Start > Ritul latin > Fără harul lui Dumnezeu…

Fără harul lui Dumnezeu…

9 March 2007
1,468 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a III-a din Post (Anul C)

Era odată un om bătrân care rămăsese abonat la un cotidian deși practic nu îl mai citea de mult timp. Vecinii l-au întrebat de ce nu anulează abonamentul. Bătrânul a răspuns: “În fiecare dimineață, înainte de orice altceva, mă uit la rubrica ‘Decese’ să văd dacă numele meu apare acolo. Dacă nu apare, mă pun în genunchi și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a mai dăruit o zi. De aceasta rămân mai departe abonat la ziar.”

Evanghelia de astăzi ne oferă ocazia să consultăm rubrica “Decese” dintr-o publicație din Ierusalim de pe vremea lui Isus. În acea zi, moartea nu ocupa doar rubrica “Decese” ci și prima pagină, cu titluri precum: “Baie de sânge în templu. Pilat a măcelărit galileeni suspectați de terorism”; “Turnul din Siloe s-a prăbușit: 18 victime”. Care să fi fost reacția celor din Ierusalim în fața acestor evenimente sângeroase? Despre galileeni probabil că se gândeau: “Au primit ce meritau. Moarte teroriștilor!” Despre cei striviți probabil că spuneau: “A fost voința lui Dumnezeu. Doar Domnul știe de ce cei optsprezece meritau să moară în acel moment, în acel fel.” După care dădeau pagina la știri mai interesante, precum supraviețuitorul din lupta de ieri a gladiatorilor.

Oamenii care i-au dat respectivele vești lui Isus aveau aceeași atitudine “au primit ce meritau” vizavi de cei morți. Isus nu putea să stea calm în fața unei astfel de ignoranțe. “Credeți voi că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel. Sau credeți că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe și i-a ucis erau mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel” (Luca 13,2-5).

În fața unui dezastru natural sau a ghinionului altor oameni este greșit să credem că trebuie că au făcut ceva să își merite soarta, un lucru pe care cei care au scăpat nu l-au făcut. În realitate trebuie să ne dăm seama că respectiva dramă i se putea întâmpla oricui, și dacă nu ni s-a întâmplat nouă este datorită îndurării lui Dumnezeu și nu pentru că am fi meritat noi să scăpăm. Rev. John Bradford (1510-1555) a fost întrebat ce crede despre criminalii care erau duși la execuția publică, iar răspunsul lui a fost: “Fără harul lui Dumnezeu, și John Bradford ar merge acolo”. Vedem aceeași atitudine la bătrânul nostru care citea rubrica “Decese” în fiecare zi. El știa că fără harul lui Dumnezeu și numele lui ar fi fost pe acea pagină.

Atitudinea “fără harul lui Dumnezeu, și eu aș fi acolo” ne ajută să profităm la maxim de ocazia pe care Dumnezeu ne-o dă prelungind viețile noastre cu încă o zi, cu încă o săptămână, cu încă un an. Înțelegem că, la fel ca în cazul smochinului, timpul în plus ne-a fost dat cu un scop, ca o șansă pentru a aduce roade. Nenorocirile celor mai puțin norocoși nu trebuie să fie o ocazie de a-i judeca, ci o invitație la pocăință umilă, știind că “dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel” (verset 5). Data următoare când vom mai auzi la știri de cutremure și avioane prăbușite, să ne dăm seama că se poate întâmpla oricui, că dacă noi nu am căzut încă victime ale unor astfel de dezastre este pentru ca să ne putem pocăi și să aducem roade vrednice de pocăință.

Astăzi să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru “viticultorii” care mijlocesc pentru noi în fața lui Dumnezeu. Știm că Isus este Marele Viticultor care mijlocește pentru noi. Dar Isus își îndeplinește acest rol prin bărbații și femeile care sunt mădulare ale Trupului lui Cristos. Printre viticultorii din viețile noastre care ne-au ajutat să trecem de la nerodnicie la rodnicie se numără părinții, profesorii, preoții, prietenii noștri, chiar și dușmanii care ne-au motivat prin criticile lor acide, ce adesea s-au dovedit întemeiate. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toți aceștia, îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a mai răbdat pentru încă un Post Mare, și îi promitem să ne folosim cât mai bine de această perioadă de har pentru a ne pocăi și mai mult, pentru a face viața noastră și mai rodnică.

Ritul latin