Start > Ritul latin > Sfinții Ioachim și Ana

Sfinții Ioachim și Ana

1 January 2007
987 afișări

Autor: volum colectiv Chemați la sfințenie
Copyright: Editura Sapientia
Sfinții Ioachim și Ana

“Să-i lăudăm pe bărbații vestiți care sunt părinții noștri. Ei au fost oameni vrednici; faptele lor bune nu sunt date uitării” (Sir 44,1.10). Acestea sunt cuvintele prin care Liturgia Cuvântului îi caracterizează astăzi pe sfinții Ioachim și Ana. Într-adevăr, ziua de astăzi, 26 iulie, este ziua în care mai multe parohii ale diecezei noastre de Iași, precum și foarte multe alte parohii ale Bisericii Universale, parohii încredințate patronajului spiritual al Sfinților Ioachim și Ana, îmbracă haina de sărbătoare; este ziua în care întreaga Biserică îi comemorează, aducându-le cult liturgic, pe aceia care au fost părinții Preacuratei Fecioare Maria.

Multiple sunt motivele pentru care Biserica îi venerează pe acești doi sfinți. Noi vom aminti doar trei dintre ele, și anume: rolul deosebit pe care l-au avut în planul lui Dumnezeu; mijlocirea lor puternică în ceruri pentru noi; exemplul de viață pe care ni l-au dat.

Primul motiv și cu siguranță cel mai important dintre acestea, stă în faptul că ei au avut un rol deosebit în planul lui Dumnezeu. Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, în omilia din 26 iulie 1983, spunea că sfinții Ioachim și Ana, în locul și în timpul în care au trăit, au reprezentat în lanțul momentelor planului divin un inel deosebit de prețios. Și e suficient să trecem în revistă doar marile momente ale acestui plan pentru a vedea că într-adevăr acești sfinți au avut un rol important. Știm din revelație că Dumnezeu a dorit ca viața divină care pulsează în interiorul Sfintei Treimi să o ofere și altora. Tocmai de aceea el a conceput un plan. A creat, conform acestui plan, tot ceea ce există. Culme și coroană a creației, omul a primit, pe lângă sufletul său rațional, spre deosebire de celelalte creaturi și darul vieții divine. Numai că prin păcat a pierdut acest dar. Însă planul lui Dumnezeu nu se blochează, deoarece Dumnezeu intervine din nou promițând un Mântuitor. Și întrucât omenirea nu era pregătită încă să-l primească pe Mântuitorul promis, urmează veacuri de așteptare, de pregătire, veacuri în care Dumnezeu este într-o continuă relație cu omul, încheie alianță cu Noe, cu Abraham, alege un popor, trimite profeți care să vestească venirea celui promis. La timpul cuvenit, el se folosește de două persoane cu viață sfântă, pentru a aduce pe lume, prin intermediul lor, pe aceea care este Mama Fiului lui Dumnezeu, Mama Mântuitorului promis. Iată marele rol pe care l-au avut sfinții Ioachim și Ana în planul lui Dumnezeu. Prin intermediul lor noi am primit binecuvântarea pe care într-o zi Dumnezeu a promis-o în paradisul pierdut protopărinților noștri, Adam și Eva. Prin intermediul lor noi l-am primit pe Salvatorul omenirii.

Al doilea motiv pentru care Biserica îi venerează pe Sfinții Ioachim și Ana este acela că ei sunt mijlocitori puternici pe lângă Dumnezeu pentru noi. Dacă Dumnezeu de-a lungul existenței lor pământești le-a oferit atâtea daruri, ascultându-le întotdeauna rugăciunile, cu cât mai mult nu-i va asculta acum, când ei sunt în ceruri și mijlocesc pentru noi? Privind asupra vieții lor vedem că, într-adevăr, Dumnezeu a avut o atenție deosebită pentru ei. Date prea multe despre ei nu avem. Sfânta Scriptură nu ne precizează nici măcar numele lor. Ceea ce știm însă ne este relatat în scrierile apocrife, scrieri pe care Biserica nu le-a încadrat în rândul celor sfinte deoarece ele mai conțin și unele adăugiri care nu concordă cu realitatea obiectivă. Dar, în general, ele ne prezintă informații prețioase. Aceste scrieri ne spun că sfinții Ioachim și Ana făceau parte din tribul lui David. Erau oameni cu o viață deosebit de sfântă. Se rugau mult, posteau mult, respectau toate preceptele legii mozaice. Erau de asemenea foarte bogați. Aveau însă o mare durere: nu aveau copii. După cum se știe, în mentalitatea iudaică de atunci, copilul era semnul binecuvântării divine. Cei care nu aveau copii erau considerați ca pedepsiți de Dumnezeu pentru păcatele pe care le-au săvârșit în trecut, fie ei, fie părinții lor. Uneori se întâmpla ca darurile pe care asemenea soți fără copii le aduceau la templu să fie refuzate tocmai din acest motiv. Deși s-au rugat mult pentru ca Dumnezeu să le îndepărteze această rușine, se părea că cerul nu vrea să-i asculte. Într-o zi, spun aceste scrieri mai departe, sfântul Ioachim a plecat cu turma la munte și nu s-a mai întors timp de cinci luni. După această perioadă, un înger trimis de Dumnezeu îi apare spunându-i să se reîntoarcă la Ierusalim. Același înger, trimis de data aceasta la sfânta Ana, o vestește că atunci când se va întoarce soțul ei, ea va deveni mamă. Ne putem da ușor seama de bucuria care a invadat sufletele lor atunci când s-au întâlnit la poarta orașului Ierusalim. După nașterea sfintei Fecioare, ca recunoștință, o duc pe aceasta, de la vârsta de trei ani, la templul din Ierusalim pentru a fi educată acolo. Din această privire asupra vieții soților Ioachim și Ana, vedem că Dumnezeu a intervenit într-un mod deosebit în viața lor, le-a oferit daruri deosebite, darul cel mai mare fiind însăși Sfânta Fecioară Maria. Și, cum spuneam, dacă în timpul vieții lor pământești Dumnezeu le-a oferit atâtea haruri, dacă nu le-a refuzat nici o rugăciune, cu atât mai mult nu-i refuză acum. Să alergăm, de aceea, și noi la mijlocirea lor puternică.

Al treilea motiv pentru care Biserica îi cinstește pe sfinții Ioachim și Ana stă în faptul că ei sunt exemple grăitoare pentru noi.Trăim astăzi timpuri deosebit de grele. Mulți dintre sociologi sunt de părere că timpurile pe care le traversăm sunt timpuri de criză. Se vorbește astăzi despre o criză economică, politică dar mai ales despre o criză religioasă. Cristos este astăzi abandonat de mulți, religia creștină pierzând parcă teren. Într-un astfel de climat este uneori destul de greu să trăiești mesajul creștin. Tocmai de aceea, Biserica, în pedagogia ei, ni-i propune pe sfinți ca modele, ca exemple care să ne impulsioneze în trăirea de zi cu zi a credinței. Și ce am putea învăța din exemplul vieții sfinților Ioachim și Ana? Învățăm, în primul rând, să recunoaștem prezența lui Dumnezeu în viața noastră și să-i mulțumim pentru aceasta. Dumnezeu a intervenit în viața lor. Dar Dumnezeu intervine și în viața noastră. Cu siguranță nu există nimeni dintre noi care să poată spune că nu a simțit niciodată mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu întinsă asupra lui. Iar dacă Dumnezeu este prezent în viața noastră, dacă ne oferă atâtea lucruri minunate, suntem la rândul nostru datori să mulțumim pentru tot ce am primit. În al doilea rând, învățăm de la Sfinții Ioachim și Ana să prețuim darul sacru al vieții. Deși nu aveau copii, ei s-au rugat pentru ca Dumnezeu să le dăruiască această binecuvântare. Ei au știut să primească darul vieții, în timp ce există astăzi atâtea mame care nu vor să respecte dreptul fiecărui copil la a se naște. Viața este un dar sacru și cu toții să învățăm astăzi să respectăm acest dar. În al treilea rând, învățăm de la Sfinții Ioachim și Ana să-i educăm creștinește pe copii. De la ei a învățat Sfânta Fecioară să se roage. Din gura lor a auzit despre promisiunile făcute casei lui David, despre promisiunea nașterii lui Mesia. De la ei a auzit despre locul unde avea să se nască Cristos. Având o educație religioasă profundă, la rândul ei Sfânta Fecioară a putut să-l educe pe Cristos. Ea l-a învățat pe Cristos zicătorile și proverbele populare atât de bogate în înțelepciune, pe care el mai târziu le va folosi în predicile sale. Ea l-a învățat pe Cristos rugăciunile pe care evreii le rostesc copiilor încă înainte ca aceștia să poată vorbi, pentru ca astfel să le învețe mai ușor. Dar pentru a-i educa pe copii din punct de vedere religios, suntem la rândul nostru obligați să ne pregătim religios, să citim literatură religioasă. Să nu lăsăm să ne treacă prin mână vreo revistă sau carte sfântă fără să le citim. Să ascultăm cu atenție în fiecare duminică și sărbătoare predicile care se fac în biserică. Mai putem învăța, în al patrulea rând, de la sfinții Ioachim și Ana să luptăm pentru unitatea familiei creștine. Astăzi, când am putea spune că se face publicitate divorțului, când divorțul este prezentat în filme ca o stare normală a omului, când personaje celebre sunt prezentate ca modele în timp ce sunt la a treia sau a patra căsătorie, exemplul sfinților Ioachim și Ana care au păstrat unitatea familiei și în momentele în care ea a trecut prin clipe grele este pentru noi unul elocvent. Pentru a putea păstra unitatea familiei să ne rugăm împreună cu copiii noștri. Să ne rugăm înainte și după masă, să ne rugăm dimineața și seara, cu cei mai mari să încercăm să citim zilnic câteva pasaje din Sfânta Scriptură, să nu lipsească din casele noastre rugăciunea sfântului Rozariu. Putem recita, eventual, o decadă din Rozariu în timpul unei călătorii sau într-un alt moment al orarului zilei. Multe analize psihologice susțin că rugăciunea cu copiii, în familie, îi ajută pe părinți să găsească mai ușor drumul spre inima copiilor.

Așadar, astăzi, când întreaga Biserică îi comemorează pe sfinții Ioachim și Ana, când suntem chemați să privim la rolul deosebit pe care ei l-au avut în planul lui Dumnezeu, când suntem chemați să-i rugăm să mijlocească pentru noi, când suntem chemați să-i imităm, să-i cerem bunului Dumnezeu ca exemplul lor să fie un imbold pentru noi în a trăi cu mai multă hotărâre și dăruire viața creștină.

Maricel Irinel MITITELU

Ritul latin