14,18).

Cristos le-a adresat aceste cuvinte discipolilor Lui cu puțin timp înainte de Patimi. I-a asigurat că, după ce vor fi despărțiți, nu îi va lăsa totuși orfani (cuvântul grec este tradus “fără mângâiere” în alte versiuni), ci le va trimite pe Spiritul Sfânt. Această profeție a fost împlinită în ziua Rusaliilor. În acea sfântă zi, Tatăl, în numele lui Isus, l-a trimis pe “Spiritul Adevărului, care de la Tatăl purcede” (Ioan 15,26), ca să îi învețe pe discipoli despre Cristos, să le amintească de viața veșnică, de adevărurile divine pe care le auziseră deja de pe buzele Domnului Isus în timpul slujirii Sale publice. “Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care-l va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14,26).

Și, în conformitate cu promisiunea făcută de Isus, la 50 de zile după Paști, “când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Spiritul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Spiritul a grăi” (Fapte 2,1-4). Și care au fost rezultatele? Să ascultăm cuvintele Sfintei Scripturi: “Și iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Și erau uimiți toți și se minunau zicând: Iată, nu sunt aceștia care vorbesc toți galileieni? Și cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? Cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?” (Fapte 2,6-8.11.12).

Mai mult, Petru, cel care cu 50 de zile înainte se lepădase de Cristos, acum spune despre El în public că este Domn și Mântuitor: “Să știe deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Isus pe Care voi L-ați răstignit, L-a făcut Domn și Cristos. Și întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi” (Fapte 2,36.4,12).

După cum observă Sf. Ioan Gură de Aur, iepurele este transformat într-un leu, piticul într-un uriaș, la coborârea Spiritului Sfânt. Înainte de Rusalii, Biserica număra doar 120 de suflete; după Rusalii rândurile ei au ajuns la 3.000 de suflete: “Deci cei care au primit cuvântul lui s-au botezat și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete” (Fapte 2,41). Unii, însă, nu au crezut. Unii au fost indiferenți. Alții au venit cu acuzații sarcastice, străduindu-se să răspundă la întrebare (“Ce va să fie aceasta?”) prin intermediul sărmanei lor logici umane. “Iar alții batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must” (Fapte 2,13). Credeau că apostolii erau beți. În opinia lor, nimic supranatural nu se întâmplase aici. Acești oameni au mulți urmași spirituali astăzi. Deși intenția acestor oameni era de a-și bate joc de apostoli, exista o scânteie de adevăr în acuzația lor. Pentru că apostolii erau într-adevăr beți; ei erau îmbătați cu Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu.

Desigur, cele două feluri de beție aflate în discuție sunt foarte diferite între ele. Cei care sunt plini de vin se fac de râs, se înjosesc în ochii celorlalți. Sf. Ioan Gură de Aur scrie că beția îi face pe oameni mai răi decât porcii. Cei plini de Spiritul Sfânt, însă, îi aduc cu glas tare laudă lui Dumnezeu. De aceea Sf. Pavel îi îndeamnă pe credincioșii din Efes: “Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Spirit” (5,18). Cei plini de vin înjură și blestemă în gura mare, în timp ce aceia care sunt plini de Spiritul Sfânt cântă psalmi, imnuri și cântări spirituale, lăudând și cântând Domnului în inimile lor (Efeseni 5,19). Beția obișnuită (alcoolică) umilește, înjosește, distruge nu doar pe cel care bea, ci și familia lui, pe cei dragi ai lui, și, în cele din urmă, societatea însăși. Beția care este cu Spiritul Sfânt, însă, îl reînnoiește și îl renaște pe om. Spiritul Sfânt aduce noi sentimente, noi simțuri, pentru ca omul să poată vedea și auzi mai clar minunata și plăcuta veste bună a Evangheliei – vestea bună a lui Dumnezeu pentru omul căzut. Spiritul Sfânt îi permite omului să continue să trăiască în lume, fără a face parte totuși din această lume.

Această beție cu Spiritul Sfânt i-a condus pe Apostoli, pe mărturisitori, pe preoți, pe propovăduitori, pe cei drepți, și pe numeroșii martiri să nu le pese de suferințe și dureri și persecuții, și nici chiar de pierderea propriilor lor vieți, pentru slava lui Cristos. Este într-adevăr păcat că nu putem înțelege perfect aceste lucruri, pentru că nu am fost niciodată îmbătați de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu. Aceasta nu este o cunoaștere care să poată fi cuprinsă de mintea umană; mai degrabă, este o experiență care umple inima. Bunăstarea spirituală pe care o aduc flăcările divine ale Rusaliilor poate fi înțeleasă cu adevărat doar de către aceia care permit Spiritului sfânt să pătrundă în întreaga lor existență. Fie ca Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu să îndrume și să lumineze viețile noastre, așa cum a făcut cu viețile apostolilor și martirilor de-a lungul secolelor. Amin.

Ritul bizantin