Start > Ritul latin > Duminica a XX-a (pentru copii)

Duminica a XX-a (pentru copii)

11 September 2010
1,146 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XX-a de peste an (Anul C)

1. Introducere

În timpul primelor cruciade, când se duceau războaie între urmașii lui Isus și cei ai lui Mahomed, într-o grotă din Isola di Lampedusa, din sudul Siciliei, trăia un bătrân faimos.

El îngrijea două altare de cult diferite: unul cu Isus răstignit, celălalt cu nișa lui Mahomed, în fața celor două altare ținea întotdeauna o candelă aprinsă și o perdea care le ascundea.

Când era găsit de un cavaler creștin, îi arăta altarul Celui Răstignit; când era găsit de un cavaler maur, îi arăta altarul lui Allah. Așa credea că îi mulțumește pe toți și primea daruri de la toți… dar nu de la Dumnezeu și nici de la oameni, care îl cunoșteau ca trădător.

2. Tema

Alegerea cea mai importantă din viață este aceasta: “Cu binele sau cu răul?”, sau mai exact, “Cu Isus sau împotriva lui Isus?”

3. Mesajul zilei

Regele păcii aduce dezbinare. Isus este persoana cea mai iubită și cea mai urâtă; cea mai binecuvântată și cea mai blestemată.

- Când s-a născut, în jurul ieslelor erau două tabere: sunt alături de el păstorii, magii etc.; alături de el sunt și Irod și sfetnicii lui.

- Când a fost prezentat la templu, Simeon a spus: “Acest copil este pus spre căderea și spre ridicarea multora: va fi semn de contradicție pentru a descoperi gândurile secrete ale inimilor”.

- Când Isus predica, unii îl ascultau cu iubire, alții căutau să-l omoare.

- Când Isus a fost răstignit, unii i-au demonstrat iubirea lor, alții toată ura lor.

- Chiar și în jurul ucenicilor lui Isus s-au format două tabere: ucenicii care primeau cu iubire evanghelia și persecutorii care o refuzau, și care, deseori, erau cei mai mulți. Așa a fost și cu profeții (cf. Ieremia în prima lectură), cu Ioan Botezătorul, cu apostolii, cu sfântul Ștefan, cu martirii… până în zilele noastre.

- Și astăzi în lume sunt două tabere: cei care cred cu adevărat în Cristos și cei care îl reneagă, îl înjură și îl persecută în discipolii săi.

- Dar de ce sunt persecutați Isus și cei care îl urmează, care predică iubirea?

Medicul divin face operații.

- Isus este eliberator: pentru a-i elibera pe cei oprimați, trebuie să lupte împotriva agresorilor.

- Isus este iubire: dacă inima noastră este bolnavă de ură, el trebuie să dezrădăcineze răul.

- Isus este adevărul: dacă mintea noastră este bolnavă de eroare, trebuie să o opereze.

- Isus este bunătatea: dacă viața noastră este bolnavă de egoism, el trebuie să o opereze.

Așa ne ajută să ne vindecăm; așa vindecă omenirea.

- Isus aduce, ca să spunem așa, războiul, ca să domnească numai el și să domnească adevărata pace.

Trebuie să ne hotărâm în privința lui Isus.

- Isus a venit pentru a aduce focul Duhului Sfânt și vrea să planteze iubirea, adevărul, pacea, bunătatea în inimile noastre și în lume; vrea să ardă ura, greșeala, răutatea, războiul.

- Dacă vrem o lume mai bună, trebuie să ne hotărâm o dată pentru totdeauna, chiar cu prețul unor sacrificii, să fim de partea lui Isus.

- Nu putem fi nehotărâți, asemenea bătrânului din Lampedusa.

- Cine nu alege va sfârși asemenea măgarului lui Buridan!

Doamne, ajută-ne să te alegem pe tine!

4. Exemple

a) Într-o zi, un negru s-a prezentat la un misionar pentru a cere puțină făină. Bunul preot i-a dat o oarecare cantitate într-un vas.

Întors la colibă, negrul a găsit în mână o monedă de argint. A doua zi, s-a dus la misiune pentru a spune:

- Părinte, toată noaptea n-am putut avea nici un minut de somn… În mine este un om bun și unul rău. Omul bun spunea: Moneda găsită în mână nu este a ta; trebuie să o duci stăpânului!… Cel Rău spunea: Stăpânul ți-a dat totul: vasul, făina și banul. Păstrează și banul și cumpără țuică… Pentru a redobândi pacea lui Isus, îți aduc înapoi banul.

b) Învățătoarea ne-a dat să citim o carte dăunătoare pentru noi, deoarece este anti-creștină. M-am gândit că, în acest caz, trebuie să ascult mai curând de Dumnezeu decât de învățătoare. De aceea, după ce am citit câteva pagini, am pus-o deoparte. A sosit ziua în care trebuia să prezentăm rezumatul cărții. Am intrat în clasă, m-am rugat în șoaptă, spunând: “Pentru tine, Isuse”. Apoi, pentru a-i arăta bunăvoința mea învățătoarei, am șters bine tabla. Lecția a început cu întrebarea: “Cine nu a citit cartea?” Am ridicat mâna și am spus că nu o citisem. Învățătoarea, surprinsă, m-a întrebat dacă doar nu am terminat-o. “Nu, nu am citit-o deloc”. Și mai surprinsă, m-a întrebat de ce. Am răspuns: “Cred că această carte este nepotrivită pentru noi”. Mă temeam că colegii și colegele mele vor fi, cu siguranță, împotriva mea la discuție. În schimb, dimpotrivă, am descoperit că toți erau de acord cu mine; pentru că sunt cea mai mică din clasă, mi-ar fi dăunat.

Învățătoarea mi-a spus: “Edna, vreau să respect părerea ta și, de aceea, nu-ți voi pune notă”. Auzind cuvintele ei, m-am convins că lumea are nevoie nu atât de fetițe care spun “da”, cuminți, ci de fetițe curajoase, care trăiesc pentru Dumnezeu.

Întoarsă acasă, i-am mulțumit lui Isus pentru ce se întâmplase la școală, pentru că el mi-a dat puterea de a-mi exprima opinia. Mai târziu, acea carte a fost scoasă din programele scolastice (S.J. KLIMEK, Ragazze controcorrente).

Ritul latin