Start > Ritul latin > Duminica a V-a Postul Mare (C)

Duminica a V-a Postul Mare (C)

28 April 2010
975 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a V-a din Post (Anul C)

Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar, dis-de-dimineață, a venit din nou în templu și tot poporul a venit la el. El s-a așezat și a început să-i învețe. Cărturarii și fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter. Au pus-o în mijlocul mulțimii și i-au spus lui Isus: “Învățătorule, femeia aceasta chiar acum a fost prinsă în adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre; dar tu ce zici?” Dar lucrul acesta îl spuneau ca să-l pună la încercare și să-l poată învinui. Atunci Isus s-a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ. Dar cum ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat și le-a zis: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. Apoi s-a aplecat iarăși și a continuat să scrie pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au retras unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până când a rămas Isus singur și femeia care stătea în mijloc. Atunci Isus s-a ridicat și a întrebat: “Femeie, unde sunt cei care te învinuiau? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea a răspuns: “Nimeni, Doamne”. I-a zis Isus: “Nici eu nu te condamn. Mergi, și de acum să nu mai păcătuiești”. (Ioan 8,1-11)

În fața unui astfel de text în care Isus Cristos nu se raliază acelor oameni care îi cer să condamne o femeie vinovată de adulter, până și astăzi se nasc în mod spontan două atitudini diametral opus. Unii consideră că Isus a greșit profund atunci când i-a acordat iertarea unei femei care comisese un păcat atât de oribil pentru care cartea Leviticului (20,10) impunea pedeapsa cu moartea. Alții, în schimb, nu numai că savurează maniera foarte abilă prin care Isus a ieșit din dilema prin care acei oameni încercau să-l pună la încercare pentru a-l putea învinui, ci, mult mai atenți la dialogul cu femeia vinovată, apreciază infinita milostivire de care dă dovadă atunci când îi acordă o a doua șansă de viață cu condiția, totuși, de a nu mai păcătui. De bună seamă că doar aceia care au avut parte de iertare (mai ales a unei vinovății grave) știu să aprecieze gestul Mântuitorului.

Cert este că, în urma lecturii acestui text, câteva fraze ni se imprimă adânc în minte și în suflet. Între acestea le putem menționa următoarele:

Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea! (v. 7) Această frază, devenită proverbială, recunoaște în mod implicit faptul că femeia este vinovată. În același timp, însă, ea îi provoacă pe acuzatori la o cercetare a cugetului cu privire la starea lor morală. Or, postul mare este tocmai un astfel de timp privilegiat de întâlnire cu Dumnezeu, un moment al adevărului, al mărturisirii vinovăției noastre. În acest caz femeia adulteră reprezintă umanitatea noastră păcătoasă.

Nici eu nu te condamn. (v. 11) Pentru creștinul care se vrea a fi un ucenic al lui Isus Cristos, dezvăluirea propriului păcat trebuie să trezească într-însul un sentiment de încredere totală în Acela care nu a venit să judece (să condamne), ci să mântuiască. Prin urmare, în orice situație în care ne simțim vinovați dar mai ales în cadrul sacramentului spovezii ori la începutul sfintei liturghii trebuie să lăsăm ecoul cuvintelor lui Isus să ne sune în urechi (și în inimi), Nici eu nu te condamn.

Mergi, și de acum să nu mai păcătuiești! (v. 11) Domnul care se milostivește de noi, ne cere, totuși, să o convertire activă. După ce am obținut iertarea, nu putem să nu ne atașăm de El și, din acel moment, să nu îndepărtăm de noi tot ceea ce a distrus comuniunea noastră cu El. În acest sens sfântul Pavel ne este oferit ca model al oricărui creștin ce se angajează cu seriozitate în drumul său de convertire. Acum le socotesc că sunt ca o pierdere față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu… Pe el vreau să-l cunosc și puterea învierii lui, să fiu părtaș la suferințele pătimirii lui și să mă asemăn cu el întru moarte, în speranța că voi putea ajunge la învierea din morți. (Fil 3,8.10)

Ritul latin