Start > Ritul latin > Preasfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu

Preasfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu

6 February 2010
690 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Preasfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu (Anul C)

1. Introducere

a) Îngerii au privit din cer; contemplau marile minunății ale pământului; dar, cu durere, vedeau și oameni care plângeau cuprinși de multe, imense dureri.

De aceea, într-o zi, au făcut sfat și l-au trimis pe unul dintre ei la bunul Dumnezeu pentru a-l ruga:

- Doamne, tu, care dorești binele oamenilor și vrei să fii pentru ei un adevărat tată, dă-le un remediu eficace împotriva durerii.

Dumnezeu Tatăl a răspuns:

- Au iubirea! Aceasta poate să le fie suficientă!

b) Florile sunt atât de frumoase, cu petalele lor delicate și cu parfumul lor încântător, încât oamenii s-au gândit mereu la o origine minunată a lor. O legendă povestește cum s-a născut iasomia.

În noaptea în care Pruncul Isus s-a născut la Betleem ningea și era un frig teribil. Știți deja că în ieslea unde stătea Isus pe paie, măgărușul și boul îl încălzeau cu suflul lor… Și el a adormit dulce, în timp ce alături de el vegheau sfânta Fecioară și sfântul Iosif.

La un moment dat, o rafală de vânt puternic a lovit peștera și ușa închisă rău s-a deschis pe neașteptate. Un val de aer rece și de zăpadă a intrat în grajd. Imediat, sfântul Iosif a alergat să închidă ușa, dar un fulg de zăpadă se așezase pe fruntea Pruncului Isus. Temându-se să nu se trezească, sfânta Fecioară s-a aplecat asupra lui și, cu un sărut, a îndepărtat de pe frunte fulgul alb.

Minune! Acesta s-a topit datorită căldurii buzelor, dar s-a transformat într-o mică floare cu parfum puternic și cu petale albe ca zăpada.

Iasomia a înflorit din sărutul dat de sfânta Fecioară pe fruntea Pruncului Isus (M. TIBALDI CHIESA).

2. Tema

S-a născut Isus Mântuitorul, Fiul Mariei: s-a născut Regele iubirii. Binecuvântarea lui să fie asupra noastră!

3. Mesajul zilei

Astăzi, Fiul lui Dumnezeu, născut la Betleem, este numit Isus, adică: mântuitor. De ce? Pentru că vine să ne aducă binecuvântarea lui Dumnezeu: mântuirea.

Binecuvântarea lui Dumnezeu.

- La începutul acestui nou an, Tatăl nostru ceresc vrea să ne binecuvânteze într-un mod delicat și “matern”.

- Binecuvântarea lui Dumnezeu este pentru noi izvor de mântuire, de pace și de iubire.

- Este o binecuvântare foarte potrivită zilei de astăzi, Anul Nou, sărbătoarea preasfintei Mame a lui Dumnezeu, ziua păcii.

Istoria binecuvântării lui Dumnezeu.

- Dumnezeu i-a binecuvântat pe Adam și Eva, dar ei au preferat blestemul.

- Dumnezeu l-a binecuvântat pe Noe, și el a fost începutul unei omeniri înnoite.

- Dumnezeu l-a binecuvântat pe Abraham cel credincios, și el a fost părintele poporului evreu, poporul lui Dumnezeu.

- Dumnezeu a binecuvântat-o pe Maria, și ea a devenit Mama Domnului.

- Isus este binecuvântarea noastră!

- La sfârșitul vieții și al istoriei, pentru ultima dată se vor auzi două cuvinte: “Veniți, binecuvântaților” și “Plecați de la mine, blestemaților”.

- Dumnezeul nostru este Dumnezeu care îi binecuvântează întotdeauna pe toți; moștenesc blestemul doar cei care refuză binecuvântarea lui Dumnezeu.

Isus – binecuvântarea noastră.

- “Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus”.

- Maria este binecuvântată pentru că îl iubește foarte mult pe Dumnezeu, pentru că Domnul este cu ea.

- Ea este mama și discipolul credincios. “Binecuvântată ești tu, care ai crezut”.

- Binecuvântata Mamă a lui Dumnezeu ne prezintă binecuvântarea întrupată în Isus.

Concluzie:

- Anul nou, viață nouă.

- Cine începe bine este la jumătatea operei.

- Printre fiii binecuvântați ai lui Dumnezeu sunt și eu!

- Cu Maria înflorește viața și calea este sigură.

- Binecuvântați de Dumnezeu, lucrăm pentru pace.

4. Exemple

a) Chiar și prin faptele tale mărunte poți aduce pacea în lume.

Spune-mi: “Cât cântărește un fulg de nea?”, l-a întrebat pițigoiul pe porumbel. “Absolut nimic!”, a fost răspunsul.

Atunci, pițigoiul i-a povestit: “Mă aflam pe creanga unui pin, când a început să ningă. Nu era chiar un viscol, ci ningea lin, fără violență. Ca un vis.

Întrucât nu aveam nimic altceva de făcut, am început să număr fulgii de zăpadă care cădeau pe creanga pe care stăteam. Au căzut 3 751 952.

Când a căzut al 3 751 953-lea fulg pe creangă, un absolut nimic – cum ai spus tu – creanga s-a rupt”. În acel moment, pițigoiul a plecat.

Porumbelul, o autoritate în materie de pace de pe vremea unui oarecare Noe, s-a gândit un moment și a conchis pentru sine: “Iată, poate că nu mai este nevoie decât de încă o singură persoană ca să se răstoarne situația și lumea să trăiască în pace”.

b) Maria, Mama lui Isus și mama noastră, este viață și speranță.

În viața sfântul Giuseppe Cafasso este descrisă o lecție de catehism pe care o făcea copiilor. Obișnuia deseori să întrebe: “Câte mame aveți?” De cele mai multe, ori copiii răspundeau că au doar una, și bunul preot al celor închiși reacționa imediat: “Nu, nu. Gândiți-vă bine… Aveți mai multe”. Câțiva copii și-au amintit atunci de bunică, mătușă sau învățătoare. Și sfântul insista: “Mă refer la mame adevărate”. Și, dacă nu reușeau, după puțin timp exclama: “Știți, dar nu vreți să îmi spuneți. Să vedem dacă ghicesc. Aveți două mame, una este cea care este acasă și vă iubește foarte mult. Cealaltă este cea care stă în cer și vă iubește și mai mult, sfânta Fecioară. Nu-i așa că am ghicit?” Copiii spuneau, convinși, că într-adevăr a ghicit.

c) Confesorul i se adresează unei penitente:

- Vă recomand meditație zilnică.

Ea a răspuns:

- Părinte, cum să fac să meditez bine?

Preotul a explicat:

- Este suficient să faceți cum făcea sfânta Fecioară, care medita profund faptele vieții lui Isus. De exemplu, suntem în preajma Crăciunului. Așezați-vă în fața ieslelor și priviți îndelung paiele, ieslea, animalele, păstorii etc. După cincisprezece zile, revenind penitenta sa, confesorul a întrebat:

- Așadar, ați încercat să meditați despre iesle?

Femeia a răspuns cu simplitate:

- Da, părinte; dar nu pot continua: rămân mereu la paie! Este atât de emoționant să mă gândesc că patul lui Isus a fost o mână de paie; găsesc aici adevăr și sentimente atât de frumoase, încât nu pot să trec mai departe: atât de mare este tulburarea care mă cuprinde!

Ritul latin