Start > Ritul latin > Crăciun pentru zilele noastre

Crăciun pentru zilele noastre

20 December 2006
3,235 afișări

Autor: pr. Mihai Blaj
Copyright: Iasi
Nașterea Domnului (Liturghia din zi)

O povestioară spune că în timpul Primului război mondial, pe un câmp, se dădea o luptă între două divizii dușmane. Era spre seară, iar atmosfera era încărcată numai cu gloanțe, explozii, praf și multă ură. Un adevărat iad. În acel câmp, stingheră, se afla o casă în care locuia o familie de păstori. În acea seară, tatăl era plecat de acasă, iar mama încerca să-și protejeze și să-și ascundă cei 5 copii ai săi. La un moment dat, fiul cel mai mic, care abia învățase să meargă în picioare, scăpă de sub observația mamei și ieși încetișor afară. Nu știa ce-i acela război, așa că înainta încrezător spre mijlocul frontului. Soldații îl observă și, rând pe rând, încetează să mai tragă. Nu poți să tragi într-un copil! Așa că, pentru un minut, peste iadul de acolo, se așternu liniștea. Praful se ridică, iar cerul se văzu clar pentru prima dată în ziua aceea. Copilul se oprește, se uită mirat în jur, după care se întoarce. Intră în casă, iar soldații încep din nou să tragă.

Spus în cuvinte puține, pentru mine aceasta a însemnat și înseamnă evenimentul Crăciunului: într-o lume plină de ură și dușmănie, într-o lume care semăna și seamănă încă adesea cu iadul, un Copilaș iese din Casa Tatălui, care părea plecat de acasă, și, preț de câteva clipe, ne dezarmează. Ne face să tăcem și ne lasă să privim cerul. Știu că în curând acest Copil se va reîntoarce în casă, ieslea va dispărea din nou, brazii se vor despodobi, iar colindele vor fi înlocuite iarăși cu manelele. Și știu că din acel moment vom lua din nou armele și vom reîncepe să tragem, să facem gălăgie și mizerie, să urâm și să ne luptăm unii cu alții. Dar vă invit ca acum, când Copilul e încă afară, iar armele noastre tac, să vedem ce reprezintă de fapt pentru noi Crăciunul? Pentru că, deși Isus s-a născut odată pentru totdeauna și pentru toți acum două milenii la Betleem, pentru mine, anul acesta se naște astăzi, aici, la … , adică acolo unde îmi este inima. Ce aduce nașterea sa, astăzi, pentru mine?

Pentru cei mai mulți dintre noi, venirea lui Isus în inima noastră a însemnat mai întâi o spovadă bună. Am tras cu armele cât am putut, și în stânga și în dreapta, și în ceilalți și în cer, care o jumătate de an, care un an sau chiar mai mult, dar am simțit cu toții venind Copilul. Și, cum să tragi într-un copil?! Așa că, într-un moment de sfială, am depus armele și am îngenuncheat, cerându-ne iertare. Aceasta aduce Crăciunul: liniște și pace în suflet. Pentru cel puțin câteva zile, sufletul e mai puternic decât trupul. Pentru câteva zile patimile tac, înjurăturile nu se mai aud, iar sângele nu mai fierbe așa tare în noi. Pentru câteva zile, orgoliul e călcat în picioare. Cu siguranță că cei care ați simțit venind Copilul și ați îngenuncheat, simțiți acum ce înseamnă liniștea, ce înseamnă pacea, ce înseamnă să fii senin, ce înseamnă echilibrul în viață. Acum parcă lucrurile se leagă între ele, cerul începe să se vadă mai bine, iar viața pare mai frumoasă.

Pentru alții dintre noi, venirea lui Isus în inima noastră a însemnat venirea acasă. Și mă gândesc aici la frații noștri reveniți din străinătate sau din alte părți. Și despre care știu că acolo unde sunt, mulți duc o viață de iad: urâți și invidiați de semenii și frații lor; disprețuiți, înjosiți și prost plătiți de patronii lor; disperați în căutarea unui loc decent de muncă; neînțeleși de cei de acasă care le cer bani, mai mulți bani, cât mai mulți bani. Pentru ei, Crăciunul înseamnă căldura familiei. De ce vă întoarceți acasă? Pentru că într-o lume în care mai toți trag în voi, acasă găsiți o oază de liniște și pace. Crăciunul devine astfel sărbătoarea familiei. Fiii risipiți pretutindeni vin acasă și se bucură împreună. Nu contează cât de mare e casa sau cât de bogată masa. Prima poate semăna cu un grajd, iar a doua cu o iesle. Importantă e căldura, bucuria unui cămin. Și cred că acum, de Crăciun, ei înțeleg cel mai bine că în viață ai degeaba multe și mărunte, dacă nu ai un “acasă”, adică un loc unde să te retragi după o zi de război.

Pentru mulți alții dintre noi, Crăciunul înseamnă îndreptare spre celălalt. În timpul anului, tragem cu sete unii în alții. Ne jignim, ne certăm, ne urâm, ne dușmănim, ne rănim cu patos. Dar simțim apropiindu-se Copilul și parcă nu poți să tragi într-un copil. Și atunci, pentru câteva zile, lăsăm armele jos din mâini și le umplem cu cadouri. De Crăciun ne îndreptăm spre ceilalți. Ducem daruri unui bătrân, facem o bucurie unui copil sărac și, mai ales, măcar pentru câteva zile încercăm să ne împăcăm unii cu alții. Să mai lăsăm de la noi, să mai iertăm o dată. Aceasta înseamnă Crăciunul: “Mâinile lui Dumnezeu” (Fiul și Duhul) re-întinse spre oameni și o mână de-a noastră întinsă spre celălalt. O mână prin care-l ajuți, prin care-l ierți sau prin care-i ceri iertare.

În fine, sper că pentru cei mai mulți dintre noi, Crăciunul – lucrul cel mai important – înseamnă o privire scurtă aruncată spre Dumnezeu. În timpul anului, tragem cât putem și în El, sau mai ales în El. Îl înjurăm, îl uităm și, uneori, nici măcar o dată pe săptămână nu suntem în stare să-l vizităm. Dar vine Copilul, Copilul Său, și pentru câteva zile, praful, fumul și mizeria noastră se ridică și poate, după mult timp, începe să se vadă cerul. În aceste zile parcă strălucește ceva mai mult în fața noastră zâmbetul lui Dumnezeu. Iar Crăciunul, prin acest Copil venit direct de la El, ne ajută să-i aruncăm o privire scurtă.

Spus simplu, fără a face prea multă teologie, aceasta înseamnă nașterea lui Cristos pentru mine, astăzi, în inima mea: pacea sufletului, căldura familiei, împăcarea cu ceilalți și vederea lui Dumnezeu. De aceea s-a născut Copilul în această lume și așa arată lumea mântuită de el: o lume a păcii, a iubirii, a liniștii, a împăcării și a iertării. Întrebare: vă place această lume? Vă place cum arătăm și cum ne simțim de Crăciun? Dacă da, atunci de ce intră atât de greu în mintea noastră faptul că de noi ține ca lumea să arate astfel? Cine am vrea să facă pace în lume? Cine am vrea să ierte în locul nostru? Cine am vrea să aducă liniște în propria familie? Cine am vrea să privească cu ochii noștri spre Dumnezeu? Dumnezeu este Calea, ne arată Calea și ne dă putere să mergem pe ea, dar nu poate păși în locul nostru. De aceea vă întreb din nou: vă place sărbătoarea Crăciunului? Dacă da, vă rog ca atunci când Copilul va reintra în casă, când ieslea va dispărea, când brazii se vor despodobi și când colindele vor înceta, vă rog, nu puneți din nou mâna pe arme.

Vă doresc tuturor, din inimă, ca anul acesta, de Crăciun, să aveți pace în suflet, căldură în familie, împăcare cu ceilalți și privirea spre Dumnezeu. Și, mai ales, vă doresc să le aveți nu doar astăzi, mâine și poimâine, ci până la anul pe timpul acesta, când vă voi dori aceleași lucruri, dar spuse altfel. Amin.

Ritul latin