Start > Ritul latin > A III-a Duminică din Post – C (pentru copii)

A III-a Duminică din Post – C (pentru copii)

13 March 2010
701 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a III-a din Post (Anul C)

1. Introducere

Părintele Teodor i-a cerut abatelui său sfânt:

- Părinte, dați-mi sfatul care credeți că este cel mai important pentru a trăi ca un creștin adevărat.

A primit acest răspuns:

- Mergi, Teodore, ai milă de toți: cu siguranță, îi vei fi plăcut lui Dumnezeul.

Dacă vrem să trăim bine timpul Postului Mare, nu trebuie să ne împietrim inima, ci să ascultăm cuvântul Domnului (cf. exemplul nr. 1).

2. Tema

“Să ascultăm astăzi glasul Domnului, care vrea să ne mântuiască chiar cu prețul pătimirii și al morții sale”.

3. Mesajul zilei

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care mântuiește.

- Domnul îi mântuiește pe evrei din sclavie (prima lectură).

- Domnul mântuiește de orice rău (psalmul responsorial).

- Domnul nu este “Dumnezeul nenorocirilor”, ci al bunătății și al răbdării (Evanghelia).

- Dumnezeul nostru este IHWH. (Eu sunt cel care este întotdeauna în mijlocul vostru pentru a vă mântui).

- Ce înseamnă “a mântui”? Așteptați răspunsurile. Apoi precizați: Domnul iartă, vindecă, salvează de la moarte etc. (cf. psalmul responsorial).

Nu întotdeauna cel care este mântuit este primitor și recunoscător.

- Nu întotdeauna cel care face bine găsește bine. Aceasta este “legea crucii”. Isus, care vine să-l mântuiască pe om și să-i dea posibilitatea de a deveni fiul lui Dumnezeu, nu primește în schimb ospitalitatea și recunoștința, ci pătimirea și moartea.

- Uneori, și noi suntem indiferenți și răi cu Isus. “Convertirea” noastră este urgentă!

“Să îl primim pe Isus: să ne lăsăm mântuiți!”

- Când cineva este gata să se înece, știți care este lucrul cel mai important ce trebuie tăcut?

- Ascultați sfaturile celui care îl salvează… Să aveți încredere… Nu vă agitați cu disperare, nu opuneți rezistență agățându-vă de “brațele” sale.

- În Evanghelie este un avertisment repetat: care?

- “Convertiți-vă…”, adică: schimbați-vă atitudinea față de Dumnezeu, ascultați-l, primiți-l… Schimbați-vă modul de gândire și de viață nu în mai rău, ci în solidaritate și în bunătate.

- Nu este corect să spunem în fața unui necaz al altuia: “Dumnezeu te-a pedepsit. Bine a făcut, pentru că ești rău”. Cine se poate considera bun în fața lui Dumnezeu?

Concluzia: este necesară convertirea noastră urgentă și comportarea după voința lui Isus.

4. Exemple

a) Tezaurul pierdut

O domnișoară, orfană de părinți, locuia într-un castel și ținea mult la noblețea ei.

Odată a venit la ea, gâfâind, fiica unui sărman zidar:

- Tatăl meu e pe moarte. Vă rog să veniți repede la el, pentru că vrea să vă spună ceva foarte important!

Dar nobila domnișoară nu voia să meargă.

La mai puțin de o oră, fiica zidarului s-a întors gâfâind și mai tare:

- Domnișoară, vă rog, veniți repede. Mama dumneavoastră, în timpul ultimului război, a cerut să fie zidit mult aur și argint: un tezaur. Tatăl meu trebuia să vă spună doar în momentul în care veți fi devenit majoră, dar, pentru că este pe moarte, vrea să vă spună imediat.

De această dată domnișoara a alergat cât a putut de repede, dar când a ajuns la casa zidarului, acesta tocmai murise.

Prin urmare, a trebuit să spargă zidurile castelului în multe puncte. Prea târziu. Toate căutările au fost inutile. Nu a mai fost posibilă găsirea tezaurului! (C. SCHMID, Enciclopedia Catechetica, E.P.).

b) Dumnezeu este bun și cu cei răi (cf. Lc 6,35)

Dumnezeu, care este tată plin de iubire față de toți, văzând prea mulți nefericiți pe pământ, a ales un grup de îngeri și i-a pregătit pentru mângâiere. Apoi i-a trimis în lume.

Câtorva îngeri le-au fost încredințați orfanii și văduvele, care au foarte mare nevoie de afecțiune. Altora le-a fost încredințată îngrijirea bătrânilor și a muribunzilor, a căror singurătate este fără margini.

Handicapații și bolnavii au fost puși în grija unor îngeri sensibili la durerea lor mare. Și săracii au avut avocați puternici și binefăcători. Se pare că, în felul acesta, toate felurile de suferințe de pe pământ aveau cel puțin un înger mângâietor.

A rămas însă o categorie mare de nefericiți, fie pentru că nimeni nu-i credea că sunt în situația aceasta, fie pentru că toți stăteau departe de ei. Dar gemetele lor nu au fost scăpate din vedere de inima Tatălui. Pe cine să trimită să mângâie tristețea imensă a celor răi, a păcătoșilor, pentru că despre acești nefericiți era vorba? Un înger? Nu ar fi fost suficient sau nu s-ar fi dus cu plăcere.

Atunci Dumnezeu, părintele tuturor, i-a spus Fiului său:

- În lume sunt oameni pe care nimeni nu vrea să-i mângâie: păcătoșii. Mergi tu, Fiule, să le duci bucuria unei vieți noi, a unei noi iubiri.

Fiul lui Dumnezeu nu a stat pe gânduri și din motiv că, pentru a-i mântui, era nevoie chiar de el. Cu ajutorul Duhului mângâietor, a coborât din cer, a trăit toată viața cu cei păcătoși, i-a tratat ca pe niște prieteni, a murit pentru ei, pentru toți, pentru că toți sunt păcătoși.

Ritul latin