Start > Ritul bizantin > Nașterea celei ce l-a născut pe Soarele vieții

Nașterea celei ce l-a născut pe Soarele vieții

21 September 2006
2,614 afișări

Autor: PS Florentin Crihălmeanu
Copyright: Predici.cnet.ro
Nașterea Preacuratei Fecioare Maria

Sărbătoarea „Nașterii Maicii Domnului” este una dintre marile sărbători pe care Biserica le închină Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, o strălucitoare sărbătoare prin strălucirea aceleia care a dat naștere Soarelui vieții, Isus Hristos, Mântuitorul nostru.

Această mare sărbătoare a Bisericii o cunoaștem prin intermediul unor scrieri din sec. al II-lea care nu au intrat în canonul biblic. Se spune că Ioachim și Ana, credincioși iubitori de Dumnezeu, doreau foarte mult să aibă copii și aveau multe de suferit din cauză că Bunul Dumnezeu încă nu binecuvântase familia lor cu un rod al pântecelui. Ana era batjocorită de către slujitoarele din casă care aveau mulți copii, iar Ioachim ajunsese să nu mai fie primit la templu. In mentalitatea vremii se considera că a nu avea copii, pentru o familie, este un blestem de la Dumnezeu. Cu toate acestea, ei erau drepți și rugători, iar după ce a fost respins de la Templu, se spune că Ioachim ar fi luat calea pustiei, 40 de zile de rugăciune, sfătuind pe soția lui Ana să facă la fel. După acest răstimp de rugăciune, tradiția spune că fiecăruia dintre ei le-ar fi apărut câte un înger care le-a vestit că rugăciunile lor au fost ascultate. De aceea Ioachim s-a întors acasă și a găsit-o pe Ana în bucurie și au adus o jertfă de mulțumire Bunului Dumnezeu. După timpul rânduit, Ana a dat naștere unui prunc. Nu s-a întâmplat însă așa cum se întâmplase în Vechiul Testament cu Sara, sau cu mama lui Samson, sau cu Rahila, sau cu Elisabeta, toate femei cu pântece neroditor care prin voința Domnului au născut băieți.

In cadrul biblic singura femeie neroditoare care prin minune divină dă naștere unei fetițe este Ana și acesta este evenimentul pe care-l sărbătorim, ziua de naștere a Maicii Domnului. Ziua de naștere întotdeauna o sărbătorim cu mare fast, această zi în mod deosebit cu și mai mare fast, pentru că Sfanta Maria este nu numai Maica Domnului, dar și Maica fiecăruia dintre noi.

Cunoaștem din învățătura Bisericii, că Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită fără de păcat. Iată cum Dumnezeu a dorit să intervină direct în acest moment al Nașterii Preasafintei Fecioare Maria. Pe drept cuvânt imnografia o numește scară sau punte, fiindcă Preasfânta Fecioară Maria s-a născut nu numai din pământ, adică din Ioachim și Ana, după rânduiala firii, dar s-a născut și din voință divină.

Preasfânta Fecioară Maria este prezentă în scrierile Sfinților Părinți sub forma multor asemănări. Am ales una dintre acestea, pe care o scrie Sfântul Ambrozie, Episcopul de Milano. El spune: „Maria – Miriam, este simbolul bunătății divine și al harului preasfânt pe care l-a dobândit. Și așa cum marea conține în sine mulțimea apelor și primește râurile, dar și vietățile și plantele care se găsesc într-însa, tot așa Născătoarea de Dumnezeu cuprinde în sine mulțimea darurilor și devine izvor de viață și mijlocitoare pentru noi toți”. De asemenea, o imagine foarte frumoasă și sugestivă este aceea pe care o gândește Cabassilas. El spune: „În Sărbăroarea Nașterii Preasfintei Fecioare Maria, firea cea orbită a oamenilor a primit un ochi pătrunzător, pe Fecioara Maria, prin care a ajuns să vadă mărețiile zilei, pentru că precum a făcut mai apoi cu orbul din naștere, tot așa astăzi Dumnezeu a întâmpinat firea omenească ce rătăcea în păcat, poticnindu-se. A miluit-o și i-a dat minunata vedere, fiindcă după cum într-un trup există multe părți și membre, dar niciunul în afară de ochi nu are însușirea de a vedea soarele, tot așa, dintre toți oamenii care au existat vreodată, numai Fecioarei i s-a dat pe deplin Lumina cea adevărată și prin ea s-a dat apoi tuturor”. Iată cât de frumos zugrăvește acest scriitor bisericesc unicitatea calităților Preasfintei Fecioare Maria, aceea care a avut rolul de ochi pentru Trupul Bisericii al cărei cap este Hristos. Ea a fost ochiul limpede și rămâne ochiul limpede care privește, vede lumina, dar vede și necazurile noastre și rămâne aproape de fiecare dintre noi, ca mamă, Fecioară și Mijlocitoare.

Părinții Bisericii o cântă și o laudă în cele trei calități pe care ea le are: aceea de fecioară, „să se bucure fecioarele căci pământul cel fără de rod a rodit pe cea care ne va da rodul cel fără de sămânță și fără lucrare bărbătească”. De asemenea, o laudă ca și mamă: „Să salte maicile, pentru că maica fără de rod a născut acum pe maica fără de stricăciune și fecioara”. De asemenea o laudă ca si femeie: „femeile să bată din palme, căci precum Eva s-a făcut începutul păcatului, tot o femeie astăzi se face începutul mântuirii”. De aceea, Praznicul Nașterii Maicii Domnului unește cerul și pământul în bucurie. Și dacă în Evanghelia sărbătorii o femeie întrerupe discursul lui Isus printr-un strigăt spontan: „Fericit este pântecele care te-a purtat și sânii pe care i-ai supt!”, tot așa, noi putem spune astăzi: „Preasfântă Fecioară Maria, fericit este și sânul care te-a purtat pe tine și sânii la care ai supt, ai Sfintei Ana, mama ta. Fericit este sânul Preasfintei Fecioare Maria, locuința Celui fără de început și începutul omenesc al Celui necreat. Fericit este și sânul Preasfintei Fecioare Maria, care a dat viață izvorului vieții, care l-a menținut în viață pe acela care a susținut întreaga creațiune. Cuvântul prin care lumina a răsărit, acum va coborî în sânul celei care s-a născut din voință divină. Fericită este Ana, fericită este Preasfânta Fecioară Maria, dar fericiți suntem și noi pentru că Isus spune: „Fericiți sunt și aceia care ascultă cuvântul și îl păzesc”. Spun aceasta, nu pentru a contrazice ceea ce femeia din popor spunea despre Preasfânta Fecioară Maria, ci pentru a accentua și a sublinia cuvintele ei. Preasfânta Fecioară Maria este cea de două ori fericită: fericită mai întâi după acest cuvânt, pentru că a fost aleasa Spiritului Sfânt și a fost singura Mama-Fecioară a Cuvântului întrupat, dar la această fericire se adaugă și fericirea pe care Isus o spune, ea a fost între cele dintâi persoane care a ascultat Cuvântul și au păstrat aceste cuvinte în inimă. Ne aducem aminte, după momentul adorării Magilor, Preasfânta Fecioară Maria a păstrat cuvintele rostite de magi și le-a meditat în inima ei. Ne spune Cuvântul Evanghelic și după regăsirea la Templu, atunci când Preasfânta Fecioară Maria, păzitoarea Cuvântului, a căutat Cuvântul – Pruncul Divin și L-a găsit acolo unde îi era locul, în casa Tatălui Său: „Iar Mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.”(Lc 2, 51)

Fericiți suntem si noi, toți aceia care ne aflăm în grija Maicii Sfinte, multumindu-i pentru Cuvântul Evanghelic pe care-l putem asculta și rugându-o totodată să ne fie Mamă și mijlocitoare nouă tuturor, pentru a putea păzi acest Cuvânt și a-l putea întrupa și noi în viața noastră, făcându-l să prindă din nou viață în noi.

La sărbătoarea Mamei fiecăruia dintre noi și a Mamei Bisericii, suntem invitați cu toții la masa Ospățului divin. Aici pe sfânta masă, Preasfânta Fecioară Maria ne oferă tuturor cel mai mare dar pe care vreodată cineva l-a putut oferi pe pământ: este darul divin, darul Aceluia care a spus: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică”(Io 6, 54). Să venim cu bucurie la masa ospățului, să ne împărtășim din darul vieții veșnice pentru a trăi în veci, după Cuvântul Aceluia care a spus: „Eu sunt Învierea și Viața. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!”(Io 11, 25). Noi credem, că prin tot ceea ce Biserica ne învață, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, prin ocrotirea Sfinților noștri Patroni, vom dobândi acea fericire despre care se vorbește în Evanghelie, fericirea acelora care ascultă Cuvântul și îl păzesc, după modelul Preasfintei Fecioare Maria. De aceea să o rugăm să rămână în continuare Mamă, Mijlocitoare și Ocrotitoare a Bisericii noastre aici pe pământ, pentru ca la timpul rânduit să ne regasim cu totii la masa ospățului bucuriei veșnice, de-a dreapta gloriei cerești a Tatălui, împreună cu Fiul și cu Spiritul Sfânt, prin mijlocirea rugăciunilor Preasfintei Fecioare Maria. Amin.

Ritul bizantin