Start > Ritul latin > Duminica a XXIII-a (pentru copii)

Duminica a XXIII-a (pentru copii)

11 September 2010
949 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XXIII-a de peste an (Anul C)

1. Introducere

Maica Domenica Mazzarello, în timp ce făcea Calea crucii, s-a oprit în fața stațiunii cu Simon din Cirene. “Dacă aș fi fost eu acolo – se gândea ea – aș fi alergat să-l ajut! Dar nu eram”… Apoi s-a gândit:

“Dar nu este Domnul și în surorile mele obosite și bolnave?”

A întrerupt Calea crucii și s-a dus la infirmierie… (T.F. Ossana).

2. Tema

“Dă-ne, Doamne, înțelepciunea inimii, pentru a fi cu adevărat ucenicii tăi”.

3. Mesajul zilei

În Evanghelia pe care tocmai am citit-o se repetă de trei ori o frază. Care?

- Nu poate fi ucenicul meu!

De ce repetă Isus de mai multe ori această frază?

- Pentru că îl urma prea multă lume din curiozitate, din interes, din superficialitate, fără o iubire adevărată și profundă.

Pe scurt, ce spune Isus?

- “Nu vreau cu mine fani, microbiști, oameni superficiali; vreau oameni hotărâți: eroi ai iubirii, până la moarte!”

- Nu este vorba de o plimbare turistică, ci de a merge spre persecuție și moarte. Cel care este nehotărât sau care se teme, să se retragă. Să ne gândim bine: nu hotărâți cu mărinimie și fără reflecție în privința alegerii celei mai importante a vieții voastre: alegerea religioasă!

Dumnezeu ne iubește până la moarte, ne iubește cu adevărat; nu putem să-l luăm în râs.

- Deoarece Fiul lui Dumnezeu a făcut nemaiauzita alegere de a lua natura omenească, ne-a preferat înaintea bogățiilor, a comodității, a familiei, a vieții liniștite, a vieții însăși; a devenit sărac, umil, persecutat, răstignit: are dreptul să ceară de la noi să-l preferăm mai presus de orice!

Singuri, numai cu propriile noastre puteri, nu vom reuși să fim creștini adevărați.

- Dacă Dumnezeu nu ne ajută, ne oprim la jumătatea drumului și suntem demni de a fi luați în râs, asemenea constructorului care nu poate termina turnul, asemenea căpitanului care știe că este învins.

- Dar cu harul lui Dumnezeu, totul este posibil. Și Dumnezeu este cu noi, pentru că ne vrea fericiți cu el.

- Cred că este foarte utilă amintirea faptului că micuțul David l-a învins pe Goliat pentru că s-a încrezut în ajutorul lui Dumnezeu (cf. 1Sam 17,4-58).

Aplicații practice:

- Isus nu suportă prieteni superficiali, prieteni pe jumătate, prieteni pentru o anumită perioadă de timp, prieteni nehotărâți: microbiști sau fani lunatici…

- Isus nu suportă asemănări; vrea să fie pe primul loc: înaintea banilor, înaintea comodității, înaintea intereselor, chiar dacă sunt familiale.

- Trebuie să ne pregătim cu seriozitate prin rugăciune, prin împlinirea propriilor datorii, slujirea iubitoare gratuită…

- Suntem o mică armată serioasă a păcii, a fraternității, a adevăratei bucurii.

4. Exemple

La noi acum nu este nimeni care să ne persecute și nici care să ne ucidă pentru că suntem creștini, dar și astăzi, în unele țări, cel care îl urmează pe Isus, chiar dacă este copil, are de îndurat multe suferințe. Amintesc câteva fapte sau situații.

a) Dacă te iau în râs pentru că mergi la Liturghie, la catehism, la oratoriu, nu te speria, nu te teme să faci o figură proastă: ești cu Isus! Nu te rușina niciodată să faci binele, chiar dacă ești exclus din joc sau din grup.

b) Poetul și istoricul creștin Prudențiu povestește că a fost denunțat guvernatorului Asclepiade un copil creștin de șapte ani. Ofițerul roman s-a apropiat de el cu mângâieri, cu promisiuni de bani, cu condiția să-și părăsească credința și pe Isus Cristos; dar copilul i-a răspuns: “Inutil, sunt creștin; ascultă”. Și repeta Crezul. “Gata, urla Asclepiade, acum te voi învăța eu Crezul”. A chemat-o pe mama lui și a spus să fie bătut crunt în fața ei.

Copilul, sub lovituri, continuă să repete: “Cred în Dumnezeu…” Apoi, aproape de moarte, s-a întors spre mama și i-a spus: “Mi-e sete!” Iar mama: “Curaj, fiul meu, încă puțin și vei ajunge la izvorul vieții veșnice, unde Isus îți va da să bei”. Cei prezenți au fost mișcați de această scenă; singurul care face excepție este Asclepiade, care, văzându-se învins de un copil, i-a tăiat capul (LUMI).

c) Johnny, un copil neastâmpărat, cu pielea de culoarea abanosului strălucitor, zăcea bolnav de câtva timp într-un spital. Negrul pielii contrasta cu albul patului. Medicii și surorile știau că viața copilului era pe sfârșite; nu mai era nici o speranță omenească de a vedea refăcut acel trupușor suferind.

Misionarul venea deseori să-l viziteze și se complăcea să contemple figura acelui îngeraș negru cu ochii vioi, singura oază de viață izvorând dintr-un trup terminat.

Au trecut zilele și firul de speranță a devenit tot mai slab. Misionarul, chemat de urgență de o soră, vine să-l viziteze pe micuțul suferind.

- Johnny, cum îți merge?

- Părinte, a răspuns copilul, fața mea refuză să zâmbească în ciuda eforturilor, dar continui să surâd în mine.

A zâmbi în interior, când spasmele împiedică această atitudine în exterior, asta înseamnă să fi înțeles valoarea suferinței în creștinism.

d) Concluzie

Duhule Sfinte, dă-ne puterea și curajul de a-l urma întotdeauna pe Isus, cu bucurie, dar și atunci când suntem chemați să facem o jertfă.

Ritul latin