Start > Ritul latin > Între compasiune și justiție

Între compasiune și justiție

22 March 2007
1,701 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a V-a din Post (Anul C)

O poantă binecunoscută ne prezintă cumva diferit episodul cu femeia adulteră pe care fariseii au adus-o în fața lui Isus. El le-a spus acestora: “Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea”. În clipa următoare o piatră a zburat din mulțime spre femeia adulteră. Isus s-a uitat în direcția loviturii și a spus: “O, mamă… Eu încerc să subliniez ceva aici.” Pe de o parte este o glumă bună, deoarece arată tendința naturală a celor buni, precum fariseii, de a arunca cu pietre în cei considerați păcătoși. Pe de altă parte este o glumă proastă deoarece o pune pe Maria între farisei, pe ea care ar fi fost ultima persoană care să arunce o piatră într-un păcătos. Dar să ne concentrăm pe faptul că Isus vrea să sublinieze ceva în această întâmplare. Ce anume? De ce ne indică Biserica acest pasaj ca hrană spirituală cu atât de puțin timp înainte de începerea Săptămânii Mari, când comemorăm suferința și moartea lui Isus pentru noi?

Episodul cu femeia prinsă în adulter are o istorie foarte curioasă în Biserica primară. Multe Biblii străvechi nu au acest episod; în unele apare într-un capitol diferit din Evanghelia lui Ioan, iar în altele parte a Evangheliei lui Luca. Unii bibliști cred că, inițial, această întâmplare făcea parte din Evanghelia lui Luca, deoarece acestui evanghelist îi erau dragi teme precum grija pentru păcătoși, pentru femei, și reflectarea compasiunii lui Isus. Faptul că episodul lipsește în unele dintre primele Biblii și apare în diferite locuri în altele sugerează că unele comunități creștine din primele secole au eliminat pasajul. Când creștinii de mai apoi au dorit să repună pasajul în Biblie nu mai erau siguri de locul lui original.

De ce ar dori cineva să elimine acest episod din Biblie? Există oameni care nu pot să înțeleagă de ce Isus s-ar comporta așa față de o femeie adulteră. La urma urmelor există un “decret” în Biblie care spune că un astfel de păcat trebuie pedepsit cu moartea (Levitic 20,10). Isus pare a fi obstrucționat justiția vremii! Să ne amintim de Karla Faye Tucker, femeia care și-a mărturisit crima și și-a exprimat părerea de rău pentru faptele ei. A fost executată în Texas, în februarie 1998, deși multe organizații creștine, chiar și Vaticanul, au cerut comutarea pedepsei. Susținătorii pedepsei cu moartea afirmau atunci că nimeni nu trebuie să se amestece în procesul justiției. Ei bine, Isus a făcut așa ceva. Există oameni care cred că blândețea și compasiunea sunt semne de slăbiciune. Aceștia sunt probabil de genul creștinilor care au încercat să suprime episodul cu femeia adulteră din Biblia Bisericii.

Cum pot creștinii să citească astfel de pasaje în care Isus își manifestă compasiunea față de păcătoși, și totuși să își mențină o poziție atât de fermă în favoarea serviciilor corecționale? Răspunsul stă în modul de citire. Unii se identifică cu fariseii când citesc episodul. Interesul lor este problema atitudinii în fața celor care încalcă legea. Iar la această problemă răspunsul lor este că justiția trebuie să își urmeze cursul ei. Înțelegem astfel de ce Biserica medievală nu vedea nimic rău în a arde pe rug “vrăjitoare” precum Ioana d’Arc. Nu spune la urma urmelor Biblia că oricine practică vrăjitoria trebuie ucis (Levitic 20,27)? Aceasta este legea. Aceasta este justiția. Singura lor datorie este să o pună în practică.

Dacă însă când citim acest episod ne identificăm nu cu fariseii ci cu femeia adulteră, atunci începem să vedem întâmplarea într-o altă lumină, percepând vestea cea bună din ea. Asemenea femeii, cu toții am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3,23). Asemenea ei și noi merităm moartea, pentru că “plata păcatului este moartea” (Romani 6,23). Dar Isus ne schimbă condamnarea la moarte. Ne eliberează cu cuvintele lui de dezlegare: “Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuiești!” Îl vedem deci pe Isus cum stă în apărarea păcătoșilor în fața legii. Această atitudine a atras asupra lui ostilitatea “oficialităților” vremii, care în cele din urmă îl vor aresta și îl vor învăța minte ce înseamnă justiția lor. Biserica ne oferă astăzi această pericopă pentru ca să ne regăsim în această femeie păcătoasă pe care Isus o salvează de la moartea sigură, cu riscul de a muri El.

Înțelegem deci că întâmplarea este tocmai bună pentru a ne pregăti pentru Săptămâna Mare, când îl vom vedea pe Isus făcând sacrificiul suprem pentru a ne câștiga iertarea, nouă celor deja condamnați la moarte de păcatele noastre. Apropiindu-ne de Săptămâna Mare să îi mulțumim lui Isus pentru îndurarea și iubirea Lui. Și să îi promitem că vom face exact cum ne-a spus: vom merge și nu vom mai păcătui.

Ritul latin