Start > Ritul latin > Sfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu

Sfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu

4 January 2007
1,085 afișări

Autor: pr. Paul Butnaru
Copyright: Predici.cnet.ro
Preasfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu (Anul C)

Când s-au împlinit opt zile, copilul a fost circumcis și i s-a pus numele Isus.(Lc 2,21). Astăzi este a opta zi după Crăciun, zi în care sărbătorim tăierea împrejur a lui Isus și fixarea legitimă a numelui său. În această zi Biserica ne invită să o sărbătorim pe Sfânta Fecioară Maria pentru darul maternității divine pe care l-a primit. Aceasta recunoaștere a maternității Sfintei Fecioare este strâns legată de ritualul circumciziunii lui Isus, întrucât prin acest ritual Isus a fost primit în mod oficial în poporul israelit. Primirea oficială a copilului întâi-născut în sânul poporului reprezintă totodată și recunoașterea oficială a maternității mamei sale. Alegerea acestei zile pentru a sărbători maternitatea Sfintei Fecioare este, prin urmare, bine raportată la legea mozaică.

A recunoaște maternitatea sfintei Fecioare este un act de credință, întrucât maternitatea sa este strâns legată de fecioria sa perfectă. Acest adevăr a existat dintotdeauna în tezaurul credinței creștine, deși a fost proclamat în mod solemn și definitiv abia la Conciliul din Efes, în anul 431. Atunci când episcopul Nestorie a afirmat că Sfânta Fecioară Maria nu l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, ci a născut un simplu om, poporul creștin, episcopii și papa au reacționat imediat împotriva acestei erezii și astfel maternitatea divină a Mariei a fost afirmată în mod solemn. Textul conciliar este următorul: Nu a fost născut de către Sfânta Fecioară mai întâi un om oarecare peste care apoi ar fi coborât Cuvântul lui Dumnezeu: dar Cuvântul s-a născut după carne, acceptând nașterea propriei cărni… De aceea Sfinții Părinți nu se îndoiesc să o numească Mama lui Dumnezeu pe Sfânta Fecioară, nu pentru că natura Cuvântului sau divinitatea sa ar fi avut origine din Sfânta Fecioară, dar întrucât se naște din ea sfântul trup dotat cu inimă rațională, cu care Cuvântul s-a unit în mod substanțial; de aceea se spune că Cuvântul s-a născut după carne.” (sesiunea I, 22.06.431).

Este adevărat că Fecioara Maria nu i-a dat, și nici nu-i putea da Fiului lui Dumnezeu natura divină, ci numai pe cea umană, dar așa cum Isus Cristos este o singură persoană, și aceasta este divină, tot astfel, trebuie să spunem că Fecioara Maria este mama lui Dumnezeu, pentru că l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu în natura umană, așa cum Tatăl l-a născut din veșnicie în natura divină.” Acesta este adevărul pe care îl învață Sfânta Biserică despre maternitatea Sfintei Fecioare Maria, adevăr pe care noi trebuie să-l primim cu credință și să-l mărturisim.

Maternitatea Mariei este în primul rând o maternitate biologică reală. Mărturiile pe care le oferă Sfânta Scriptură sunt suficient de clare în această privință. Să ne amintim cuvintele pe care îngerul le adresează Mariei la Bunavestire. El nu îi spune Mariei că Isus se va naște în ea, ca ceva exterior, străin trupului ei, dar îi spune că Isus se va naște din ea. Aceasta înseamnă că într-adevăr Cristos a luat trup din trupul ei.

De asemenea, o mărturie ne sunt și cuvintele pe care Elisabeta le-a adreasat Mariei atunci când aceasta a vizitat-o: De unde mie bucuria aceasta să vină la mine mama Domnului meu? (Lc 1,43) Prin aceste cuvinte Elisabeta recunoaște și afirmă maternitatea Mariei. Cuvintele Elisabetei sunt o adevărată revelație pentru că, după cum menționează și sfântul Luca în Evanghelia sa, Duhul Sfânt care o umple pe Elisabeta este acela care o inspiră să proclame acest adevăr despre maternitatea Mariei. Cuvintele Elisabetei sunt cuvinte ce au aceeași autoritate ca și cuvintele pe care le rostește Petru la Cezareea lui Filip, atunci când îi spune lui Isus: Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Și să nu uităm că Cristos însuși recunoaște revelația ce se realizează prin cuvintele lui Petru, spunându-i că nu carnea și sângele i-au făcut cunoscut acel adevăr pe care el îl proclamase, ci Tatăl său din ceruri.

O altă mărturie sunt și cuvintele sfântului Paul în Scrisoare către galateni: Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său născut din femeie. (Gal 4,4) Fiul lui Dumnezeu așadar este tocmai cel pe care l-a născut Sfânta Fecioară Maria.

Maternitatea Sfintei Fecioare este nu numai biologică ci și spirituală, căci înainte de a-l naște trupește pe Cristos la Betleem, ea l-a născut în inima ei, prin credință, la Bunavestire. Și dacă trupește Maria l-a purtat pe Cristos în sânul său doar nouă luni de zile, în inima sa ea l-a purtat toată viața sa. În repetate rânduri Scriptura menționează că Maria păstra totul în inima sa (cf. Ev.).

Vă invit să ne amintim ce le răspunde Isus acelora care îl anunțaseră că mama lui îl aștepta afara atunci când el predica într-o casă: Mama mea și frații mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc” (Lc 8,21) De asemenea relevant este răspunsul pe care el îl dă acelei femei ce proclamase fericit sânul care l-a purtat și pieptul la care a supt. Acestei Isus îi răspunde: Mai fericiți sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păstrează. (Lc 11,28) Aceste răspunsuri ale lui Isus, departe de a ignora maternitatea Sfintei Fecioare, afirmă profunzimea legăturii dintre el și mama sa. Căci cine altcineva a ascultat și a împlinit cu mai mare fidelitate Cuvântul lui Dumnezeu decât Maria? Așadar aceste cuvinte ale lui Isus nu o lasă pe Maria în umbră ci, dimpotrivă, o confirmă ca fiind creatura cea mai apropiată de dânsul și cea mai dragă lui.

În sărbătoarea pe care ne-o propune astăzi, Biserica ne invită în primul rând să admirăm bogăția harurilor oferite Sfintei Fecioare și să ne bucurăm de minunatul dar al maternității pe care Dumnezeu i l-a făcut. De altfel, toate celelalte daruri pe care Dumnezeu le-a făcut Mariei au fost oferite în vederea acestui mare dar al maternității sale divine. Sfântul Grignon Maria de Monfort, în Tratatul său despre adevăratul cult către Sfânta Fecioară Maria, exprimă bogăția harurilor primite de Maria printr-o imagine foarte sugestivă. El spune că: așa cum la începutul creației Dumnezeu a adunat toate apele de sub cer și a format marea, la fel a adunat la împlinirea timpurilor toate harurile sale și le-a revărsat în ființa Mariei. Pe bună dreptate așadar o numește îngerul pe Maria cea plină de har.

Biserica ne invită astăzi de asemenea să ne bucurăm pentru că Maria este și mama noastră. Acest lucru nu numai că este evident datorită faptului că Cristos, fiul ei, s-a făcut fratele nostru, dar reiese și din cuvintele-testament pe care Isus le-a adresat de pe cruce lui Ioan și Mariei: Fiule, iată mama ta! Femeie, iată fiul tău! Datoria noastră de fii nu este numai aceea de a apela cu încredere la mijlocirea ei puternică, dar este și aceea de a căuta să ne asemănăm tot mai mult cu dânsa.

Odată, un misionar, călătorind cu trenul, se ruga din cartea sa de rugăciuni. Păstra în acea carte a sa o iconiță a Sfintei Fecioare. În timp ce se ruga iconița alunecă și căzu fără ca el să-și dea seama. Un copil care se afla în același compartiment, ridicând iconița, o privi și apoi i-o înnapoie. Înainte de a i-o da însă, îl întrebă pe preot:

- Cine este această doamnă?

Preotul îi răspunse:

- Este mama mea.

Fără să își ascundă surprinderea copilul continuă:

- Dar nu prea semănați!

Misionarul îi răspunse atunci:

- Ai mare dreptate, deși aș dori atât de mult să-i semăn mamei mele!

Sigur că acel copil vorbea despre asemănarea fizică, dar misionarul se gândea la asemănarea spirituală. Dorința sa era aceea de a fi asemenea Mariei. Aceeași dorință de a fi asemănători Mamei noastre trebuie să ne conducă și pe noi în viață. Iar viața Mariei a însemnat un singur lucru: împlinirea voinței lui Dumnezeu. Acel fie mie după cuvântul tău pe care l-a rostit în casa de la Nazaret la Bunavestire ea a continuat să-l rostească în toată viața sa; chiar și la picioarele crucii. Și dacă Maria a apărut oamenilor în cursul istoriei în locuri precum Fatima sau Lourdes sau în alte locuri pentru a-i îndemna la pace, face acest lucru tot pentru ca voința lui Dumnezeu să fie împlinită de toți oamenii. Maria este Regina păcii, pentru că ea a avut inima copleșită de darul păcii. Căci pacea adevărată nu este altceva decât rodul împlinirii voinței lui Dumnezeu.

Iată că astăzi pășim în noul an. Nu întâmplător Biserica ne invită acum să o sărbătorim pe Sfânta Fecioară Maria. Ea ne îndeamnă să punem tot acest an sub ocrotirea Mariei, pentru că ea, care este plină de har, este totodată mijlocitoarea de neegalat a oricărui har. Toate binecuvântările pe care ni le dorim pentru noul an le vom primi mai ușor și mai generos de la Dumnezeu dacă vom ști să apelăm la ajutorul Mamei noastre cerești. Maria însă ne invită ca în acest an să căutăm mai mult a împlini voința lui Dumnezeu.

Este firesc ca dorințele și urările noastre pentru acest nou an să fie atât pentru viața materială cât și pentru cea spirituală. Nu uitați însă în acest nou an care să trebuie să fie grija dintâi a vieții dumneavoastră. Păstrați mereu viu în minte și în inimă îndemnul lui Cristos: Nu vă îngrijorați spunând: Ce vom mânca? Sau ce vom bea? sau Cu ce ne vom îmbrăca? (…) Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga. (Mt 6,31.33)

Ritul latin