Start > Ritul latin > A VII-a duminică după Paști (pentru copii)

A VII-a duminică după Paști (pentru copii)

9 April 2010
891 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a VII-a după Paște (Anul C)

1. Introducere

Un principe bun se gândea mereu cum să vină cu adevărat în întâmpinarea nevoilor și dorințelor supușilor săi, mai ales ale celor mai săraci. De aceea, s-a deghizat într-un om sărac și, neobservat și singur, a ieșit din palatul său, s-a îndepărtat de capitală, a intrat în bordeiele sărace, s-a dus în mijlocul câmpului, i-a ajutat pe bolnavi, a mâncat din bucatele lor, a îndurat alături de ei frigul și lipsurile. După mai mulți ani de viață obositoare și săracă, s-a întors în palat și a avut grijă de nevoile, mizeria multor nefericiți și a găsit bucuria în a-i face mulțumiți (G. DELLA VECCHIA, Miniera d’oro di racconti).

2. Tema

Liturgia cuvântului ne prezintă trei rugăciuni:
- cea a lui Ștefan, care a văzut, în sfârșit, gloria lui Isus;
- cea a Bisericii, care dorește să vadă gloria lui Isus;
- cea a lui Isus, care dorește să ne vadă și pe noi în gloria sa.

3. Mesajul zilei

“Aștept învierea morților și viața veacului ce va veni”. Ne rugăm: “Dă-ne, Doamne, ochi pentru a vedea gloria ta”.
- Am văzut soldați: cât de mult doreau să se întoarcă acasă!
- Am văzut emigranți: cât de mult doreau să se întoarcă acasă!
- Am văzut copii departe de casă: cât de mult voiau să își îmbrățișeze mama!
- Și noi, creștinii, trăim în speranța că vom merge în casa Tatălui pentru a ne bucura de gloria lui.
Ștefan, fixând ochii spre cer, l-a văzut pe Isus în glorie.
- Speranța de a vedea gloria lui Isus i-a dat atât de mult curaj lui Ștefan.
- Nu e tristă imitarea morții lui Isus (condamnarea, executarea în afara cetății, încredințarea sufletului, rugăciunea pentru persecutori) dacă există ochi pentru a vedea învierea sa, înălțarea sa, gloria sa.
Biserica spune: “Vino, Doamne Isuse!”
- “Moartea ta o vestim, Doamne; învierea ta o mărturisim până când vei veni”. A trăi împreună cu Isus glorios, care va șterge toate lacrimile noastre și ne va da pomul vieții, este destinul nostru.
- “Atât de mare este binele pe care îl aștept, încât orice greșeală mi se pare delict grav”.

Sfântul Ioan Bosco era trist din cauza morții mamei sale, când a avut un vis. A văzut-o pe mama Margareta zâmbind alături de “Sanctuarul Mângâietoarei” din Torino. A întrebat-o plin de uimire:
- Tu aici? Nu ești moartă, mamă?
- Sunt moartă, dar trăiesc!
- Și ești fericită?
- Foarte fericită!
- Spune-mi, ce bucurie ai în paradis?
- Nu îți pot spune, atât de frumos este!
- Dă-mi măcar un semn al fericirii tale.
Atunci, mama Margareta s-a schimbat la față ca Isus pe Tabor. Don Bosco a privit-o fascinat. Mama Margareta i-a spus:
- Te aștept, știi? Noi doi trebuie să fim întotdeauna împreună. Apoi a dispărut…

- Isus se roagă: “Vreau ca toți să fie cu mine, să contemple gloria mea”.
- Asemenea mamei Margareta, și Isus îi spune fiecăruia
-
dintre noi: “Te aștept, știi? Noi trebuie să fim împreună”.
Isus se roagă: “Părinte, vreau ca toți cei pe care mi i-ai dat să fie acolo unde sunt și eu, ca să contemple gloria mea” (Evanghelia). Isus dorește să ne îmbrățișeze pe toți în cer. Dar dacă suntem păcătoși?…
- Să ne încredem în el care este Mântuitorul nostru, înălțat la ceruri pentru a mijloci pentru noi.
- Să ne încredem în milostivirea sa.
- Să ne încredem în harul său, pentru ca inima noastră să se întoarcă întotdeauna la el.

4. Exemple

a) Într-un faimos poem hindus, Ramayana, este povestit următorul fapt:

Preafrumoasa Sita trăia fericită cu soțul ei, Rama. Invidios, răul principe Ravana a smuls-o de la iubitul ei și a închis-o în palatul său, aurit în întregime. Nu-i lipsea nimic, dar tânăra soție își petrecea zilele în tristețe și plâns, amintindu-și de soțul ei, Rama.
Dar, într-o zi, a venit la ea pe ascuns un mesager. I-a adus un inel foarte frumos. I-l trimisese soțul ei. În fața acelui dar a renăscut bucuria, a renăscut viața în inima frumoasei Sita. Acum era sigură că soțul ei de departe nu o uitase și că, mai devreme sau mai târziu, va veni să o elibereze.

b) Rabi Mendel din Kozk le spunea elevilor săi:
- Sufletele au coborât pe pământ din lumea cerească pe o scară, care apoi va fi retrasă. Acum sufletele sunt chemate în patria de sus. Unele nu se mișcă din loc; cum se poate merge în cer fără scară? Altele fac un salt și recad, fac un altul și cad din nou și la sfârșit se dau bătute. Însă sunt unele care, știind bine că nu pot urca, încearcă și iar încearcă până ce Dumnezeu le ia, le ridică și le înalță.

Ritul latin