Start > Ritul latin > Sărbătoarea Sfântului Iosif

Sărbătoarea Sfântului Iosif

15 March 2007
3,316 afișări

Autor: pr. Felician Tiba
Copyright: Predici.cnet.ro
Sfântul Iosif

Într-o lume în care show-urile politice sunt la modă, când fiecare inaugurare a unei afaceri e precedată de discursuri și chiar de ceremonii religioase, când o lansare de carte devine exaltare a autorului și nu a conținutului cărții, într-o lume a show-urilor publice, Biserica ne propune de atâta timp modelul Sfântului Iosif. Un om mare, dar atât de mic!

Vă propun astăzi ca, folosindu-ne de acest exemplu, să ni-l asumăm și, la rândul nostru, să devenim exemple.

Lumea are nevoie de exemple. Dacă un copil, atunci când este mic, nu ar fi ajutat să învețe să meargă, dacă nu ar vedea la alții că merg, nu ar avea curajul niciodată să se ridice pe cele două piciorușe și să pornească. În schimb, având în jur atâtea persoane care îi vor binele, care îl încurajează, el face primii pași, un cadou cum nu se poate mai potrivit pentru părinți, pași mici pentru el, dar mari pentru omenire.

Sfântul Iosif este cel care, în ciuda tuturor schimbărilor din societate, din orice timp și din orice loc, are să ne transmită un singur mesaj: Sfințenia este posibilă. El însuși ne este model.

Originar din tribul lui David, cu rădăcini istorice la Betleem, Iosif, așa cum notează evanghelistul Luca, era din Nazaret, logodit cu o fecioară, iar numele fecioarei era Maria. Ea este cea care, datorită misiunii de a fi Mama Fiului lui Dumnezeu, îl scoate pe Iosif din anonimat. Când îl amintește evanghelia pe Iosif, îl amintește doar în relație cu Maria și după ce se va naște, și cu Isus.

Iosif este logodnicul Mariei, pe ea vrea s-o părăsească în ascuns, după ce află că este însărcinată, cu ea merge la Betleem pentru a se înscrie la recensământ, el este aproape de ea când îl naște pe Isus, cu ea și cu Isus fuge în Egipt, cu ei se întoarce și merge la Nazaret, împreună merg la templul din Ierusalim când Isus are doisprezece ani. Ca atare, o viață trăită doar în slujba lui Isus și a Preasfintei Fecioare Maria, un adevărat custode, slujitor și model de tată-ocrotitor.

Multe sunt virtuțile pe care le putem admira în viața Sfântului Iosif. Mă voi opri totuși asupra câtorva care, încet, încet, se pare că astăzi devin istorie.

Deschideți televizorul și veți vedea crime, violuri, furturi, dar și diferite modalități prin care unii doresc să iasă în evidență: unii vopsesc casa în roșu, galben și albastru, alții zidesc o mașină în zid, unii își fac casa în așa fel încât să fie unică, unii se tatuează tot corpul, alții își bagă tot felul de fiare în toate părțile corpului, unii aruncă cu bani, alții ar arunca dar nu au cu ce. Toate acestea sunt modalități prin care oamenii vor să iasă din anonimat. Fiecare caută ceva cât mai straniu. Ar face orice, numai să fie remarcat, ca lumea să-l cunoască și chiar să-l arate cu degetul. Lipsește acestor oameni modestia, umilința, simplitatea, etc.

Sfântul Iosif a demonstrat că nimic din toate acestea nu-l fac pe om peren, veșnic. Relele sunt pedepsite, cel care le săvârșește plătește pentru ele bani grei pe amenzi sau chiar cu închisoarea, celelalte intervenții asupra corpului sau asupra celor înconjurătoare sunt de durată și de cele mai multe ori provoacă suferință.

Umilința, modestia și simplitatea de care a dat dovadă Sfântul Iosif ajung până acolo încât nici măcar împrejurările nașterii și morții sale nu le cunoaștem. Știm doar că și-a făcut datoria de tată-purtător de grijă pentru Isus și și-a făcut-o cu multă conștiinciozitate în condiții deosebit de dificile.

Nu a ales scandalul public când a aflat că Maria era însărcinată prin puterea Duhului Sfânt, nu a lovit pe nimeni și nu a țipat pentru a-i face un loc Mariei să-l nască pe Isus. Nu s-a luptat cu soldații trimiși de Irod pentru a-l ucide pe Isus. Nu i-a reproșat nimic lui Isus când, la vârsta de doisprezece ani, a rămas la templul din Ierusalim.

Iosif a ales totdeauna tăcerea ca și cale de rezolvare a problemelor, iar în tăcere s-a bucurat și de sprijinul lui Dumnezeu. Mărturie ne stau visul de dinainte de a o lua la sine pe Maria însărcinată, precum și visul în care Dumnezeu îl trimite pe Iosif în Egipt, împreună cu Maria și Isus, pentru că Irod dorea să ucidă pruncul.

Actualizat, mesajul pe care ni-l transmite Sfântul Iosif este următorul: Nu ne rezolvăm problemele nici la televizor, nici în ziare, nici țipând, nici fugind de ele, ci analizându-le în tăcere, cerând ajutorul lui Dumnezeu și făcând totul cât mai mult spre mai marea slavă a lui.

Sunt atâtea familii care se află în diferite nevoi. Adesea lipsurile duc la disensiuni, la injurii, ajungându-se de multe ori la violență, poate crime și apoi închisoare. Dacă aceste familii și-ar schimba modalitatea de abordare a acestor probleme și situația lor s-ar schimba. De fapt, nu injuriile sau violența rezolvă problemele, ci mintea limpede, bine intenționată și bine motivată. În armonie, orice problemă are o rezolvare, în disensiune, problemele se amplifică.

O altă virtute pe care o amintim de obicei în sărbătoarea Sfântului Iosif este virtutea curăției. Istorie, ar spune unii! E pentru manualele de spiritualitate, ar spune alții. Ori, e pentru preoți, călugări și călugărițe, nu pentru noi, oamenii de rând. Curăția este pentru toți. Fiecare om înzestrat cu minte și voință este chemat la trăirea acestei virtuți.

Sfântul Iosif, având în vedere misiunea sa doar de tată-purtător de grijă a lui Isus, a trăit-o din plin. De fapt a fost primul chemat de Dumnezeu la o astfel de vocație.

Pentru evrei, a nu avea copii, era considerat un blestem. Și dacă ne întrebăm de ce: tocmai pentru că cine nu putea să aibă copii, nu putea să-l nască pe Mesia. Orice femeie evreică se aștepta ca Dumnezeu s-o învrednicească să fie mama Fiului lui, mama lui Mesia, de aceea, cine nu putea avea copii, era exclusă din start de la privilegiul de a-l aduce în lume pe Mesia.

Prin faptul că Dumnezeu a ales ca Fiul său să fie conceput în sânul Sfintei Feciore Maria prin puterea Duhului Sfânt, a dorit să arate cât de măreață este virtutea curăției pentru cel care este ales să fie purtător de grijă.

În felul său, fiecare om este ales de Dumnezeu să fie purtător de grijă, mai întâi pentru sine, apoi pentru cei din familie, unde este vorba de familie, pentru credincioși, unde este vorba de preoți, pentru comunitate, unde este vorba de persoane consacrate.

Virtutea curăției deschide persoana spre o iubire universală, dezinteresată, garantă a relațiilor umane bazate doar pe virtute, nu pe interes și mai ales pe păcat. De aceea, curăția este aleasă în mod liber, este opera harului lui Dumnezeu, iar păstrarea ei se face tot prin harul lui Dumnezeu.

Pentru că a avut grijă de Isus, care era și om și Dumnezeu, Iosif a fost învrednicit cu harul statorniciei. Statornicia în curăție este dată tocmai de gradul de apropiere de Isus, Fiul lui Dumnezeu, modelul prin excelență al celor chemați s-o trăiască.

Pentru împărăția lui Dumnezeu, Sfântul Iosif ne spune astăzi că această virtute este posibilă, pentru cei chemați prin vocații speciale, dar și pentru cei din familii. Iubirea dintre soți nu înseamnă drept de stăpânire asupra trupului celuilalt, ci armonie și iubire care să conducă mereu la viață, la întâlnirea cu Dumnezeu.

Având o misiune atât de specială, e simplu de înțeles că Dumnezeu i-a dat Sfântului Iosif harul sfințeniei, har care s-a evidențiat mai ales prin grija lui față de cele două persoane sfinte: Isus și Maria.

Familiile, preoții, călugării și surorile sunt invitate astăzi să alerge la acest mijlocitor, să-i imite virtuțile și mai ales, în relația cu Isus, să adopte fiecare în parte atitudinea pe care el ne-a învățat-o de atâtea ori prin exemplul său propriu.

Astfel, la rândul nostru vom deveni exemple.

Sfinte Iosife, roagă-te pentru noi.

Pr. Felician Tiba

Ritul latin