Start > Ritul latin > Cine nu este împotriva noastră este pentru noi

Cine nu este împotriva noastră este pentru noi

14 December 2006
1,673 afișări

Autor: pr. Raniero Cantalamessa
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXVI-a de peste an (Anul B)

Unul dintre apostoli, Ioan, a văzut cum scotea demoni în numele lui Isus un om care nu aparținea cercului discipolilor, și i-a interzis acestuia să mai facă acest lucru. Relatându-i Învățătorului incidentul, El îi răspunde: “Nu-l opriți… pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (Marcu 9,39.40). Aceasta este o temă de o mare importanță actuală. Ce trebuie să credem despre cei care sunt în afară, care fac ceva bun și arată semne ale spiritului, fără a crede însă în Cristos și a adera la Biserică? Pot și ei să se mânuiască?

Teologia a admis întotdeauna posibilitatea, pentru Dumnezeu, de a salva unii oameni în afara modurilor obișnuite, care sunt credința în Cristos, botezul și apartenența la Biserică. Această certitudine a fost afirmată în epoca modernă, după ce descoperirile geografice și posibilitățile crescute de comunicare între oameni au făcut să fie necesar să se admită faptul că există nenumărați oameni care, fără vina lor, nu au auzit niciodată proclamarea Evangheliei, sau au auzit-o într-un mod neadecvat, de la conchistadori și de la colonizatori lipsiți de scrupule care au făcut-o să fie dificil de acceptat.

Conciliul Vatican II a spus că “Duhul Sfânt oferă tuturor posibilitatea ca, într-un mod cunoscut de Dumnezeu, să fie asociați acestui Mister pascal” (Gaudium et Spes, nr. 22) și să fie așadar mântuiți. S-a schimbat credința noastră creștină? Nu, atâta vreme cât continuăm să credem două lucruri: în primul rând, că Isus este singurul mijlocitor și mântuitor al întregii rase umane, și de asemenea că cei care nu îl cunosc, dacă sunt mântuiți, sunt mântuiți datorită Lui și datorită morții Sale răscumpărătoare. În al doilea rând, că de asemenea cei care, neaparținând încă Bisericii vizibile, sunt în mod obiectiv “orientați” către ea, fac parte din acea Biserică mai mare, cunoscută doar de Dumnezeu.

În pasajul nostru evanghelic, Isus pare să ceară două lucruri de la acești oameni “din afară”: ca ei să nu fie “împotriva” Lui, adică să nu combată în mod categoric credința și valorile ei, cu alte cuvinte să nu se pună de bunăvoie împotriva lui Dumnezeu. În al doilea rând, ca, dacă nu pot să îl slujească și iubească pe Dumnezeu, cel puțin să slujească și să iubească imaginea Sa, care este omul, în special cel în nevoi. Se spune, de fapt, vorbindu-se mai departe tot despre acești oameni “din afară”: “oricine vă va da să beți un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteți ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-și va pierde răsplata”.

Cu toate acestea, după ce am clarificat doctrina, cred că este de asemenea necesar să mai îndreptăm ceva: atitudinea noastră interioară, psihologia noastră ca credincioși. Putem înțelege, dar nu împărtăși, nedumerirea anumitor credincioși atunci când văd căzând fiecare privilegiu exclusiv legat de credința lor în Cristos și de apartenența la Biserică: “Atunci, ce folos să fii un bun creștin?” Trebuie, dimpotrivă, să ne bucurăm imens datorită acestor noi deschideri ale teologiei catolice. A ști că frații noștri din afara Bisericii au și ei posibilitatea de a fi mântuiți: ce ne eliberează mai mult și confirmă mai mult generozitatea infinită a lui Dumnezeu și voința Sa “ca toți oamenii să se mântuiască” (1Timotei 2,4)? Trebuie să ne însușim dorința lui Moise redată în prima lectură a acestei duminici: “de ar fi toți prooroci în poporul Domnului și de ar trimite Domnul duhul Său peste ei!” (Numeri 11,29).

Cunoscând toate acestea, trebuie să îi lăsăm pe fiecare în pace cu propriile lor convingeri și să încetăm să promovăm credința în Cristos, având în vedere că te poți mântui și în alte moduri? Sigur că nu. Ceea ce trebuie însă să facem este să subliniem motivația pozitivă mai mult decât cea negativă. Motivația negativă este: “Credeți în Isus, pentru că cine nu crede în El va fi condamnat veșnic”; motivația pozitivă este: “Credeți în Isus, deoarece este minunat să crezi în El, să îl cunoști, să îl ai ca mântuitor, în viață și în moarte”.

Ritul latin