Start > Ritul latin > Duminica a III-a din Advent, anul C (comentariu pentru copii)

Duminica a III-a din Advent, anul C (comentariu pentru copii)

12 December 2009
1,389 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: pr. Lucian Avădăni
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a III-a din Advent (Anul C)

În timp ce continuăm drumul spre Advent, azi celebrăm a treia duminică, care este o duminică specială: este o invitație la bucurie pentru că Domnul este aproape! Chiar și Cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am ascultat este impregnat de fericire și ne invită să ne bucurăm și să ne veselim.

Am ascultat înainte de toate vocea profetului Sofonia, în prima lectură, care pronunță trei verbe foarte frumoase: “Bucură-te, fiica Sionului, tresaltă de veselie, Israele! Veselește-te… din toată inima, fiica Ierusalimului!” Bucură-te, tresaltă de veselie, veselește-te din toată inima! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu care nu se poate proclama cu o față serioasă: trebuie proclamat cu zâmbetul pe buzi și cu ochi care strălucesc de fericire, deoarece este însuși Domnul Dumnezeu care ne cere să trăim asemenea unor persoane mulțumite.

Și de ce trebuie să ne bucurăm așa de tare? Să-l întrebăm pe profetul Sofonia și ne va răspunde imediat. Pentru că: “Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău!” Desigur, știind că Domnul este aici, viu și prezent, putem să ne veselim și să facem sărbătoare! Din acest motiv, atunci când celebrăm Euharistia, intercalăm rugăciunile cu cântece: a cânta este un mod de a exprima bucuria de a fi în prezența Domnului.

Nu doar profetul Sofonia ne spune să ne bucurăm. Azi ascultat ce le spune apostolul Paul filipenilor: “Bucurați-vă mereu în Domnul, și iarăși vă spun: bucurați-vă”. De două ori repetă aceeași invitație la bucurie, în caz că prima dată nu am înțeles bine! Apostolul Paul este foarte clar: bucurați-vă, adică veseliți-vă, fiți fericiți; în Domnul: acesta este motivul bucuriei: a fi cu Domnul, și doar împreună cu el vom putea să gustă adevărata fericire; mereu, în orice moment, în orice împrejurare a vieții. Putem să fim mereu fericiți, pentru că Domnul este mereu cu noi.

Să clarificăm: când Apostolul Paul spune “Bucurați-vă!” nu vrea să spună: “râdeți mereu!” Vrea să ne îndemne să avem inima senină și sufletul plin de pace, știind că Domnul este cu noi. Această bucurie care locuiește în inimă se vede din modul în care noi relaționăm cu celelalte persoane, din tonul vocii pe care îl avem în vorbire, din expresia feței, din privirea senină… Creștinii sunt persoane mulțumite. Toți au posibilitatea să știe și să vadă că Domnul este aproape din bucuria pe care o văd la noi. Dar suntem cu adevărat mulțumiți? Suntem fericiți pentru că Domnul este cu noi? Ne bate inima de bucurie când ne gândim cât suntem iubiți de Tatăl nostru bun?

Toți vrem să fim fericiți și această dorință nu este doar a noastră: aparține inimii persoanelor din orice timp. Și într-adevăr, în Evanghelia după sfântul Luca pe care abia am ascultat-o, întâlnim multă lume care dorește să fie fericită: sunt persoanele care acordă atenție anunțului Veștii Bune care este proclamat de Ioan Botezătorul. Ioan repetă fără oprire că Mesia este pe punctul de a ajunge: “Eu vă botez cu apă, dar vine unul mai mare decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei; el vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc”. Mesia pe care poporul lui Israel îl așteaptă de secole, în sfârșit, ajunge! Cu el va veni cu siguranță și fericirea. De aceea cei care îl ascultă îi adresează lui Ioan o întrebare fundamentală: “Ce trebuie să facem?”

E clar! Știind că se apropie Mesia, nu se poate sta degeaba, să se continue viața din totdeauna ca și cum nu s-ar întâmpla nimic: este necesară pregătirea. Și Ioan Botezătorul răspunde fiecăruia în mod clar: “Cine are două haine să împartă cu cel care nu are și cine are provizii de alimente să facă la fel”. Aceasta e tot? Ajunge atât? Cineva se așteaptă poate la nu știu ce lucruri dificile de făcut și în schimb Ioan Botezătorul invită să facă un singur lucru: să împartă și altora ceea ce au ei.

Într-adevăr, nu se poate să fii fericit de unul singur! Cum poți să trăiești fericit având alături pe cineva care plânge și suferă pentru că nu are nimic ce să mănânce și să se îmbrace? Fericirea cere să fim alături cu cei care nu au, împărțind ceea avem, cu simplitate. Nu sunt necesare mari inițiative, care fac subiectul știrilor, sunt suficiente mici gesturi făcute în liniște și concrete pe care fiecare poate să le facă, pe care fiecare familie le poate decide împreună. Este de ajuns ceva de îmbrăcat, o pungă de orez… Este suficient un zâmbet atunci când oferi niște mere sau o pâine.

Aproape de noi, aproape de casele sau de școlile noastre, pe străzile de la marginea cartierelor, dar mai cu seamă, aici, în localitatea noastră, vă asigur că sunt persoane care nu au nimic și au nevoie de orice… Poate nu ne dăm seama, poate suntem obișnuiți să le vedem, să le întâlnim în fiecare zi, încât nu mai acordăm nici o atenție acestor persoane. Și totuși, strada care duce la Isus trece pe lângă ele, Ioan Botezătorul continuă să repete încă, și nouă, ceea ce spune lângă Iordan: “Cine are… să dea celui care nu are”.

Cuvântul din această duminică este un Cuvânt de bucurie: putem să trăim în orice moment cu certitudinea că Domnul ne iubește și este cu noi, aproape, foarte aproape. Dar acest cuvânt cere și implicarea noastră: ne cere să trăim toată săptămâna care începe ținând ochii și inima deschise, pentru a recunoaște orice situație în care putem să punem în practică invitația lui Ioan Botezătorul: “Cel care are să dea celui care nu are!” Este modul cel mai simplu și cel mai bun pentru a ne pregăti să-l primim pe Domnul care vine.

Comentariu îngrijit de Daniela de Simeis

Ritul latin